Brațele în care mă regăsesc
Cred că mă înțelegi,fiindcă văd acea sclipire
Din ochii mei, rânjetul ăla lung ca de copil cu-n surâs ideal.
Mă văd fericită alături de al tău braț
M-ai scos din râpa nesfârșită și m-ai adus pe câmpie
Mi se pare ireal.
Îmi alungi până și amarul fierii mele
Cu acei ochi, cu acel stil de a vorbi
Mă faci să nu mai știu ce e real
Mă pierd în jurul a mii de stele
Dar tu când mă găsești în final începi a-mi șopti:
“Nu-ți observ defectele. Nu mai vărsa lacrimi ca n-ai de ce.
Am să găsesc mereu o cale să nu te mai simți ca și cum ai sta pe ace.”
N-am mai simțit de mult acest sentiment de acceptare de sine
Ma faci să mă pot descărca în ale tale brațe
Să mă spun , să-ți spun suspinele
Și să nu mă simt ciudat după ce am terminat
De spus cuvintele de nespus…
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Irina Patraș
Data postării: 20 decembrie 2024
Vizualizări: 227
Poezii din aceiaşi categorie
21 de grame
Sufletul
Cântărește doar 21 de grame
Învelișul vremelnic devine cenușă
Dar sufletul, iubirea mea
E iarăși praf de stele
Mi-e dor de iubirile alea
Iscate pe țărm de mare
De promisiuni, de zâmbete, de minciunile tale
Dar tu ai preferat să pleci
Mi-ai lăsat doar amintirea
Celor 21 de grame de eternitate
Sens
Fără sens înseamnă fără dragoste
Fără dragoste înseamnă fără tine
Fără tine nimic nu înseamnă ceva
Fără ceva nu există sens
Fără sens înseamnă pustiu
Pustiul nu există dacă sensul există, dacă dragostea ta este dragostea mea!
(31 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Primăvara inimii mele în franceză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Le printemps de mon coeur
Un gentil garçon, George...
Un garçon introverti, George...
Un drôle de garçon, George...
Un garçon comme je n'en ai jamais rencontré auparavant, George,
Un garçon pour qui chaque attention compte, George,
Un garçon qui aime les poèmes, George,
Un garçon expressif et artistique, George,
Un garçon qui veut vraiment nous emmener faire un tour en vélo hydroélectrique, George...
Un garçon qui veut vraiment qu'on s'assoie et raconte des histoires lors du pique-nique, George,
Un garçon avec qui aller au cinéma, qui joue, George,
Garçon aux goûts simples mais bien choisis, George,
Un garçon courageux et déterminé, George,
Un garçon qui aime les vieux magazines de mode, George,
Un garçon qui, à chaque occasion, apporte plus de fleurs, de bonbons, George,
Un garçon dont les poèmes m'attirent de plus en plus, George,
Un garçon qui écrit, coupe et réécrit mille fois jusqu'à exprimer exactement ce qu'il veut, George,
Un garçon avec qui je vais chez le voisin qui donne des cours d'espagnol, George,
Un garçon qui, si j'ai du retard dans mes apprentissages, médite sur moi aussi, George,
Un garçon qui écoute à peu près le même genre de musique, George.
George, mes souvenirs de toi, comment je t'ai rencontré et combien j'ai aimé la façon dont tu écrivais, comment tu mangeais de la pizza, comment tu riais de mes blagues (parce que d'habitude je ris seulement), comment tu te moquais de moi parfois, comment nous avions l'habitude de marcher dans les ruelles, comment nous roulions tous les deux en moto, sur l'autoroute du Soleil, dépassant les limites de vitesse, les cheveux au vent, insouciants, comment nous savions nous faire du bien, nous remonter le moral, nous amusez-vous dans les pubs, allez aux matchs de football, criez et crachez des graines, jouez avec mon chat Nebelung, donnez-moi un stylo qui vous ennuyait, je le réparerais et vous seriez très heureux. Doux souvenirs, dommage que tu sois parti avec je ne sais quel projet au Brésil. Ce n'est rien, tu étais jeune, comme dirait Otilia de "Otilia's Enigma", tu avais des rêves et tu devais les réaliser. Il y a tellement d'autres filles, mais tu avais vraiment besoin de ce projet. Je te comprends, tu ne l'as pas fait. laissez-moi beaucoup de poèmes, mais je les garderai, leur souvenir s'épanouira de plus en plus quand je les lirai, les feuilleterai, quand j'apprécierai votre écriture et ce que vous vouliez exprimer à travers ces lignes.
