Regret
Gânduri negre și regrete ,ce sa mă fac eu cu voi
Nu zăresc nicio rază de soare, când în suflet am doar ploi
Mă doare mult prea tare și nu-mi doresc decât să mor
Mă doare când știu că împarți cu el același dormitor
Inima mi-e rece ca de gheață dar încă te așteaptă
A încercat să mai iubească dar te caută în fiecare fată
Nu-și poate lua gândul de la tine când încă te iubește
Nu se poate atașa de alta când doar pe tine te dorește
Poate acum erai cu mine dacă nu eram atât de prost
Pot să-mi cer mi de scuze dar acum nu cred că mai are rost
Acum rătăcesc singur și mă gândesc la trecut
Nu pot să accept nici azi faptul că te-am pierdut
Spune-mi ce să fac, cum i-aș putea interzice s-o mai facă
I-am tot explicat că dacă nu se mai gândește o să-i treacă
Spune-mi ce-aș putea să-i fac dacă refuză să mă asculte
Spune-mi cum aș putea vreodată s-o forțez ca să te uite
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: ANONIM
Дата публикации: 27 января 2024
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 686
Стихи из этой категории
Final de zi
Când ziua ultimă va veni
Ce oare va conta pentru noi toți
Lumina de la capătul tunelului
Sau întunericul de la sfârșitul drumului.?
Ce luam oare cu noi ..
Ce vom căra în buzunare
Sufletul va fi măcar pe jumătate plin
Idei ce mă inunda cu miile
Și va veni cu siguranță
Această zi pentru noi toți
Ne vom revedea cu siguranță..
Asta rămâne de aflat .
Rădăcini de Dopamină
Soarele coboară în mare, ca o rană ce nu se vindecă niciodată, chiar pe malul dragostei tinere ce-l boceam odată
În odinioara vremurilor bune, am îngropat al meu sentiment, în brațele destinului înmiresmat ce-l iubeam cu foc odată
Și m-am aruncat brazdă pe brațele morții înfierbântate și ti-am rostit numele vioi cu buzele însângerate,căci îmi erai atât de drag odată
Dar glasul tău blajin și fermecător mă dezgustă căci un gol din stomac îmi răpește inima răzbunătoare, și-n blesteme mi-aș dori să nu te fi iubit vreodată
Ciudat este că odată aș fi plătit și cu sufletul să te aduc înapoi
Și credeam obsesiv în proverbul "ochii ce nu se vad, nu se uită niciodată", dar durerea amintirii, însoțită de ceea a așteptării în zadar m-a făcut să îmi pierd interesul
Pentru că căutându-te pe tine, m-am pierdut pe mine
Divinizandu-te pe tine, ma despretuiam făra scrupule pe mine
Dar asta nu e un lucru egoist din partea mea ca am încercat să supraviețuiesc fără tine, cum nici dragoste din partea ta nu a existat căci ai fost de la început doar un răspuns al traumei mele de
abandon, un atașament emoțional ce mi-a sbulberat la început percepția despre iubire, când de fapt tu erai doar un pansament temporar, mai mult spus un nivel de dopamină crescut din vene, o figură paternă pe care încă o caut...
SENS
Chinuitoare îmi pare viața,
Zile și nopți fără sfârșit.
Probleme și necazurile din urmă mă ajung.
Să iubesc? Nu are sens
Dar prieteni ??
Poate e nevoie măcar de unul ?
Nu am nevoie de nimeni,
Singură mă descurc,
În altă viață probabil
Voi avea prieteni ,nu unul dar
Chiar și mai mulți.
Acum pur și simplu
Port în inima mea dor,
Speranță
Și nu uit de fraza din engleză.
I believe in myself!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 7.11.2024
Înmormântarea mea
De ce îmi este așa de dureros pe suflet?
Că plâng cu lacrimi de sânge,
Am săpat cuiva groapa,
și singură în ea am căzut,
Sunt prea rea și am meritat
Durerea să o simt,
Lacrimile să-mi curgă un râu,
Mă cert, mă sfădesc,
Și caut eu veșnic ceva,
Și din cauza caracterului meu,
Sufăr și eu și ceilanți
Mă doare-n suflet,
Din cauza cuvintelor spuse
Nu la timpul lor.
