Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: garabagion
Data postării: 16 martie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 772
Poezii din aceiaşi categorie
Pandemie
Un an de restrictii sufletesti aproape a trecut,
Supusi am privit doar in gand si pe fereastra
Ne e dor de noi, de tot ce am avut,
Ne e dor de insasi viata noastra
S-au terminat si clipele putine din universul nostru inventat
Dar beti de dor si-n propria trufie
Credeam ca timpul ramane inghetat
Si noi le-am fi trait o vesnicie
Nu plange, nimic nu s-a pierdut
Chiar de nu mai avem nimic, nici locurile, nici timpul
Orice final e doar un inceput
Am devenit iubire pur si simplu
Desi pe veci straini, vom fi impreuna
Desi se ineca iubirea in ranchiuna
Te iubesc de la distanta, poate chiar din trupul tau
Te iubesc in ciuda tuturor parerilor de rau
De azi sa nu te mai gandesti la mine
De tot ce ti-am adus rau sa te scuturi
Ai doua vieti, ai doua inceputuri
A ta si cea ce creste-n tine.
Sa-ti fie toata viata luminoasa
Sa fii iubita cum alta n-o sa fie
Sa ai cea mai frumoasa fata
Sa-ti umple lunga viata de mandrie
N-am sa-ti cer sa ma dai uitarii
Nici eu nimic nu am uitat
In ciuda amaraciunii si durerii
Te prefer asa cum s-a-ntamplat
Cand imi va fi greu tu-mi vei fi alaturi
E simplu, doar ma voi gandi la tine
Pentru moment durerea sa-mi inlaturi…
Adio scumpa mea, ramai cu bine!
Într-o zi de vară
Într-o zi de vară
Privirea ta m-a tulburat,
A noastră prima întâlnire,
A fost de neuitat.
Ai perceput ca ești al meu odinioară,
Și eu am înțeles că sunt a ta,
M-ai strâns în brațe într-o zi de vară,
Punându-mi mâna mea în mâna ta.
Stârnit-au-n mine o credere,
Cum n-am simțit până acum,
Dragostea din prima vedere,
Oare ea a fost, sau nu?
Însă apoi tu ai uitat de mine,
Iar eu mă sufocam de lacrimile amare,
Știai ce faci, ca nu e bine !
Dar tot ce noi iubim, peurmă moare.
Când eu plecam te-am acuprins,
Lăsându-mi sufletul să piară,
Ce am numit dragoste, s-a stins,
Cum s-a aprins, într-o zi de vară.
Gîndul
Plimbam prin firul amintirilor , un gînd ce nu-mi dă pace
Străpunge încet pînă-n adîncuri , prinde din urmă , tace
La fel ca tine a fugit , prin departate străinătățuri
Acum se-ntoarce negreșit și a promis să-și ceară,
Din toate drepturile sale , doar un cuvînt și iară,
Mă chinuie încet , în întunericul pustiu lăuntric
Mi-aș scoate inima din piept ,doar nesimțirea să mai simt
Nu vrea decît să spună : iți amintești? Ce mai nebună!
Te-a iubit viața toată și insăși ca pe viată
Ar da și ultima suflare în brațe să te țină iară !
Un gînd și-atît, ce inocent
Nu vrea să facă rău , ce-i drept !
Își caută dreptatea , și drumul duce doar la tine
Iubitule , adu-ți aminte ,cum m-ai iubit și tu pe mine.
Și e mai mult decat un gînd , e insăși sentimentul
Că te-aș putea pierde oricînd , dar dorul nu mă lasă
Iși face loc întîi ca gînd , apoi învăluită-mi ființa
Și să nu uiți iubitul meu ,oriunde-ai fi în lume
Aici in colțul lumii eu , te voi iubi pe tine .
Esc
Priv.esc
Ma plictis.esc
Urmar.esc cum
Fecare secunda
Se scurge
Involuntar.
Ireversibil.
Incerc
Sa ma trez.esc
Din aceasta viata monotona
Insa fara succes.
Aceleasi momente,
Aceleasi sentimente
Ma stapan.esc.
Cum as putea sa evadez?
Poveste
Sub mângâierea ta mă gudur,
Și-n ochii-ți negri rătăcesc,
Și zbor năuc precum un flutur,
Iar aripi tot mai lungi îmi cresc.
Pe pielea ta mă pierd în alb,
Și mă înalț, și punct devin,
Și-mi pari o boabă de smarald,
Crescută-n poala unui crin.
În ochii tăi îmi caut leac,
Amorul meu e numai rană,
Subit în lacrimi mi te-mbrac,
Ca să îmi stai în colț de geană.
Ne este visul pur și-nalt,
Și goi ne tăvălim prin iarbă,
Și ne privim cu ochii celuilalt,
În lumea noastră oarbă...