Poem
Ai știut că nu-mi meriți dragostea
Doar mi-e dor întruna de mine și luna
Ai mai aruncat un zâmbet timpuriu
Acum las asa ca oricum ești pustiu.
Nici nu mai reușesc,sa te merit eu
Când tu iubești un alt chip,eu în alt fel
Și mă iei cu un simplu iartă-mă;
Cred ca am rămas cu un simplu lasă-mă.
Un lasă-mă că știu cum toate dor
Și mă lasă rece pe interior
Ți-am zis din tot sufletul cum mor
Sau Cat te ador,sau cum mi-ai pus foc în suflet și ai lăsat să ardă până am ajuns de am mă rupe.
Imperfectul ideal
Uneori te pierzi pe tine doar de teama de-a nu pierde
Simpatia unui om care-aproape nu te vede.
Uneori privesti in urma- pentru atatea defecte
Ai gasit cate o scuza si au devenit perfecte.
Ideal pe langa altii,niciun imperfect ca el
Ba il vrei, ba nu te vrea, cand te vrea dar nu la fel...
Uneori atat de dulce....Alteori ca de otel,
Te-ameteste cu parfumul de barbat perfect fidel.
Uneori te pierzi pe tine, ca nu cumva sa i faci rau
Celui ce pune cu mana stelele pe cerul tau...
Romanță elenistă
Nu sunt în cărți câte
cuvinte
Vreau în versuri să le
exprim,
Despre dragostea noastră,
Iubite,
Și despre cum suferim...
Atingeri atât de-n
depărtate,
Ca o romanță
elenistă,
Gânduri amoroase
purtate
Printr-o lume atât de
tristă...
Încă sper că ești
acolo
Și ca aștepți ca într-o
zi
Să trecem amândoi
Dincolo...
Nicicând ne vom trezi....
21 de grame
Sufletul
Cântărește doar 21 de grame
Învelișul vremelnic devine cenușă
Dar sufletul, iubirea mea
E iarăși praf de stele
Mi-e dor de iubirile alea
Iscate pe țărm de mare
De promisiuni, de zâmbete, de minciunile tale
Dar tu ai preferat să pleci
Mi-ai lăsat doar amintirea
Celor 21 de grame de eternitate
Sens
Fără sens înseamnă fără dragoste
Fără dragoste înseamnă fără tine
Fără tine nimic nu înseamnă ceva
Fără ceva nu există sens
Fără sens înseamnă pustiu
Pustiul nu există dacă sensul există, dacă dragostea ta este dragostea mea!
(31 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Primăvara inimii mele în franceză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Le printemps de mon coeur
Un gentil garçon, George...
Un garçon introverti, George...
Un drôle de garçon, George...
Un garçon comme je n'en ai jamais rencontré auparavant, George,
Un garçon pour qui chaque attention compte, George,
Un garçon qui aime les poèmes, George,
Un garçon expressif et artistique, George,
Un garçon qui veut vraiment nous emmener faire un tour en vélo hydroélectrique, George...
Un garçon qui veut vraiment qu'on s'assoie et raconte des histoires lors du pique-nique, George,
Un garçon avec qui aller au cinéma, qui joue, George,
Garçon aux goûts simples mais bien choisis, George,
Un garçon courageux et déterminé, George,
Un garçon qui aime les vieux magazines de mode, George,
Un garçon qui, à chaque occasion, apporte plus de fleurs, de bonbons, George,
Un garçon dont les poèmes m'attirent de plus en plus, George,
Un garçon qui écrit, coupe et réécrit mille fois jusqu'à exprimer exactement ce qu'il veut, George,
Un garçon avec qui je vais chez le voisin qui donne des cours d'espagnol, George,
Un garçon qui, si j'ai du retard dans mes apprentissages, médite sur moi aussi, George,
Un garçon qui écoute à peu près le même genre de musique, George.