Mă blestem singură pe mine,
Că trăiesc, și respir
Mai bine e poate să mor,
Să fiu în rai,
Să-mi văd ziua înmormântării,
Și sicriul meu ,unde
mâinele îmi stau una peste alta,
Buzele rosii,și reci,
Iar eu într-o rochie îmbrăcată.
Și în liniște să mor,
Nimeni să nu mai știe.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Timpul
Timpul e nemișcat
De atunci când ai plecat
Timpul ne-a uitat
Plouă, și e înnorat.
Curg șoaptele pe lângă mine,
La fel și dorul meu de tine
Curg lacrimi fără rost,
Căci nu te-ai mai întors...
Trec zile și nopți întregi
Nu mi-am dorit să pleci!
Nici să te întorci nu îmi doresc
Din amintiri o să trăiesc.
Final de zi
Când ziua ultimă va veni
Ce oare va conta pentru noi toți
Lumina de la capătul tunelului
Sau întunericul de la sfârșitul drumului.?
Ce luam oare cu noi ..
Ce vom căra în buzunare
Sufletul va fi măcar pe jumătate plin
Idei ce mă inunda cu miile
Și va veni cu siguranță
Această zi pentru noi toți
Ne vom revedea cu siguranță..
Asta rămâne de aflat .
Rădăcini de Dopamină
Soarele coboară în mare, ca o rană ce nu se vindecă niciodată, chiar pe malul dragostei tinere ce-l boceam odată
În odinioara vremurilor bune, am îngropat al meu sentiment, în brațele destinului înmiresmat ce-l iubeam cu foc odată
Și m-am aruncat brazdă pe brațele morții înfierbântate și ti-am rostit numele vioi cu buzele însângerate,căci îmi erai atât de drag odată
Dar glasul tău blajin și fermecător mă dezgustă căci un gol din stomac îmi răpește inima răzbunătoare, și-n blesteme mi-aș dori să nu te fi iubit vreodată
Ciudat este că odată aș fi plătit și cu sufletul să te aduc înapoi
Și credeam obsesiv în proverbul "ochii ce nu se vad, nu se uită niciodată", dar durerea amintirii, însoțită de ceea a așteptării în zadar m-a făcut să îmi pierd interesul
Pentru că căutându-te pe tine, m-am pierdut pe mine
Divinizandu-te pe tine, ma despretuiam făra scrupule pe mine
Dar asta nu e un lucru egoist din partea mea ca am încercat să supraviețuiesc fără tine, cum nici dragoste din partea ta nu a existat căci ai fost de la început doar un răspuns al traumei mele de
abandon, un atașament emoțional ce mi-a sbulberat la început percepția despre iubire, când de fapt tu erai doar un pansament temporar, mai mult spus un nivel de dopamină crescut din vene, o figură paternă pe care încă o caut...
SENS
Chinuitoare îmi pare viața,
Zile și nopți fără sfârșit.
Probleme și necazurile din urmă mă ajung.
Să iubesc? Nu are sens
Dar prieteni ??
Poate e nevoie măcar de unul ?
Nu am nevoie de nimeni,
Singură mă descurc,
În altă viață probabil
Voi avea prieteni ,nu unul dar
Chiar și mai mulți.
Acum pur și simplu
Port în inima mea dor,
Speranță
Și nu uit de fraza din engleză.
I believe in myself!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 7.11.2024
Înmormântarea mea
De ce îmi este așa de dureros pe suflet?
Că plâng cu lacrimi de sânge,
Am săpat cuiva groapa,
și singură în ea am căzut,
Sunt prea rea și am meritat
Durerea să o simt,
Lacrimile să-mi curgă un râu,
Mă cert, mă sfădesc,
Și caut eu veșnic ceva,
Și din cauza caracterului meu,
Sufăr și eu și ceilanți
Mă doare-n suflet,
Din cauza cuvintelor spuse
Nu la timpul lor.
Mă blestem singură pe mine,
Că trăiesc, și respir
Mai bine e poate să mor,
Să fiu în rai,
Să-mi văd ziua înmormântării,
Și sicriul meu ,unde
mâinele îmi stau una peste alta,
Buzele rosii,și reci,
Iar eu într-o rochie îmbrăcată.
