Nu avem toți un străin?

De-au să pornească ploi

Oprește-le să curgă

Cu soare să le stingi

Un curcubeu s-ajungă

Și de-au s-apară nori

Împraștiei, să fugă

S-aduci lumină-n zori

Turnând-o peste umbră

Iar de-ai s-auzi viori

E sufletul ce cântă

Cu zâmbet în culori

Tristețile alungă

De-au să se-ntindă mâini

Lasă-le să te-ajungă

Primește-mbrățișări

Inimi s-auzi cum zburdă

Poate-ai să simți fiori

Amețitor cum urcă

Adună-i că-s comori

Armurile aruncă

Pornit-au rugăminți

Spre cerul ce ascultă

Cu rugă către  sfinți

Iubirea să te-ajungă

Pe poza ta, cu o tigara,

O privesc ca prima oara 

Si imi șoptește vinul dulce:

"Doar necazuri iti aduce" 

Beau pentru a putea uita

Ochii ce ma alinau cândva.

Beau pentru a sa voce

Ce imi urla in inima feroce. 

Cu corpul tăiat și sufletul frânt,

Iti cant acum acest descant.

Nu e al nostru descant de iubire,

E acel descant de învrăjbire...

Fericirea mea e un imprevizibil basm,
O mie de pagini citite de tine...
Îți ascult vocea cu entuziasm,
Scriu și modific ale noastre destine...
 

Strălucești pe cerul meu care acum e obosit
Lumina ta învinge din tot întunericul din jur, 
Bătăile iubirii mele sunt blocate în timp la nesfârșit,
Este un joc atât de amețitor dar și cel mai dur...

Lasă-te purtată de mine în a noastră călătorie,
Nu-mi văd liniștea fără tine aici și acum,
Nu-mi spulbera speranța ca pe o farfurie,
Împreună putem alege alt drum...

Cum aș putea, sa cred in tine,

Când tu mereu, ai gândul dus,

Cum să-ndrăznesc, să-ți cer iubire,

Când stiu că altul, te-a sedus

Sunt pregătit să-ți ofer, inima,

S-o simți cum bate, pentru tine,

Dar văd că tu, nu îți întinzi palma,

Așa că pentru un timp, o țin la mine

Mi-aduc aminte, când te-am văzut,

În grupul nostru de prieteni dragi,

Și cum am îndrăznit, sfios să te salut,

Și-ai refuzat în seama, să mă bagi

Era pe înserat și, luna plină se ivea,

De după nori, pe ceru-ntunecat,

Ți-am spus în șoaptă,  că  ea la noi privea,

Nu mi-ai răspuns și-n grabă, ai plecat

Privirea mea, te-a însoțit un timp,

Crezând, că poate-un semn primesc,

Capu'să-ntorci, eu am sperat, nu mint,

Dar ai plecat, făra a ști, că te privesc

Dezamăgirea, a fost destul de mare,

Și nu știam cum, să mă liniștesc,

În gândul meu, a încolțit o întrebare,

Cànd, unde, pot, pe ea,  s-o întâlnesc

Și vremea, tot trecea, făra speranță,

Din minte, să mi-o scot, nu s-a putut,

Mă consolam spunând, așa e viața,

Și trebuie s-o iei, din nou, de la-nceput

Cu grupul de prieteni, m-am întâlnit,

Dar ea n-a mai venit, să fie printre noi,

Și nimeni nu știa, de-i vie sau a murit,

Și nici dacă-și trăiește viața, in doi

Și cum minuni, pe pământ s-au văzut,

Când într-o zi prin parc, călătoream,

Pe bancă, ea stătea cu un pruncuț,

Îl legăna si tare fericiți, eu îi vedeam

De la distanța, cu respect, am salutat,

Primind răspuns la gestul meu,

În plus, ea mi-a zâmbit și, s-a scuzat,

Plecând pe-alei, trăgând caruțul greu

 După un timp, cu toții am aflat,

Că ea la studii în Olanda, a plecat,

Și tot aici, c-un grec, s-a măritat,

Dar n-a durat si, repede a divorțat

Aceasta a fost, adevărata lui idilă,

A dragului si, bunului meu coleg,

Atunci, cu toții noi i-am plâns, de milă,

Acum, el a ajuns, un emerit strateg

Și când ne întâlnim, mai povestim,

Ce mult a suferit, după acea fată,

Și mai in glumă, nu ezităm să-i amintim,

Băiete, tu o himeră, ai iubit, odată!

Cum aș putea să te uit, pe tine,

Când inima mi-e plină de iubire,

Să mă apropii, noi știm prea bine,

Ca viitorul, ne va aduce dezamăgire

Să stau departe, nu e ceea ce simt,

Să vin aproape, mult îmi doresc,

Dar știu ca ești, sub legământ,

Si mă feresc, să nu păcătuiesc

Imi este greu, să-ti vad tristețea,

Pe care tu cu greu, vrei s-o mimezi,

Și n-aș vrea, sa te-ajungă bătrànețea,

Fără ca chipul drag, să-ți luminezi

Tu singură poți hotări, in astă lume strâmbă,

Cum viața să-ți trăiești, fără a regreta,

Și când și cum, să cadă a ta umbră,

Cănd soarele va străluci, in viața ta

Hai, noi prieteni buni, maturi să fim,

Iubirea prin prietenie, s-o mărturisim,

Unul pe altul, nicicând să ne mințim,

Si dragostea adevărata, să o găsim

Știm, că ne naștem c-un destin,

Și scrisă este a noastră soartă,

Călătoria pe pământ, e un har Divin,

Și un păcat mărturisit, IIsus il iartă!

Te simt si totusi nu

De mult nu mai esti aici

Ma intreb unde te-am pierdut

Si daca te-am avut

Eram karmici

Eram tot

Eram noi

Si totusi eram eu si tu

Ne-am visat viitorul

Plin de iubire

Acum e gol, pierdut in nemurire

Te intreb ce esti

Te intreb ce sunt eu

Nimic, nimeni, cine

Nu vreau sa fiu tu