0.12

Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă

poezii.online Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă

Prima lecţie din acest an şcolar, care va începe în data de 3 septembrie, va fi dedicată scriitorului, eseistului şi dramaturgului Ion Druţă. În această zi, maestrul îşi sărbătoreşte cea de-a 90-a aniversare. Elevii vor discuta în premieră despre contribuţia lui Ion Druţă la dezvoltarea patrimoniului cultural naţional.

Asta pentru că puţini cunosc faptul că ideea de a ridica monumentul Lumânarea Recunoştinţei din oraşul Soroca îi aparţine anume scriitorului.

Proiectul a fost realizat şi inaugurat în anul 2004. Autorităţile locale susţin că sculptura, care are o înălţime de 24 de metri, adună anual mii de vizitatori din diferite colţuri ale lumii.

"Maestrul Ion Druţă, pe lângă faptul că este un scriitor talentat, s-a dovedit că are şi o extraordinară intuiţie istorică. Monumentul este construit din piatră de cosăuţi. Vizitatori vin foarte mulţi, mai ales că zona are şi un peisaj foarte frumos", a spus Victor Botnaru, muzeograf la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Soroca. 

Pentru a ajunge în vârful monumentului, vizitatorii trebuie să urce tocmai 600 de trepte, dar acest lucru nu-i împiedică deloc. Priveliştea de sus este uimitoare, spun oamenii.

"Este foarte frumos, poţi vedea Nistrul. Înăuntru lumânarea arată foarte frumos."

"Aşa cum sunt venită pentru prima oară aici, pot să spun că mi-a plăcut, chiar am rămas surpinsă."

"Este foarte frumos şi foarte îngrijit."

"Monumentul s-a păstrat destul de bine de când a fost creat. Ion Druţă a fost cel care a dat ideea de a construi acest monument, această lumânare, dar meşterii sunt din Soroca şi Cosăuţi."

Ion Druţă s-a născut în data de 3 septembrie 1928 în satul Horodişte din raionul Donduşeni. Operele sale "Frunze de dor", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătăţii noastre", "Clopotniţa" sau "Toiagul păstoriei" fac parte din fondul de aur al literaturii naţionale.

Din 1987 este preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

De asemenea, este membru onorific al Academiei Române şi membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

În anul 2008 a obţinut Premiul de Stat "pentru contribuţia de excepţie la dezvoltarea culturii şi literaturii naţionale şi universale".


Preluat de la: Publika.md
Postat 26 august 2018

Creaţii aleatorii :)

Concluzii

Încă mai simt umezeala londoneză în oase,

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a rămas undeva în urmă

cu miriapodele și coleoperele lui dizgrațioase

mișunând peste tot,                                

cu miliardele lui de melci mucilaginoși, păianjeni vampiri și larve,

încă mai cred că bătrânul Albion seamănă tot mai mult cu o mlaștină,

nicăieri n-am văzut mai multe cărămizi și blocuri de piatră

disimulate în biserici, case, pub-uri, ferme, garduri,

trase la indigo,

în castele medievale împrejmuite de ziduri înalte și apă

( din care doar crocodilii lipsesc!),

în megalitice catedrale, fără cruci sau icoane…

Prima senzație este de prăbușire în timp,

în Ev Mediu,

printre inși zgrunțuroși, încremeniți în tipare,

cei mai mulți ridică din umeri când îi întrebi de Shakespeare,

unii  scriu cu mâna stângă, de-a-ndărătelea,

alții beau wischy și-ți povestesc despre strămoși lor cuceritori,

(despre cum aceștia deveniseră  stăpâni  de sclavi în Indii!),

pe M1 se oprește circulația jumătate de zi să treacă o rață

urmată de douăsprezece rățuști crăcănate,

la naiba, aici totu-i pe dos, se trăiește mecanic, prin repetiție,

mașinile au volanul pe dreapta și circulă pe dreapta,

mâncarea are gust de pământ putred și pește

chiriile sunt mari

cuvântul cel mai des folosit este „abuz”,

cu  o mie de înțelesuri,

și desigur, my queen,

fără nicio logică….

Mai mult...

Prima

Schimb zeci de mii de vorbe

Dar vorbesc numai cu mine,

Singura mea speranta

Este binele de maine

Si sincer , am prea multe ganduri negre

Ma compar in veselie doar cu pompele funebre.