Și în liniște să mor,
Nimeni să nu mai știe.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Timpul
Timpul e nemișcat
De atunci când ai plecat
Timpul ne-a uitat
Plouă, și e înnorat.
Curg șoaptele pe lângă mine,
La fel și dorul meu de tine
Curg lacrimi fără rost,
Căci nu te-ai mai întors...
Trec zile și nopți întregi
Nu mi-am dorit să pleci!
Nici să te întorci nu îmi doresc
Din amintiri o să trăiesc.
Другие стихотворения автора
Echilibrare
Balanța necesară oferită
de cineva la care
nu mă așteptam dar merită
macar o incercare.
Nu e vorba sexual
deși în gandu-mi este
mai degrabă o așezare în plan
a altui lucru ce doar este.
Altă perspectivă-mi face
un alt dezechilibru;
Cutreier mintea, -mi fac de lucru
dau jos o piatra grea, ce de mult acolo zace
cade pe balanța mea și tace.
Pe timp si spatiu iarasi cade
dar nu face nimic
ce odata dura mult: decade
azi mai tine doar un pic.
Cheia inimi mele
Ma las in mana ta
Cu viata mea intreaga
Iar cheia imimi mele
Tie ti-o daruiesc
S-o ti bine la tine
Pana te intalnesc.
Si cand va fi momentul
Sa o descizi curand
Sa vezi cata iubire
Si dor tin inauntru.
Iar toata viata mea
Te voi astepta
Pana va fi momentul
Sa folosesti si cheia
Acum este inchisa si
Cheia e la tine
Si cand o vei deschide
Va vi doar pentru tine
In inimioara mea
Port un dor ne-ncetat
Te voi iubi mereu
O inger minunat.
Studenta in Belgrad
„Protest“
„Mamă,
am devenit un râu
mă revărs în tinerețea ale cărei carnete de student strălucesc precum aurul,
bucăți pe care niciun software punctat din lume nu le poate număra.
Mamă,
mi-e bine aici
Lupt împotriva celor care poartă glugi și arată degetul mijlociu
Fluier lașilor din înaltele castele
Mamă, vocea mea, vocea noastră se aude
ca unda care tună deasupra
De la focurile de avertizare
Astăzi au călcat încă o fată, mamă
Ieri au călcat un câine pe care toți îl iubeam
Nu pot să mă întorc acasă
Trebuie să curg până nu curățăm străzile,
Casele, orașele, țara,
Altfel mă voi usca prea devreme ca tine, ca tata.
Nu-ţi face griji. Voi fi pe trotuar.
Este cald printre semeni tăi.
mamă, o mașină accelerează.
Ochii șoferului sunt lipsiţi de viaţă.
Zbor și cad, mamă, și la moment nu simt durerea,
Dar aud oasele mele cum zbiară.
Mamă, mi-e frig acum,
Dar sângele de pe trotuar este cald,
Roșu ca şi capota mașinii,
Precum carnetul meu de student,
Și în timp ce sângele curge mă gândesc că nici astăzi
Nu voi ajunge acasă.
Autor: @encodedmoon“
/traducere/
https://nova.rs/magazin/prica-se/video-u-narodnom-pozoristu-u-beogradu-sinoc-je-horski-procitana-studentska-pesma-protestna-i-zbog-potresnih-reci-svi-su-plakali/
Acelaşi sârşit
Acelaşi sfârşit Aceiaşi sârşit
are fiecare poveste, are o carte cu poezii,
cu rău se începe, cáştigă,
cu bun se termină. iar mai apoi pierde.
Acelaşi sârşit Acelaşi sârşit
are viaţa omului. are o floare,
astăzi el este azi înfloreşte,
mâine el nu-i. mâine se ofeleşte.
Acelaşi sârşit Acelaşi sârşit
are ziua şi noaptea. are un copac,
când e zi e soare, azi el e verde,
când e noapte e lună. peste o vreme fără frunze.
Acelaşi sârşit Acelaşi sârşit
are un nume, are un cântec
astăzi îl ştiu toţi, azi toţi îl ântă
mâine deacum nimeni. mâine toţi îl uită.
Va fii mereu
Iarna va fii mereu
Dar eu inca astept
Primavara sa vorbim
Vara sa ne iubim
toamna sa ne departim
Si din nou.
