La coasă
Cad florile-n fâneaţă,
Sub coasă secerate
Şi-mi pare că mă roagă
Să le scutesc de moarte.
Eu ştiu că nu se poate,
Că trebuie să le tai,
Ca să-mplinesc destinul
Fâneţei de pe plai.
Şi-ntruna ridic coasa
Şi-o-mplânt adânc în brazde,
Până-ntâlnesc cicoarea
Cu florile-i albastre.
Şi-atunci parcă-ţi văd ochii!
Şi-o clipă mă opresc...
M-aplec, sărut cicoarea
Şi după o cosesc.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Cătălin Teodoreanu
Data postării: 25 ianuarie
Vizualizări: 282
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Răzbunare
Poem: Peste chipul tău... Sau în afara timpului...
Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?
Poem: Așa...nu!
Poem: Codexul nescris
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș
Poem: acedia
Poem: Epigrame V
Premiul Nobel pentru Literatură 2022