Gânduri de îndrăgostit
Crezi că n-ai iubit vreodată
Cum pe ea o mai iubești.
Dulce, caldă și-adorată
Ca și floarea ce-o privești.
Seara când te culci și somnul
Ce se așterne peste gene,
Tot la ea îți zboară gândul
Și tot sufletul tău geme.
Ai dori să fi covor de flori
Ea mereu pe el să se-aplece.
Zvonul în spectru de culori
Ca să spună cine o place.
Pe cer luna palidă te-mbie
Luminoasă să o privești.
Păsărelele te-ncântă,
Ciripind să tot iubești.
Dară toate trec pe lături
Fără chiar să vezi că ochii
N-au zărit că sunt alături,
Și gândind, te prind iar zorii.
Pandemie
Un an de restrictii sufletesti aproape a trecut,
Supusi am privit doar in gand si pe fereastra
Ne e dor de noi, de tot ce am avut,
Ne e dor de insasi viata noastra
S-au terminat si clipele putine din universul nostru inventat
Dar beti de dor si-n propria trufie
Credeam ca timpul ramane inghetat
Si noi le-am fi trait o vesnicie
Nu plange, nimic nu s-a pierdut
Chiar de nu mai avem nimic, nici locurile, nici timpul
Orice final e doar un inceput
Am devenit iubire pur si simplu
Desi pe veci straini, vom fi impreuna
Desi se ineca iubirea in ranchiuna
Te iubesc de la distanta, poate chiar din trupul tau
Te iubesc in ciuda tuturor parerilor de rau
De azi sa nu te mai gandesti la mine
De tot ce ti-am adus rau sa te scuturi
Ai doua vieti, ai doua inceputuri
A ta si cea ce creste-n tine.
Sa-ti fie toata viata luminoasa
Sa fii iubita cum alta n-o sa fie
Sa ai cea mai frumoasa fata
Sa-ti umple lunga viata de mandrie
N-am sa-ti cer sa ma dai uitarii
Nici eu nimic nu am uitat
In ciuda amaraciunii si durerii
Te prefer asa cum s-a-ntamplat
Cand imi va fi greu tu-mi vei fi alaturi
E simplu, doar ma voi gandi la tine
Pentru moment durerea sa-mi inlaturi…
Adio scumpa mea, ramai cu bine!
Într-o zi de vară
Într-o zi de vară
Privirea ta m-a tulburat,
A noastră prima întâlnire,
A fost de neuitat.
Ai perceput ca ești al meu odinioară,
Și eu am înțeles că sunt a ta,
M-ai strâns în brațe într-o zi de vară,
Punându-mi mâna mea în mâna ta.
Stârnit-au-n mine o credere,
Cum n-am simțit până acum,
Dragostea din prima vedere,
Oare ea a fost, sau nu?
Însă apoi tu ai uitat de mine,
Iar eu mă sufocam de lacrimile amare,
Știai ce faci, ca nu e bine !
Dar tot ce noi iubim, peurmă moare.
Când eu plecam te-am acuprins,
Lăsându-mi sufletul să piară,
Ce am numit dragoste, s-a stins,
Cum s-a aprins, într-o zi de vară.
Gîndul
Plimbam prin firul amintirilor , un gînd ce nu-mi dă pace
Străpunge încet pînă-n adîncuri , prinde din urmă , tace
La fel ca tine a fugit , prin departate străinătățuri
Acum se-ntoarce negreșit și a promis să-și ceară,
Din toate drepturile sale , doar un cuvînt și iară,
Mă chinuie încet , în întunericul pustiu lăuntric
Mi-aș scoate inima din piept ,doar nesimțirea să mai simt
Nu vrea decît să spună : iți amintești? Ce mai nebună!
Te-a iubit viața toată și insăși ca pe viată
Ar da și ultima suflare în brațe să te țină iară !
Un gînd și-atît, ce inocent
Nu vrea să facă rău , ce-i drept !
Își caută dreptatea , și drumul duce doar la tine
Iubitule , adu-ți aminte ,cum m-ai iubit și tu pe mine.
Și e mai mult decat un gînd , e insăși sentimentul
Că te-aș putea pierde oricînd , dar dorul nu mă lasă
Iși face loc întîi ca gînd , apoi învăluită-mi ființa
Și să nu uiți iubitul meu ,oriunde-ai fi în lume
Aici in colțul lumii eu , te voi iubi pe tine .
Esc
Priv.esc
Ma plictis.esc
Urmar.esc cum
Fecare secunda
Se scurge
Involuntar.
Ireversibil.
Incerc
Sa ma trez.esc
Din aceasta viata monotona
Insa fara succes.
Aceleasi momente,
Aceleasi sentimente
Ma stapan.esc.
Cum as putea sa evadez?
Poveste
Sub mângâierea ta mă gudur,
Și-n ochii-ți negri rătăcesc,
Și zbor năuc precum un flutur,
Iar aripi tot mai lungi îmi cresc.