Despre tine
Încet...ușor ușor
Mă apropii iar de tine
Ca frunza-n vînt, iubirea mea
Zboară iar la tine.
Și mă strecor sub haina ta
Simținduți pielea caldă
Căldura și iubirea ta
În mine o să ardă.
Echilibrare
Balanța necesară oferită
de cineva la care
nu mă așteptam dar merită
macar o incercare.
Nu e vorba sexual
deși în gandu-mi este
mai degrabă o așezare în plan
a altui lucru ce doar este.
Altă perspectivă-mi face
un alt dezechilibru;
Cutreier mintea, -mi fac de lucru
dau jos o piatra grea, ce de mult acolo zace
cade pe balanța mea și tace.
Pe timp si spatiu iarasi cade
dar nu face nimic
ce odata dura mult: decade
azi mai tine doar un pic.
Cheia inimi mele
Ma las in mana ta
Cu viata mea intreaga
Iar cheia imimi mele
Tie ti-o daruiesc
S-o ti bine la tine
Pana te intalnesc.
Si cand va fi momentul
Sa o descizi curand
Sa vezi cata iubire
Si dor tin inauntru.
Iar toata viata mea
Te voi astepta
Pana va fi momentul
Sa folosesti si cheia
Acum este inchisa si
Cheia e la tine
Si cand o vei deschide
Va vi doar pentru tine
In inimioara mea
Port un dor ne-ncetat
Te voi iubi mereu
O inger minunat.
Studenta in Belgrad
„Protest“
„Mamă,
am devenit un râu
mă revărs în tinerețea ale cărei carnete de student strălucesc precum aurul,
bucăți pe care niciun software punctat din lume nu le poate număra.
Mamă,
mi-e bine aici
Lupt împotriva celor care poartă glugi și arată degetul mijlociu
Fluier lașilor din înaltele castele
Mamă, vocea mea, vocea noastră se aude
ca unda care tună deasupra
De la focurile de avertizare
Astăzi au călcat încă o fată, mamă
Ieri au călcat un câine pe care toți îl iubeam
Nu pot să mă întorc acasă
Trebuie să curg până nu curățăm străzile,
Casele, orașele, țara,
Altfel mă voi usca prea devreme ca tine, ca tata.
Nu-ţi face griji. Voi fi pe trotuar.
Este cald printre semeni tăi.
mamă, o mașină accelerează.
Ochii șoferului sunt lipsiţi de viaţă.
Zbor și cad, mamă, și la moment nu simt durerea,
Dar aud oasele mele cum zbiară.
Mamă, mi-e frig acum,
Dar sângele de pe trotuar este cald,
Roșu ca şi capota mașinii,
Precum carnetul meu de student,
Și în timp ce sângele curge mă gândesc că nici astăzi
Nu voi ajunge acasă.
Autor: @encodedmoon“
/traducere/
https://nova.rs/magazin/prica-se/video-u-narodnom-pozoristu-u-beogradu-sinoc-je-horski-procitana-studentska-pesma-protestna-i-zbog-potresnih-reci-svi-su-plakali/
Acelaşi sârşit
Acelaşi sfârşit Aceiaşi sârşit
are fiecare poveste, are o carte cu poezii,
cu rău se începe, cáştigă,
cu bun se termină. iar mai apoi pierde.
Acelaşi sârşit Acelaşi sârşit
are viaţa omului. are o floare,
astăzi el este azi înfloreşte,
mâine el nu-i. mâine se ofeleşte.
Acelaşi sârşit Acelaşi sârşit
are ziua şi noaptea. are un copac,
când e zi e soare, azi el e verde,
când e noapte e lună. peste o vreme fără frunze.
Acelaşi sârşit Acelaşi sârşit
are un nume, are un cântec
astăzi îl ştiu toţi, azi toţi îl ântă
mâine deacum nimeni. mâine toţi îl uită.
Va fii mereu
Iarna va fii mereu
Dar eu inca astept
Primavara sa vorbim
Vara sa ne iubim
toamna sa ne departim
Si din nou.
Despre tine
Încet...ușor ușor
Mă apropii iar de tine
Ca frunza-n vînt, iubirea mea
Zboară iar la tine.
Și mă strecor sub haina ta
Simținduți pielea caldă
Căldura și iubirea ta
În mine o să ardă.