George, mes souvenirs de toi, comment je t'ai rencontré et combien j'ai aimé la façon dont tu écrivais, comment tu mangeais de la pizza, comment tu riais de mes blagues (parce que d'habitude je ris seulement), comment tu te moquais de moi parfois, comment nous avions l'habitude de marcher dans les ruelles, comment nous roulions tous les deux en moto, sur l'autoroute du Soleil, dépassant les limites de vitesse, les cheveux au vent, insouciants, comment nous savions nous faire du bien, nous remonter le moral, nous amusez-vous dans les pubs, allez aux matchs de football, criez et crachez des graines, jouez avec mon chat Nebelung, donnez-moi un stylo qui vous ennuyait, je le réparerais et vous seriez très heureux. Doux souvenirs, dommage que tu sois parti avec je ne sais quel projet au Brésil. Ce n'est rien, tu étais jeune, comme dirait Otilia de "Otilia's Enigma", tu avais des rêves et tu devais les réaliser. Il y a tellement d'autres filles, mais tu avais vraiment besoin de ce projet. Je te comprends, tu ne l'as pas fait. laissez-moi beaucoup de poèmes, mais je les garderai, leur souvenir s'épanouira de plus en plus quand je les lirai, les feuilleterai, quand j'apprécierai votre écriture et ce que vous vouliez exprimer à travers ces lignes.
Poem
Ai știut că nu-mi meriți dragostea
Doar mi-e dor întruna de mine și luna
Ai mai aruncat un zâmbet timpuriu
Acum las asa ca oricum ești pustiu.
Nici nu mai reușesc,sa te merit eu
Când tu iubești un alt chip,eu în alt fel
Și mă iei cu un simplu iartă-mă;
Cred ca am rămas cu un simplu lasă-mă.
Un lasă-mă că știu cum toate dor
Și mă lasă rece pe interior
Ți-am zis din tot sufletul cum mor
Sau Cat te ador,sau cum mi-ai pus foc în suflet și ai lăsat să ardă până am ajuns de am mă rupe.
Imperfectul ideal
Uneori te pierzi pe tine doar de teama de-a nu pierde
Simpatia unui om care-aproape nu te vede.
Uneori privesti in urma- pentru atatea defecte
Ai gasit cate o scuza si au devenit perfecte.
Ideal pe langa altii,niciun imperfect ca el
Ba il vrei, ba nu te vrea, cand te vrea dar nu la fel...
Uneori atat de dulce....Alteori ca de otel,
Te-ameteste cu parfumul de barbat perfect fidel.
Uneori te pierzi pe tine, ca nu cumva sa i faci rau
Celui ce pune cu mana stelele pe cerul tau...
Romanță elenistă
Nu sunt în cărți câte
cuvinte
Vreau în versuri să le
exprim,
Despre dragostea noastră,
Iubite,
Și despre cum suferim...
Atingeri atât de-n
depărtate,
Ca o romanță
elenistă,
Gânduri amoroase
purtate
Printr-o lume atât de
tristă...
Încă sper că ești
acolo
Și ca aștepți ca într-o
zi
Să trecem amândoi
Dincolo...
Nicicând ne vom trezi....
Alte poezii ale autorului
Între “a (mă) Dărui” și “a Regreta”
Știu că un “Te iubesc” ar fi prea puțin de spus
Dar de simțit…Simt prea multe explozii înăuntrul meu.
M-aș dedica în tot,m-aș dărui toată
Aș face orice tu mi-ai fi propus
Aș face toate lucrurile care tu ai fi zis că-s de făcut greu…
M-aș lăsa atinsă,dar sunt o mare bleagă care se teme.
Mă tem că voi ajunge să-mi pierd controlul,
Apoi cine știe dacă unul dintre noi regretă.
Aș fi în stare să fac lucruri extreme
Aș ajunge să confund apa cu solul.
Poate sună ciudat, dar știu că mă dorești în fiecare noapte,
Se vede după încercarea ta de a te ascunde.
Nici glumele mele n-ar putea să spargă
Bariera asta care ne lasă să vorbim doar în șoapte,
Astfel starea dintre noi ar putea oricând să fecunde.
N-am să zic de două ori fiindcă apoi mi-ar părea rău…
Aș mai scrie, am mii de idei despre a mă descrie,
Dar ceva mă ține înapoi,acel ceva mă duce cu gândul la noi.
N-am crezut că e adevărat până am văzut cât de mult mă extenuă.
Acest sentiment pe creier mă zgârie,
Îmi duce suferința și apoi mi-o lasă înapoi…
Focul ce mi-a stins inima
Te urăsc fiindcă m-ai otrăvit.