Pe pielea ta mă pierd în alb,
Și mă înalț, și punct devin,
Și-mi pari o boabă de smarald,
Crescută-n poala unui crin.
În ochii tăi îmi caut leac,
Amorul meu e numai rană,
Subit în lacrimi mi te-mbrac,
Ca să îmi stai în colț de geană.
Ne este visul pur și-nalt,
Și goi ne tăvălim prin iarbă,
Și ne privim cu ochii celuilalt,
În lumea noastră oarbă...
Gânduri de îndrăgostit
Crezi că n-ai iubit vreodată
Cum pe ea o mai iubești.
Dulce, caldă și-adorată
Ca și floarea ce-o privești.
Seara când te culci și somnul
Ce se așterne peste gene,
Tot la ea îți zboară gândul
Și tot sufletul tău geme.
Ai dori să fi covor de flori
Ea mereu pe el să se-aplece.
Zvonul în spectru de culori
Ca să spună cine o place.
Pe cer luna palidă te-mbie
Luminoasă să o privești.
Păsărelele te-ncântă,
Ciripind să tot iubești.
Dară toate trec pe lături
Fără chiar să vezi că ochii
N-au zărit că sunt alături,
Și gândind, te prind iar zorii.
Alte poezii ale autorului
Insomnie
Naiv bocesc al mele gânduri
La tine cer să mă gândesc,
Iar... chipul tău tomnatic
Din vise să mi-l amintesc,
Iar... vocea ta evlavioasă
S-o caut în al dragostei ecou,
Iar... să citesc acea scrisoare
În care-mi scrii că-ți este dor
Te port...
Te port în aprige priviri
Te port în orice mărunțiș
Te port în fiecare vis
Te port în zori de diminiață
Te port în orișicare față
Te port în stinsa lumânare
Te port când luna răsare
Te port în rușine și mîndrie
Te port în falsă bucurie
Te port în miros de parfum
Te port și nuștiu cum să-ți spun
Urlet în cosmos
Decât o sută discutând în delung
Ea iarna miroase a vară,
Iar când toți merg - ea zboară
Ea în moarte va vedea frumosul,
Doar cel destoinic îi va simte mirosul
Pe ea n-o pot defini filozofii,
Trupul ei imediat vrăjește ochii
Da Vinci n-a reușit s-o plaseze pe filă,
Eminescu și azi doar din ea se inspiră
Te-ai ascuns printre norii din cer?
Iubito, ivește-te, am obosit de infern
Agonie
E soare pe cer
Nu se simte căldură
Ceașcă pustie
Cafeaua e smoală
Afară e noapte
În suflet răscoală
Frunzele cad van
Copacii suspină
Plouă cu sânge
Cioroii îngână
Ochii n-au lacrimi
Tu ești de vină
Apoteoză inutilă
Par a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
Amurg
Chitara trist suspină
Al vieții melodie
Eu nu pircep această simfonie
Si mă ascund de o lume întreagă.
M-ași pierde în niște ochi sălbateci
Ce caută să mă înțeleagă
Insomnie
Naiv bocesc al mele gânduri
La tine cer să mă gândesc,
Iar... chipul tău tomnatic
Din vise să mi-l amintesc,
Iar... vocea ta evlavioasă
S-o caut în al dragostei ecou,
Iar... să citesc acea scrisoare
În care-mi scrii că-ți este dor
Te port...
Te port în aprige priviri
Te port în orice mărunțiș
Te port în fiecare vis
Te port în zori de diminiață
Te port în orișicare față
Te port în stinsa lumânare
Te port când luna răsare
Te port în rușine și mîndrie
Te port în falsă bucurie
Te port în miros de parfum
Te port și nuștiu cum să-ți spun
Urlet în cosmos
Decât o sută discutând în delung
Ea iarna miroase a vară,
Iar când toți merg - ea zboară
Ea în moarte va vedea frumosul,
Doar cel destoinic îi va simte mirosul
Pe ea n-o pot defini filozofii,
Trupul ei imediat vrăjește ochii
Da Vinci n-a reușit s-o plaseze pe filă,
Eminescu și azi doar din ea se inspiră
Te-ai ascuns printre norii din cer?
Iubito, ivește-te, am obosit de infern
Agonie
E soare pe cer
Nu se simte căldură
Ceașcă pustie
Cafeaua e smoală
Afară e noapte
În suflet răscoală
Frunzele cad van
Copacii suspină
Plouă cu sânge
Cioroii îngână
Ochii n-au lacrimi
Tu ești de vină
Apoteoză inutilă
Par a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
Amurg
Chitara trist suspină
Al vieții melodie
Eu nu pircep această simfonie
Si mă ascund de o lume întreagă.
M-ași pierde în niște ochi sălbateci
Ce caută să mă înțeleagă