Apoteoză inutilă
Buzele tale, ce cuprind universuriPar a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: garabagion
Дата публикации: 20 февраля 2020
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 1433
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: O iubire complicată
Поэма: Românii luptă la Mărăşti
ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român
Поэма: Omule
Поэма: Scrisoarea a-|| a
Omagiu lui Grigore Vieru. Regretatul poet ar fi împlinit astăzi 83 de ani
Поэма: Corega în olandeză
Поэма: Rămas bun tataie
Poezia, un hobby în rândurile adolescentelor 2021 (vox)