Ce motiv jegos
M-ai însănătoșit, dar inima mi s-a îmbolnăvit
Cu ce folos?
Merită să-mi revin în fire?
Sau să dispar pe-un alt plai?
Ce merită până la urmă,
Dacă nu voi ajunge în rai?
Am învățat să urăsc înainte de tine,
dar nu înaintea ta.
Simt… Un straniu în mine
Un sentiment care îmi frânge trupul și carnea.
M-am săturat să-mi vărs lacrimile,
dar tot îmi curg…
N-am niciun motiv de oprire
Plâng și voi plânge neîncetat.
Lacrimile niciodată n-am să le șterg
Le voi aduna pe toate
Până voi putea crea o mare sărată
Goală,fără societate
Ca să poată fi curată.
M-am săturat de nemernicul tău zâmbet
Care-mi însenina cândva chipul
El e singurul lucru care mi-a fost întipărit în suflet
Care mi-a cutremurat corpul
Care m-a făcut să-mi aduc aminte de tine.
Și în final…M-am săturat de acele dulci cuvinte
Cuvinte ce m-au făcut să devin oarbă
Nu vreau să-mi aduc aminte
Când mi-au făcut emoțiile să ardă
Să se facă scrum,să devină cenușă
Să dispară din zi, dar și din noapte…
Prima iubire nu se uită
Te ignor și-am s-o fac cât pot de mult
Te-ai pus cu orgoliul meu cumva?
Vai și-amar de ce se va întâmpla
În cel mai rău caz te arunc în Prut.
Mă arde sudoarea plină de frustrare
Am ajuns să-mi înfing unghiile în pământ
Ca apoi să îmi devină părul cărunt
Clipe frumoase de crizare.
Ți-aș smulge fanteziile alea despre controlul tău asupra mea
Nu mă dăruiesc, pleacă de aici cât mai repede
Oh, dar te iubesc atât de mult, toxica mea iubire
Am să te prind și-am să te sărut.
Toxic fiind eu, toxică fiind tu,formăm un întreg
Motiv pentru care ar trebui să nu mă mai poți enerva
Când vei putea tu observa?
Când? Căci pare că nu poți să subînțelegi.
Îmi lipsește aroma ta la nebunie
Să-ți simt trupul e doar un vis plăcut
L-am simțit cândva demult, în al nostru trecut
Păcat că deja ai ales pe altcineva pentru cununie…
Tu, prima mea iubire, nu te pot uita
Unde am să te găsesc ,din nou, a mea?
Noul tău soț când vei dormi te va veghea?
Ce te-a făcut să mă lași în urmă, să te măriți cu altcineva?
Moartea ne desparte trupurile
Am îmbătrânit… Și tu ai îmbătrânit odată cu mine
Păcat ca m-ai lăsat și te-ai dus înaintea mea
Putea oricând totul să se termine
S-a încheiat deja, drumurile noastre se despart.
Iar am să-ți duc dorul, însă acesta va fi cel mai apăsător
Îmi vine să mă sting odată cu tine,nu sunt bine.
N-ai să te mai întorci să mă mângâi când mi-e rău ?
N-ai să te mai întorci să-mi săruți obrazul când la muncă vei pleca?
Cum aș putea crede că moartea ne-a despărțit
Poate tu ești într-un loc mai bun,
Dar mie viața mi s-a sfârșit
Trebuia să nu ne fi despărțit nimeni și nimic, nici măcar moartea…
Amintiri cu tine îmi răsar în cap
În mintea mea răsună vocea ta
Chipul tău îl văd mereu și mi-e din ce în ce mai greu
Moșneagule, întoarce-te la baba ta
Nu o mai lăsa să-ți ducă dorul acum și mai mereu.
În drum spre mare
Oh...Doamne ce miros îmbietor
Ne-a învăluit cabina de tren
Un voal mângâietor,
Un motiv de a scrie un catren...
Stau cu ochii pe tavan
Și-aștept să treacă timpul ,
Mă uit cum urcă câte-un bețivan
Ce repede mai trece anotimpul...
Mă simt sedusă de valuri
De marea cea îndepărtată ,
Aștept să trec de dealuri
S-ajung pe partea cealaltă...
