Tatăl vostru
Tatălui vostru, de aici, pe pământ,
Cinstiți-i numele său,
Ascultaţi vorba sa,
Bucuraţi-vă în casa sa,
Ca un copil, toată viaţa.
Pâinea pe care v-o pune pe masă,
Cea, cu multă trudă muncită,
Să vă fie mereu mai gustoasă,
Decât orice ospăț, decât orice ispită.
Plângeţi pentru lacrima sa,
Iertaţi-l atunci când nu mai poate,
Şi fericiți-vă împreună, în toate.
Amin!
Стихи из этой категории
Capitulare
Pe bătrânul Hemingway parcă-l văd, din spatele unei pipe,
Cum deschide iar marea, pe când hoțul de clipe,
Sufletul meu, ca un tren ruinat, retras de pe șine,
Săturat de furtuni, visează să adoarmă în sine.
Cicatricele încă, vechi hotare in sânge,
Pulsează-n adânc, spre comori levantine,
Dar prova e ruptă, iar timona-i un brici,
Care taie catargul : „nu mai vrem pe aici” .
De rugină sunt prinse carabinele toate
Mapele-s șterse, iar busolele sparte.
Frageda zi, prima din toate, parcă a plecat,
Prea departe.
Autor : O.T.
transfigurare 1/6
netulburat de sunetul sirenei
vânzătorul de înghețată
proptit în piciorul de lemn
privește
îndepărtatul zbor al pescărușilor
aripile se ating
nelăsând loc
întristărilor
Inerție
Umblu cu un cuțit înfipt în inimă pe străzi
în urma mea sângele lasă o dâră spălăcită de roz-maroniu
exat în nuanța apusului care mă învăluie
cumva apa de ploaie și sângele meu se amestecă
într-un cenușiu tulbure
aud zgomotul rginit al vieții bolborosind în rigole
curgând ireversibil
din ce în ce mai încet îmi mișc tarsienele și metatarsinele
în timp ce o bufniță sinistră mi se-așează pe umăr
țipătul ei ca o sârmă ghimpată răsucită împrejurul creierului
(uhu, uhu, uhu!)
mă cutremură
ridic ochii spre cerul nopții fără contur
agonizând printre norii unui Infern al lui Dante Aligheri
înjunghiat de fulgere
și te văd
în sfârșit
cum te apropii călare pe un cal alb
și-mi smulgi cuțitul din inimă…
Epigrame XXXV
Lui Simona Halep - găsită dopată
A servit ași cu duiumul,
Şi a fost mereu precisă,
Dar i s-a oprit brusc drumul,
C-a servit o interzisă.
Lui Simona Halep – exclusă din tenis
A încercat un lob în cross,
Peste zona de testare,
Însă i-a ieșit pe dos,
Și-a primit o expulzare.
Lui Ion Țiriac
Cum Samson își purta puterea-n păr,
Şi nimeni nu-i stătea în față,
La Țiriac, e diferit, într-adevăr...
Că el și-o poartă în mustață.
Lui Nadia Comăneci - după operațiile estetice
A fost un zece adevărat,
O stea-n amurg de noapte,
Dar după ce s-a operat,
Arată de un opt spre șapte.
Unora ce îl critică pe Hagi
Toată lumea-l dojenește,
Și-l critică pe jupân,
Că româna o stâlcește,
Dar uită că-i aromân.
Unei femei de moravuri ușoare
Viitura îi spune în sat,
E un nume cam ciudat,
Lumea așa o botezase,
C-a distrus vreo patru case.
Unui amic
Amicul meu e foarte rău,
Și are o față atât de dură,
Că latră câinii în jurul său,
Numai cu juma' de gură.
Femeiești
Nevasta-mea e atâta de bizară,
Că a creat invidie între ele,
La psiholog e-n fiecare seară,
Doar cu problemele mele.
Unui lunatic
Vede fluturi peste tot,
Coloraţi în fel şi fel,
Eu nu-i văd, şi-atunci socot,
Că zboară în cap la el.
Soției infidelă
Soţie curvă…se mai poate,
Sintagma nu-i bătută-n cuie,
Dar numai ţie dintre toate,
Amanţii ţi-au făcut statuie.
Zicală sau beție
Bând cu amândouă brațe,
Unul dintre-ai mei vecini,
A plecat să dea la rațe,
Deși avea numai găini.
Zicală sau hoție
Când din pepeni ei l-au scos,
S-a crezut că e nervos,
Însă s-a clarificat,
El era chiar la furat.