Dar cu toate astea ,

Incerc sa-mi pastrez echilibrul

Sa rezist tentatiei

De-a nu mai lupta cu timpul

Acest permanent nefavorabil

Monstru care-nghite sentimente,

Dorinte si vise neimplinite.

Un izvor de lacrimi

Ce nu seaca niciodata

Ce dezgroapa o amintire

De lume de mult uitata.

O traire care nu mai lasa

Loc nici de cuvinte

Foc etern aprins in graba

Intretinut de minte.

Un sir lung de palpitatii doar de la o privire

As vrea sa simti doar o secunda

Ce simt eu pentru tine.

 

Mai mult...

Afaceri de succes

mașina infernală a Timpului încapsulează

clipele vieții mele trăite

în pilule din plastic

un robot înscrie data procesării

luna

anul

altul sigilează cutiile din carton în loturi

pe ani bisecți

ultimul imprimă denumirea comercială

( balsam concentrat de viață!)

de exemplu

instrucțunile de folosire

( de preferință a se utiliza în băile de melancolie!)

termenul de valabilitate nedeterminat

dar nu mai mult de o viață

condițiile de livrare standard

adică în două zeci și patru de ore

plata prin card bancar sau ramburs

la alegere

 

în zilele când nu mai poți suporta râia melancoliei

strivești între degete 1-2 capule din plastic

deasupa căzii cu apă fierbinte

cu mireasmă de lemn de argan

santal

sau Quebrancho

prezentă în toate clipele și împrejurărările vieții

unele cu iz de țevă de eșapament

de groapa de gunoi

sau cu alte izuri

apoi te purifici în balsmul acesta

până îți vine din nou rândul

la mașina infernală a Timpului

care încapsulează clipele tuturor vieților trăite

în pilule otrăvite din fabricație

nerecomandate persoanelor cu insuficiență transcedentală…

Mai mult...

Oscilații continue, Inimi și destine

În inerția unui sărut cinetic

Gândul meu atoll, impuls mecanic

Pătrunde-n timp efemer dar magic

Iar frecvența inimi-mi pare lanț de amintiri

Un șir monoton de pasiuni pierdute

A cărei diagrame statico-cinematică

Izbește firavul simțământ invariant

În proiecți ortogonale ale sufletului meu

Ce acceleraza unghiular în  priviri făurite

De așa natură să mă-nfioare, și-mi par

Creații divine închistate-n perpetum infinite

În marșul ce mă apropie de tine

Energia mea se stinge

Și rămân fără cuvinte

Lumea mea cuantică, lanțană de sfere

Se pierde în durere

Un compendium de suspine

Mă ajută să găsesc un silogism

O teoremă un algoritm

Mai mult...

Uimire

dimineața asta e ca o lacrimă pe obrazul zilei

aproape că-mi dau și mie lacrimile

lumina ei mi se furișează în suflet

ca o femeie sfioasă

care dă cearșaful deoparte

și-mi pune capul pe inimă

în timp ce eu privesc uluit pe fereastră

cum apar

încet-încet din noapte

lucrurile cunoscute

copacii

păsările viu colorate

femeile somnoroase care-și plimbă câinii blegi printre blocuri

insectele cu instincte morbide

din conhortele înspăimântătoare ale morțiii

bufnițele alergice la culoarea albatră a cerului

furnicile care nu dorm niciodată

coțofenele îndrăgostite de propria imaginea din oglindă

fulgul de nea în cădere liberă

căruia îi trebuie aproape o oră să atingă Pământul

liliecii rătăciți în zori cu picioare atât de subțiri

încât mai au nevoie și de aripi

conform Genezei găina a apărut înaintea oului

ne amintește în fiecare dimineață cocoșul

așa cum ziua a apărut înainte dimineții și nopții

ca să nu mai orbecăim cu ochii deschiși prin jungla incertitunii…

Mai mult...

Omule

Omule cu sange albastru
De ce esti atat de aspru
Casa ta e langa lac
Langa un batran copac

Si cand toamna a venit
Capacu sa prapadit
Ia aminte tine minte
Cum copacu a imbatranit
Si poi sa prapadit
Asa omule si tu...

Mai mult...