Haide cu mine, haide amândoi
Să ne simțim și noi odată bine ,
Haide cu-al tău spirit vioi
Să ne facă sufletele pline...
Dor
Oh nu-mi lua vederea ,
Că în zadar suspin și plâng
Încerc să-ți uit privirea
Și vreau în brațe să te strâng .
Să te strâng așa de tare ,
Să nu te lași să pleci
Și să nu dai uitare
Să nu mă lași pe veci .
Devin cuprinsă de rugină
Cu tot cu a mea tărie,
Și acum ești lumină
Întâlnindu-mă-n câmpie .
Atâtea inimi sparte ,
Râzi că un băiețandru
Te văd tot mai departe
Dar la fel de tandru .
Tu îi dai vieții contur
Și cred c-așa-i mai bine ,
Te rog doar să te uiți în jur
Ca să mă vezi pe mine.
S-a cam făcut răcoare
Și te-am visat murind
Lacrimile-s ape curgătoare ,
Văzându-mă trăind .
Tot mă gândesc la tine ,
Eu știu că n-a trecut
Și vreau să se termine
Ceva ce nu am vrut .
Iar într-o zi de toamnă
Curând în viitor
Sufletul o să adoarmă,
Și nu-mi va fi ușor .
Uită-te la visele noastre ,
Știu multe sunt cam rele
Plimbându-ne pe mările albastre
Privind cerul cu multe stele .
Odată te-am văzut
Distrus și plin de sânge ,
Dar te iubesc la infinit
Și inima îmi plânge .
Între “a (mă) Dărui” și “a Regreta”
Știu că un “Te iubesc” ar fi prea puțin de spus
Dar de simțit…Simt prea multe explozii înăuntrul meu.
M-aș dedica în tot,m-aș dărui toată
Aș face orice tu mi-ai fi propus
Aș face toate lucrurile care tu ai fi zis că-s de făcut greu…
M-aș lăsa atinsă,dar sunt o mare bleagă care se teme.
Mă tem că voi ajunge să-mi pierd controlul,
Apoi cine știe dacă unul dintre noi regretă.
Aș fi în stare să fac lucruri extreme
Aș ajunge să confund apa cu solul.
Poate sună ciudat, dar știu că mă dorești în fiecare noapte,
Se vede după încercarea ta de a te ascunde.
Nici glumele mele n-ar putea să spargă
Bariera asta care ne lasă să vorbim doar în șoapte,
Astfel starea dintre noi ar putea oricând să fecunde.
N-am să zic de două ori fiindcă apoi mi-ar părea rău…
Aș mai scrie, am mii de idei despre a mă descrie,
Dar ceva mă ține înapoi,acel ceva mă duce cu gândul la noi.
N-am crezut că e adevărat până am văzut cât de mult mă extenuă.
Acest sentiment pe creier mă zgârie,
Îmi duce suferința și apoi mi-o lasă înapoi…
Focul ce mi-a stins inima
Te urăsc fiindcă m-ai otrăvit.
Ce motiv jegos
M-ai însănătoșit, dar inima mi s-a îmbolnăvit
Cu ce folos?
Merită să-mi revin în fire?
Sau să dispar pe-un alt plai?
Ce merită până la urmă,
Dacă nu voi ajunge în rai?
Am învățat să urăsc înainte de tine,
dar nu înaintea ta.
Simt… Un straniu în mine
Un sentiment care îmi frânge trupul și carnea.
M-am săturat să-mi vărs lacrimile,
dar tot îmi curg…
N-am niciun motiv de oprire
Plâng și voi plânge neîncetat.
Lacrimile niciodată n-am să le șterg
Le voi aduna pe toate
Până voi putea crea o mare sărată
Goală,fără societate
Ca să poată fi curată.
M-am săturat de nemernicul tău zâmbet
Care-mi însenina cândva chipul
El e singurul lucru care mi-a fost întipărit în suflet
Care mi-a cutremurat corpul
Care m-a făcut să-mi aduc aminte de tine.
Și în final…M-am săturat de acele dulci cuvinte
Cuvinte ce m-au făcut să devin oarbă
Nu vreau să-mi aduc aminte
Când mi-au făcut emoțiile să ardă
Să se facă scrum,să devină cenușă
Să dispară din zi, dar și din noapte…
Prima iubire nu se uită
Te ignor și-am s-o fac cât pot de mult
Te-ai pus cu orgoliul meu cumva?