Defect profesional
Îngâmfat e…Mi s-a spus,
Însă bine eu îl știu,
El priveste numa în sus,
Fiindcă e macaragiu.
Unui sudor – întors a doua zi la serviciu
Cu ochi roșii a venit,
Și ne-a spus că-i de la flamă,
Însă am aflat subit,
Că dormise aseară-n cramă.
Vedenii
pare aiurea să simți că nu ești singur
pe lume
între tine și lucrurile abstracte din jur cineva a tras o line dreaptă
peste care nu poți să treci
degeaba râzi când îți bei cafeaua de dimineață
distanța rămâne aceeași
ca orizontul
îți poți trimite doar visul înaine
piciorul însă se afundă inexorabil în timp
la jumătatea drumului
e un loc în care nu crește nici iarba
nu zboară nici păsările
nu urlă nici lupii
toți au câte-o linie dreaptă de demarcație între ei
care face orice întâlnire imposibilă
pe deasupra mai este și a naibii de frig
de departe vezi cum crapă pietrele
cu Soarele refugiat în punctul cel mai înalt
al zilei
și nu ți-ai dori să fii acolo niciând…
Capitulare
Pe bătrânul Hemingway parcă-l văd, din spatele unei pipe,
Cum deschide iar marea, pe când hoțul de clipe,
Sufletul meu, ca un tren ruinat, retras de pe șine,
Săturat de furtuni, visează să adoarmă în sine.
Cicatricele încă, vechi hotare in sânge,
Pulsează-n adânc, spre comori levantine,
Dar prova e ruptă, iar timona-i un brici,
Care taie catargul : „nu mai vrem pe aici” .
De rugină sunt prinse carabinele toate
Mapele-s șterse, iar busolele sparte.
Frageda zi, prima din toate, parcă a plecat,
Prea departe.
Autor : O.T.
transfigurare 1/6
netulburat de sunetul sirenei
vânzătorul de înghețată
proptit în piciorul de lemn
privește
îndepărtatul zbor al pescărușilor
aripile se ating
nelăsând loc
întristărilor
Inerție
Umblu cu un cuțit înfipt în inimă pe străzi
în urma mea sângele lasă o dâră spălăcită de roz-maroniu
exat în nuanța apusului care mă învăluie
cumva apa de ploaie și sângele meu se amestecă
într-un cenușiu tulbure
aud zgomotul rginit al vieții bolborosind în rigole
curgând ireversibil
din ce în ce mai încet îmi mișc tarsienele și metatarsinele
în timp ce o bufniță sinistră mi se-așează pe umăr
țipătul ei ca o sârmă ghimpată răsucită împrejurul creierului
(uhu, uhu, uhu!)
mă cutremură
ridic ochii spre cerul nopții fără contur
agonizând printre norii unui Infern al lui Dante Aligheri
înjunghiat de fulgere
și te văd
în sfârșit
cum te apropii călare pe un cal alb
și-mi smulgi cuțitul din inimă…
Epigrame XXXV
Lui Simona Halep - găsită dopată
A servit ași cu duiumul,
Şi a fost mereu precisă,
Dar i s-a oprit brusc drumul,
C-a servit o interzisă.
Lui Simona Halep – exclusă din tenis
A încercat un lob în cross,
Peste zona de testare,
Însă i-a ieșit pe dos,
Și-a primit o expulzare.
Lui Ion Țiriac
Cum Samson își purta puterea-n păr,
Şi nimeni nu-i stătea în față,
La Țiriac, e diferit, într-adevăr...
Că el și-o poartă în mustață.
Lui Nadia Comăneci - după operațiile estetice
A fost un zece adevărat,
O stea-n amurg de noapte,
Dar după ce s-a operat,
Arată de un opt spre șapte.
Unora ce îl critică pe Hagi
Toată lumea-l dojenește,
Și-l critică pe jupân,
Că româna o stâlcește,
Dar uită că-i aromân.
Unei femei de moravuri ușoare
Viitura îi spune în sat,
E un nume cam ciudat,
Lumea așa o botezase,
C-a distrus vreo patru case.
Unui amic
Amicul meu e foarte rău,
Și are o față atât de dură,
Că latră câinii în jurul său,
Numai cu juma' de gură.
Femeiești
Nevasta-mea e atâta de bizară,
Că a creat invidie între ele,
La psiholog e-n fiecare seară,
Doar cu problemele mele.
