La coasă
Cad florile-n fâneaţă,
Sub coasă secerate
Şi-mi pare că mă roagă
Să le scutesc de moarte.
Eu ştiu că nu se poate,
Că trebuie să le tai,
Ca să-mplinesc destinul
Fâneţei de pe plai.
Şi-ntruna ridic coasa
Şi-o-mplânt adânc în brazde,
Până-ntâlnesc cicoarea
Cu florile-i albastre.
Şi-atunci parcă-ţi văd ochii!
Şi-o clipă mă opresc...
M-aplec, sărut cicoarea
Şi după o cosesc.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Cătălin Teodoreanu
Дата публикации: 25 января
Просмотры: 159
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Fractalii
Поэма: Două inimi
Versuri şi vin. Ronin Terente a lansat cartea „Epistole către nimeni”, o colecție de 333 de poeme scrise în 3 ani
Поэма: Om deștept
Поэма: Dragoste, răbdare, vise
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap
Поэма: Mai am..
Поэма: Pacat e oare sa iubesti
ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român