La muzeul nopții
In miezul nopții,
când cerul e înorat ,
un copil sta plângând la geam,
gândurile îi zboară,
departe de realitate,
și privind spre cer întreabă:
de ce eu doamne ,
cu ce ți am greșit,
că în halul asta m-ai pedepsit?
mi ai luat la tine ai mei părinții,
am rămas a nimănui,
ce rost mai are viața mea pe acest pământ?
Vreau durerea sa disparăși în viața mea soarele să răsară
Maris Maria Cristina
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Plimbare cu motocicleta în spaniolă
Поэма: Luptă am dus..!
BookStore.md, noua librărie online, expune peste 2000 de titluri de excepție la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret de la Chișinău
Поэма: Chemare
Поэма: Veghe
Pe 1 octombrie, de Ziua Internațională a Cafelei, la Librăria Bestseller din Chișinău plătești cafeaua cu o poezie
Поэма: Nu știu!
Поэма: Baiatul, sarpe veninos
Top 5 motive pentru a alege FOTOCARTEA cadou de Crăciun