Vai și-amar de ce se va întâmpla
În cel mai rău caz te arunc în Prut.
Mă arde sudoarea plină de frustrare
Am ajuns să-mi înfing unghiile în pământ
Ca apoi să îmi devină părul cărunt
Clipe frumoase de crizare.
Ți-aș smulge fanteziile alea despre controlul tău asupra mea
Nu mă dăruiesc, pleacă de aici cât mai repede
Oh, dar te iubesc atât de mult, toxica mea iubire
Am să te prind și-am să te sărut.
Toxic fiind eu, toxică fiind tu,formăm un întreg
Motiv pentru care ar trebui să nu mă mai poți enerva
Când vei putea tu observa?
Când? Căci pare că nu poți să subînțelegi.
Îmi lipsește aroma ta la nebunie
Să-ți simt trupul e doar un vis plăcut
L-am simțit cândva demult, în al nostru trecut
Păcat că deja ai ales pe altcineva pentru cununie…
Tu, prima mea iubire, nu te pot uita
Unde am să te găsesc ,din nou, a mea?
Noul tău soț când vei dormi te va veghea?
Ce te-a făcut să mă lași în urmă, să te măriți cu altcineva?
Moartea ne desparte trupurile
Am îmbătrânit… Și tu ai îmbătrânit odată cu mine
Păcat ca m-ai lăsat și te-ai dus înaintea mea
Putea oricând totul să se termine
S-a încheiat deja, drumurile noastre se despart.
Iar am să-ți duc dorul, însă acesta va fi cel mai apăsător
Îmi vine să mă sting odată cu tine,nu sunt bine.
N-ai să te mai întorci să mă mângâi când mi-e rău ?
N-ai să te mai întorci să-mi săruți obrazul când la muncă vei pleca?
Cum aș putea crede că moartea ne-a despărțit
Poate tu ești într-un loc mai bun,
Dar mie viața mi s-a sfârșit
Trebuia să nu ne fi despărțit nimeni și nimic, nici măcar moartea…
Amintiri cu tine îmi răsar în cap
În mintea mea răsună vocea ta
Chipul tău îl văd mereu și mi-e din ce în ce mai greu
Moșneagule, întoarce-te la baba ta
Nu o mai lăsa să-ți ducă dorul acum și mai mereu.
În drum spre mare
Oh...Doamne ce miros îmbietor
Ne-a învăluit cabina de tren
Un voal mângâietor,
Un motiv de a scrie un catren...
Stau cu ochii pe tavan
Și-aștept să treacă timpul ,
Mă uit cum urcă câte-un bețivan
Ce repede mai trece anotimpul...
Mă simt sedusă de valuri
De marea cea îndepărtată ,
Aștept să trec de dealuri
S-ajung pe partea cealaltă...
Haide cu mine, haide amândoi
Să ne simțim și noi odată bine ,
Haide cu-al tău spirit vioi
Să ne facă sufletele pline...
Dor
Oh nu-mi lua vederea ,
Că în zadar suspin și plâng
Încerc să-ți uit privirea
Și vreau în brațe să te strâng .
Să te strâng așa de tare ,
Să nu te lași să pleci
Și să nu dai uitare
Să nu mă lași pe veci .
Devin cuprinsă de rugină
Cu tot cu a mea tărie,
Și acum ești lumină
Întâlnindu-mă-n câmpie .
Atâtea inimi sparte ,
Râzi că un băiețandru
Te văd tot mai departe
Dar la fel de tandru .
Tu îi dai vieții contur
Și cred c-așa-i mai bine ,
Te rog doar să te uiți în jur
Ca să mă vezi pe mine.
S-a cam făcut răcoare
Și te-am visat murind
Lacrimile-s ape curgătoare ,
Văzându-mă trăind .
Tot mă gândesc la tine ,
Eu știu că n-a trecut
Și vreau să se termine
Ceva ce nu am vrut .
Iar într-o zi de toamnă
Curând în viitor
Sufletul o să adoarmă,
Și nu-mi va fi ușor .
Uită-te la visele noastre ,
Știu multe sunt cam rele
Plimbându-ne pe mările albastre
Privind cerul cu multe stele .
Odată te-am văzut
Distrus și plin de sânge ,
Dar te iubesc la infinit
Și inima îmi plânge .