Unui lunatic
Vede fluturi peste tot,
Coloraţi în fel şi fel,
Eu nu-i văd, şi-atunci socot,
Că zboară în cap la el.
Soției infidelă
Soţie curvă…se mai poate,
Sintagma nu-i bătută-n cuie,
Dar numai ţie dintre toate,
Amanţii ţi-au făcut statuie.
Zicală sau beție
Bând cu amândouă brațe,
Unul dintre-ai mei vecini,
A plecat să dea la rațe,
Deși avea numai găini.
Zicală sau hoție
Când din pepeni ei l-au scos,
S-a crezut că e nervos,
Însă s-a clarificat,
El era chiar la furat.
Defect profesional
Îngâmfat e…Mi s-a spus,
Însă bine eu îl știu,
El priveste numa în sus,
Fiindcă e macaragiu.
Unui sudor – întors a doua zi la serviciu
Cu ochi roșii a venit,
Și ne-a spus că-i de la flamă,
Însă am aflat subit,
Că dormise aseară-n cramă.
Vedenii
pare aiurea să simți că nu ești singur
pe lume
între tine și lucrurile abstracte din jur cineva a tras o line dreaptă
peste care nu poți să treci
degeaba râzi când îți bei cafeaua de dimineață
distanța rămâne aceeași
ca orizontul
îți poți trimite doar visul înaine
piciorul însă se afundă inexorabil în timp
la jumătatea drumului
e un loc în care nu crește nici iarba
nu zboară nici păsările
nu urlă nici lupii
toți au câte-o linie dreaptă de demarcație între ei
care face orice întâlnire imposibilă
pe deasupra mai este și a naibii de frig
de departe vezi cum crapă pietrele
cu Soarele refugiat în punctul cel mai înalt
al zilei
și nu ți-ai dori să fii acolo niciând…
Другие стихотворения автора
Praf de stele
Un praf printre atâtea stele,
Sunt coșmarul printre visele mele,
Sunt un semn interzis, printre o libera trecere spre paradis,
Nu pot atinge lumina, e prea departe,
Iar Întunericul e atât de aproape,
mi-e lumina încețoșată la o așa mare distanță,
Iar eu tot cad și nimeni nu mă prinde,
sunt o mică ață printre sfori,
O simplă carte uitată ce nu se vinde,
Întunericul ce-ți dă fiori,
O lacrimă printre zâmbete,
o inimă la dreapta, nu la stânga,
E lungă cursa, nu mai pot da fuga
Mă îndrept spre întunericul gol,
Poate cad spre sol,
în abis, apoi scap de voi, căci printre atâtea furntuni
atom cretin de septembrie
Decizii si directii, momente si proiectii...
credinta, introspectii, ramane doar samanata de credinta...,
sau uitare, alegerea i schimbare sau poate doar o alta nepasare
si nu stii ce e n sensul nevazut, ascuns in eu l tau cel absolut
divin ? profan? nu mai conteaza, sunt rime simple pline de emfaza,
sau tipat simplu, doar de om ranit, cuvintele l nu s de ajuns,
credinta, visul doar au suferit, speranta? doar un mit ranit,
pictat pe ziduri de palat si apreciat doar de profani,
dispusi sa dea un sac de bani in neant...nebanuiti c ar crede in ceva.
...sau chiar de ar spera ceva, se- asterne dogma , non concept...
dar acceptat de toti, sperat, in noapte, final?
prozaic
o ciorba de legume ce in centru, doar se descompune...
sa fim seriosi, nu i epicentru de emotii,
ce i drept un pic tardiv,,,descompunere fara motiv . ciorba nu crede n ea\
doar eu credeam
ca ea zambea
si ma gandesc la ea, si sper in ea, si cred in ea,,, si....
Cel mai trist prizonier
Cel mai trist prizonier nu e cel închis în lagăr,
E cel înlănțuit de mintea lui..
Fantomele gândului gri
Fac florile sa plângă,cad ploi și nu se pot opri..
Cel mai trist prizonier,închis în cămăruță lui,
E înjunghiat de râsetele de afara,
Lumina îl doare,privește în zare cocorii ce zboară,
Tentaculele gândurilor sumbre-l înconjoară,
Închide ochii și se prabuseste-n abis,
Când pleoapele grele cad,singura eliberare,unica,e in vis..
(Monica)
Lirica
Te aștept ca vinovatul ce-și așteaptă judecata,
Precum soarele-și așteaptă luna, dar ea-i departe
Precum bolnavul, fără speranță, își așteaptă vindecarea
Precum femeia își așteaptă fericirea viitoare
Copilul își așteaptă mama,
Codrii își așteaptă ploaia,
Dependentul-drogul, vânătorul-victima;
Eu te-aștept ca o nebună
Să vii să-mi oferi basmaua,
Să-mi usuci lacrimile,
Să mă înjunghii cu spada,
Să-mi arăți dorul urât,
Dragostea nevinovată.
Steaua stinsă, și iar aprinsă
Cel care s-a stins,
Va străluci mai tare
Ca cometele, și cu plâns,
Își vor aminti plecarea.
Cât de tare lumina,
Pe acest pământ,
Acum vocea sa curată
Nu se-aude din mormânt.
Mii de stele minunați;
Noapte, voi ieși în grădină,
Și cu ochi înlăcrimați,
Mă voi uita la tine.
Praf de stele
Un praf printre atâtea stele,
Sunt coșmarul printre visele mele,
Sunt un semn interzis, printre o libera trecere spre paradis,
Nu pot atinge lumina, e prea departe,
Iar Întunericul e atât de aproape,
mi-e lumina încețoșată la o așa mare distanță,
Iar eu tot cad și nimeni nu mă prinde,
sunt o mică ață printre sfori,
O simplă carte uitată ce nu se vinde,
Întunericul ce-ți dă fiori,
O lacrimă printre zâmbete,
o inimă la dreapta, nu la stânga,
E lungă cursa, nu mai pot da fuga
Mă îndrept spre întunericul gol,
Poate cad spre sol,
în abis, apoi scap de voi, căci printre atâtea furntuni
atom cretin de septembrie
Decizii si directii, momente si proiectii...
credinta, introspectii, ramane doar samanata de credinta...,
sau uitare, alegerea i schimbare sau poate doar o alta nepasare
si nu stii ce e n sensul nevazut, ascuns in eu l tau cel absolut
divin ? profan? nu mai conteaza, sunt rime simple pline de emfaza,
sau tipat simplu, doar de om ranit, cuvintele l nu s de ajuns,
credinta, visul doar au suferit, speranta? doar un mit ranit,
pictat pe ziduri de palat si apreciat doar de profani,
dispusi sa dea un sac de bani in neant...nebanuiti c ar crede in ceva.
...sau chiar de ar spera ceva, se- asterne dogma , non concept...
dar acceptat de toti, sperat, in noapte, final?
prozaic
o ciorba de legume ce in centru, doar se descompune...
sa fim seriosi, nu i epicentru de emotii,
ce i drept un pic tardiv,,,descompunere fara motiv . ciorba nu crede n ea\
doar eu credeam
ca ea zambea
si ma gandesc la ea, si sper in ea, si cred in ea,,, si....
Cel mai trist prizonier
Cel mai trist prizonier nu e cel închis în lagăr,
E cel înlănțuit de mintea lui..
Fantomele gândului gri
Fac florile sa plângă,cad ploi și nu se pot opri..
Cel mai trist prizonier,închis în cămăruță lui,
E înjunghiat de râsetele de afara,
Lumina îl doare,privește în zare cocorii ce zboară,
Tentaculele gândurilor sumbre-l înconjoară,
Închide ochii și se prabuseste-n abis,
Când pleoapele grele cad,singura eliberare,unica,e in vis..
(Monica)
Lirica
Te aștept ca vinovatul ce-și așteaptă judecata,
Precum soarele-și așteaptă luna, dar ea-i departe
Precum bolnavul, fără speranță, își așteaptă vindecarea
Precum femeia își așteaptă fericirea viitoare
Copilul își așteaptă mama,
Codrii își așteaptă ploaia,
Dependentul-drogul, vânătorul-victima;
Eu te-aștept ca o nebună
Să vii să-mi oferi basmaua,
Să-mi usuci lacrimile,
Să mă înjunghii cu spada,
Să-mi arăți dorul urât,
Dragostea nevinovată.
Steaua stinsă, și iar aprinsă
Cel care s-a stins,
Va străluci mai tare
Ca cometele, și cu plâns,
Își vor aminti plecarea.
Cât de tare lumina,
Pe acest pământ,
Acum vocea sa curată
Nu se-aude din mormânt.
Mii de stele minunați;
Noapte, voi ieși în grădină,
Și cu ochi înlăcrimați,
Mă voi uita la tine.