Apoteoză inutilă
Buzele tale, ce cuprind universuriPar a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: garabagion
Data postării: 20 februarie 2020
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 1447
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Paragraf
Poem: Dezlegare
O scriitoare moldoveană a câştigat Premiul European pentru Literatură
Poem: Iarna de Stela Enache în spaniolă
Poem: E primăvară!
129 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Astăzi va fi organizat un concert de comemorare a poetului român
Poem: La cumpăna vieții mele
Poem: Soluții
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu