Ce-ar fi
De ar cădea o frunză vie-n palma ta
Ai ține-o-n apă s-o sădești la primăvară?
De ar cădea un fulg pribeag în urma ta
Ai stârni vântul să îl plimbe după toamnă?
De-ai prinde-o inimă albastră-n mâna ta
Ai strânge-o-n brațe să îi simți caldă bătaia?
De-ai prinde-un suflet rătăcit sub talpa ta
Ai ridica picioru-ncet să nu-i faci rană?
De-ar fi durere nesfârșită-n calea ta
Ai să-i alini cu-n strop de suflet suferința?
De-ar fi lumină strălucind în urma ta
Cale întoarsă ai să faci să-i simți prezența?
Ce-ar fi dacă eu frunză aș cădea
Ce-ar fi de-aș fi topit în palma ta
Ce-ar fi dacă un suflet ai salva
Ce-ar fi de-aș fi lumină-n viața ta
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Silvian Costin
Дата публикации: 23 апреля 2022
Просмотры: 1124
Стихи из этой категории
REVINO
Străin te-ai vrut, un pumn de amintiri pierdute,
Dar noaptea mi te port în vise.de mine făurite.
Şi mi te strång la piept prin ceata nopti plutind
Și mi se face dor de-un vin, mai mult ca oricând.
Mă macină un dor nebun, ce aprig mă doare
Un dulce vis cum că-ntr-o zi ne-om revedea
Spune-mi te rog, babe, ar fi posibil oare?..
La un apus de soare, îmbrătişaţ.i cândva?
Să-mi stropești sufletul uscat de dor
Cu picături din al tău roșu demidulce,
Să-l simt din nou pe buze și-n inima fior
CU el să mă scufunzi fn patimi inter zise.
P.S
Revino o clipă!. ca şi când nu ai plecat
Mă doare enorm nimicul de tine lăsat,
Rupe tăcerea imensă așternută-ntre noi
Răsai ca un soare de toamnă, după vânturi și ploi.
Prim tine pace și iubire
Iubito,prin tine-mi vine pace și iubire,
Ți-am spus că dragostea-i doar Dumnezeu,
Ținându-te de mână,
Simt Raiul nostru cum șoptește
Taina iubirii absolute
Și pe Hristos cu-a lui chemare,
Dar și pe Sfinții blânzi ai Cerului...
Iubito, te-am cerut în rugaciuni fierbinți,
Neștiind că tu exiști și porți tristețe dar și frumusețe,
Sau că destinul o să mi te-arate,
Așa cum îngerii tăcut sosesc,
Sau când va fi frumoasa zi..?
Dar iată, ziua aceea a sosit,
Când Maica Domnului prin tine mi-a găsit răspuns,
Și alinare la chinul ce-l aveam demult...
Ești darul meu sfințit,
Și mare grijă o să-ți port,
Iubito tu ești cea care iubirea mi-ai adus,
Pot eu să-ți mulțumesc cumva?
Cuvintele dar și vorbirea-i de prisos!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vineri
încă port în mine ecoul expirat,
un semn de înviere,
ca un ton rece, pe fundal,
ca un abur rămas pe cana mea fără tartă,
ca un nume pe care nu-l mai rostesc,
dar care mă apasă pe tâmple
și-mi activează durerea de cap.
astăzi, cafeaua nici n-o mai încălzesc după suflet,
o beau în amărăciunea crudă,
fără zahăr, fără tine,
fără mine, pe linia de plutire,
fără întrebări.
poate că nu era despre „Noi” nici azi, Vineri.
poate că nici „Eu”
n-am fost pe deplin pentru tine,
într-o zi de Joi
care a uitat să devină Vineri
în zâmbetul nostru șters.
și totuși, încă mă trezesc
că-ți păstrez locul la masă.
mă poți judeca?
În noaptea mea de mai
În noaptea mea de mai
să vii să-mi spui: eu te iubesc
Să vii să-mi spui că-ți este dor
Sa vii să-mi spui doar de amor
În noaptea mea de mai
Si-n prima noapte de iubire
Cu buze dulci vreau să-mi atingi și sufletul și inima și gîndul,
Și visul meu în vară .
De mine oricât fugi...
De mine oricât fugi, mă jur,
Iubitul tău că am să fiu,
Al tău sărut ca să ţi-l fur...
Că pot şi vreau şi ştiu.
Şi-oricât de mult mă ocoleşti,
În braţe eu am să te iau,
Aşa că să te pregăteşti...
Că pot şi ştiu şi vreau.
Şi parcă-ai da să fugi, dar stai
Să te sărut cu foc,
Când mâna-ţi cer şi tu mi-o dai...
Că şti că vreau şi pot.
Cuvinte colorate
Aș vrea să pot să colorez cuvinte
Să pot să merg pe loc, înainte
Să simt gheața cea fierbinte
Să fug de mine și de minte
Să-mi dezvelesc sufletul de cerneală
Și peste tine să-l aștern
Să nu rămână foaia cheală
Și să te iubesc etern
Să fim una cu poezia
Cu lacrimi de cerneală amândoi
Să stropim hârtia
Să fim ploaia ce cade peste noi
Să ne spălăm de pete de cerneală
Să ne lăsăm seduși de fantezie
Să iasă rima la iveală
Să scriem a vieții poezie
Aș vrea să știu cuvântul care ne desparte
Și în silabe să-l strivesc
Să văd să colorez în noapte
Să pot în întuneric să iubesc
Târziu însă bag de seamă
Ție îți este teamă
Dar vreau să finalizez
Și fără al tău ajutor
Cuvinte vreau să colorez
Să-mi desenez aripi, să zbor
Să-mi desenez aripi din cuvinte
Să pot să zbor pe loc, înainte
Să fug de tine și de minte
Să mă ascund de cuvinte în cuvinte
Să m-ascund între cuvinte și să aștept
Să vii să termini poezia
Iar de se va îngălbeni hârtia
Voi colora altundeva un alt concept.
REVINO
Străin te-ai vrut, un pumn de amintiri pierdute,
Dar noaptea mi te port în vise.de mine făurite.
Şi mi te strång la piept prin ceata nopti plutind
Și mi se face dor de-un vin, mai mult ca oricând.
Mă macină un dor nebun, ce aprig mă doare
Un dulce vis cum că-ntr-o zi ne-om revedea
Spune-mi te rog, babe, ar fi posibil oare?..
La un apus de soare, îmbrătişaţ.i cândva?
Să-mi stropești sufletul uscat de dor
Cu picături din al tău roșu demidulce,
Să-l simt din nou pe buze și-n inima fior
CU el să mă scufunzi fn patimi inter zise.
P.S
Revino o clipă!. ca şi când nu ai plecat
Mă doare enorm nimicul de tine lăsat,
Rupe tăcerea imensă așternută-ntre noi
Răsai ca un soare de toamnă, după vânturi și ploi.
Prim tine pace și iubire
Iubito,prin tine-mi vine pace și iubire,
Ți-am spus că dragostea-i doar Dumnezeu,
Ținându-te de mână,
Simt Raiul nostru cum șoptește
Taina iubirii absolute
Și pe Hristos cu-a lui chemare,
Dar și pe Sfinții blânzi ai Cerului...
Iubito, te-am cerut în rugaciuni fierbinți,
Neștiind că tu exiști și porți tristețe dar și frumusețe,
Sau că destinul o să mi te-arate,
Așa cum îngerii tăcut sosesc,
Sau când va fi frumoasa zi..?
Dar iată, ziua aceea a sosit,
Când Maica Domnului prin tine mi-a găsit răspuns,
Și alinare la chinul ce-l aveam demult...
Ești darul meu sfințit,
Și mare grijă o să-ți port,
Iubito tu ești cea care iubirea mi-ai adus,
Pot eu să-ți mulțumesc cumva?
Cuvintele dar și vorbirea-i de prisos!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vineri
încă port în mine ecoul expirat,
un semn de înviere,
ca un ton rece, pe fundal,
ca un abur rămas pe cana mea fără tartă,
ca un nume pe care nu-l mai rostesc,
dar care mă apasă pe tâmple
și-mi activează durerea de cap.
astăzi, cafeaua nici n-o mai încălzesc după suflet,
o beau în amărăciunea crudă,
fără zahăr, fără tine,
fără mine, pe linia de plutire,
fără întrebări.
poate că nu era despre „Noi” nici azi, Vineri.
poate că nici „Eu”
n-am fost pe deplin pentru tine,
într-o zi de Joi
care a uitat să devină Vineri
în zâmbetul nostru șters.
și totuși, încă mă trezesc
că-ți păstrez locul la masă.
mă poți judeca?
În noaptea mea de mai
În noaptea mea de mai
să vii să-mi spui: eu te iubesc
Să vii să-mi spui că-ți este dor
Sa vii să-mi spui doar de amor
În noaptea mea de mai
Si-n prima noapte de iubire
Cu buze dulci vreau să-mi atingi și sufletul și inima și gîndul,
Și visul meu în vară .
De mine oricât fugi...
De mine oricât fugi, mă jur,
Iubitul tău că am să fiu,
Al tău sărut ca să ţi-l fur...
Că pot şi vreau şi ştiu.
Şi-oricât de mult mă ocoleşti,
În braţe eu am să te iau,
Aşa că să te pregăteşti...
Că pot şi ştiu şi vreau.
Şi parcă-ai da să fugi, dar stai
Să te sărut cu foc,
Când mâna-ţi cer şi tu mi-o dai...
Că şti că vreau şi pot.
Cuvinte colorate
Aș vrea să pot să colorez cuvinte
Să pot să merg pe loc, înainte
Să simt gheața cea fierbinte
Să fug de mine și de minte
Să-mi dezvelesc sufletul de cerneală
Și peste tine să-l aștern
Să nu rămână foaia cheală
Și să te iubesc etern
Să fim una cu poezia
Cu lacrimi de cerneală amândoi
Să stropim hârtia
Să fim ploaia ce cade peste noi
Să ne spălăm de pete de cerneală
Să ne lăsăm seduși de fantezie
Să iasă rima la iveală
Să scriem a vieții poezie
Aș vrea să știu cuvântul care ne desparte
Și în silabe să-l strivesc
Să văd să colorez în noapte
Să pot în întuneric să iubesc
Târziu însă bag de seamă
Ție îți este teamă
Dar vreau să finalizez
Și fără al tău ajutor
Cuvinte vreau să colorez
Să-mi desenez aripi, să zbor
Să-mi desenez aripi din cuvinte
Să pot să zbor pe loc, înainte
Să fug de tine și de minte
Să mă ascund de cuvinte în cuvinte
Să m-ascund între cuvinte și să aștept
Să vii să termini poezia
Iar de se va îngălbeni hârtia
Voi colora altundeva un alt concept.
Другие стихотворения автора
Amăgiri de primăvară
Pornește cald prin lunci
Un vânt topind zăpada
Suflând alungă nori
Copaci-ncep parada
De zumzet și culori
Se umple-acum livada
Ţi-aş da un mărţişor
S-aduc zâmbind dovada
Din alb covor topit
Se-arată albă floare
Un zâmbet m-a răpit
În ochi m-i-aprinde soare
Când suflete se-ating
Aleargă-n piept bătaie
Nu știu unde-ai fugit
Tu steaua mea de mare
Natura a-nverzit
La mine-i dor și doare
Pe câmp culori se-aprind
Eu nu știu unde-i soare
Un suflet ai gonit
Cadou i-aduci uitare
Deși e timpul mic
Când dragostea e mare
E primăvară sigur
Chemând alai de flori
Aduce bucurie
Când fluturi zboară-n noi
De-i singură iubire
Primind tăceri și ploi
Se plimbă-n amăgire
O primăvară-n doi
Reprezentații de toamnă
Printre culorile de toamnă arde vânt
Copacii freamătă urlând în isterie
Atârnă galbenul de vară întrebând
Cenușa frunzelor zburând cărămizie
Se-adună norii scuturându-se plângând
Cinstita ploaie pătrunzând cu viclenie
Ne udă stropii aruncându-se râzând
Îmbrățișându-ne a toamnei astenie
Curge lumina înecându-se în crâng
Nopțile umblă petrecând cu veselie
Alungă zilele gonindu-le scăzând
Soarele cade micșorând călătorie
Dintre ciulinii decedați au dispărut
Ființe mute intuind o tragedie
S-au adunat îngrămădindu-se-n pământ
Găsindu-și loc de hibernare-n galerie
Către văzduh o barză albă-și ia avânt
Ultimu-i puf zboară plutind în frenezie
Lăsând în urmă vremea rece tremurând
Ne-așează frigul peste gânduri pălărie
Goniți în casă timpul fumegă mărunt
Orele trec privind afară vijelie
Danseză toamna printre dealuri alergând
Pictând culorile să-i cânte melodie
Rugăminte
De-au să pornească ploi
Oprește-le să curgă
Cu soare să le stingi
Un curcubeu s-ajungă
Și de-au s-apară nori
Împraștiei, să fugă
S-aduci lumină-n zori
Turnând-o peste umbră
Iar de-ai s-auzi viori
E sufletul ce cântă
Cu zâmbet în culori
Tristețile alungă
De-au să se-ntindă mâini
Lasă-le să te-ajungă
Primește-mbrățișări
Inimi s-auzi cum zburdă
Poate-ai să simți fiori
Amețitor cum urcă
Adună-i că-s comori
Armurile aruncă
Pornit-au rugăminți
Spre cerul ce ascultă
Cu rugă către sfinți
Iubirea să te-ajungă
Și-am să iubesc
Am auzit deja destul despre iubire
Precum un înger e descrisă-n poezie
Plutind frumos se-arată-n vis, o amăgire
Acea minune-i des respinsă și nu-i bine
De te-a atins ține-o adânc ascunsă-n tine
Să n-o arăți, vor crede mulți că-i o stafie
Doar prin legende-a apărut ființă vie
N-au înțeles probabil ce-i o poezie
Pare o molimă ce schimbă totu-n tine
De te-a atins ești condamnat pe mii de zile
În realitate-aduce zâmbet, bucurie
E despre oameni când e vorba de iubire
Cu toate aste-am să iubesc același nume
Și-am să iubesc până iubesc-ul mă supune
Am să iubesc cât o să fie-această lume
Și-am să iubesc până sfârșitul va apune
Și-am să iubesc chiar dacă-mi arde totu-n cale
Și-am să iubesc până iubesc-ul nu mai doare
Am să iubesc la nesfârșit fără hotare
Până ce soarele apus nu mai răsare
Și-am să iubesc pân-am să pier de dor, de jale
Și-am să iubesc până la ultima bătaie
Și-am să iubesc până ce oasele n-au carne
Chiar dacă tot ce-am să iubesc îmi dă uitare
Dar ce păcat, iubirea-i des o crudă farsă
De ești iubit poate atunci să ai speranță
Un te iubesc nu mai prezintă importanță
Nu știe sufletul săracul de ai șansă
Oare de ce?
Oare de ce e-atât de liniște pe buze
De ce-s uscate toate vorbele de-amor
Oare de ce cuvântul umblă să se scuze
Oare de ce tăcerea caută sonor
Oare de ce sunt amintirile ursuze
De ce privirile sunt umede de dor
Oare de ce lacrima nu învie frunze
E toamnă-n suflet îmbrăcată incolor
Oare de ce răsar luminile difuze
De ce ard stelele plutind amăgitor
Oare de ce visează nopțile confuze
În grabă zilele gonesc ucigător
Oare de ce tristețea vrea să mă recuze
De ce trecutul pune umbră-n viitor
Oare de ce prezentul n-are călăuze
Se pierde urma rătăcind întâmplător
Oare de ce iubirea pare să se-amuze
De ce lovește clevetind umilitor
Oare de ce simte nevoia să refuze
Zâmbind mi-aruncă existența în decor
Destinul
Mi-ai încurcat destinul
Mi-ai strămutat cărarea
Pierdut caut prezent
Nu vine-n drum uitarea
Visând lumini de stele
Găsesc rodind tăcerea
Destinu-i piatră grea
M-aruncă-n orb durerea
Pe-un nor se-adună dor
Sub pleoape arde chipul
Un vis mă plimbă-n zbor
Din lacrimi curge timpul
Mă-ntrebi absent ce fac
Răspunde-n cor declinul
Să mint sau de-am să tac
Același mi-e destinul
Se pare că ți-e greu
S-aduci îmbrățișarea
E tot ce-am vrut să-ți cer
Zâmbind să-ndrepți cărarea
Și-aștept la infinit
Un semn dacă îți pasă
De dragoste mâhnit
Destinul mă apasă
Amăgiri de primăvară
Pornește cald prin lunci
Un vânt topind zăpada
Suflând alungă nori
Copaci-ncep parada
De zumzet și culori
Se umple-acum livada
Ţi-aş da un mărţişor
S-aduc zâmbind dovada
Din alb covor topit
Se-arată albă floare
Un zâmbet m-a răpit
În ochi m-i-aprinde soare
Când suflete se-ating
Aleargă-n piept bătaie
Nu știu unde-ai fugit
Tu steaua mea de mare
Natura a-nverzit
La mine-i dor și doare
Pe câmp culori se-aprind
Eu nu știu unde-i soare
Un suflet ai gonit
Cadou i-aduci uitare
Deși e timpul mic
Când dragostea e mare
E primăvară sigur
Chemând alai de flori
Aduce bucurie
Când fluturi zboară-n noi
De-i singură iubire
Primind tăceri și ploi
Se plimbă-n amăgire
O primăvară-n doi
Reprezentații de toamnă
Printre culorile de toamnă arde vânt
Copacii freamătă urlând în isterie
Atârnă galbenul de vară întrebând
Cenușa frunzelor zburând cărămizie
Se-adună norii scuturându-se plângând
Cinstita ploaie pătrunzând cu viclenie
Ne udă stropii aruncându-se râzând
Îmbrățișându-ne a toamnei astenie
Curge lumina înecându-se în crâng
Nopțile umblă petrecând cu veselie
Alungă zilele gonindu-le scăzând
Soarele cade micșorând călătorie
Dintre ciulinii decedați au dispărut
Ființe mute intuind o tragedie
S-au adunat îngrămădindu-se-n pământ
Găsindu-și loc de hibernare-n galerie
Către văzduh o barză albă-și ia avânt
Ultimu-i puf zboară plutind în frenezie
Lăsând în urmă vremea rece tremurând
Ne-așează frigul peste gânduri pălărie
Goniți în casă timpul fumegă mărunt
Orele trec privind afară vijelie
Danseză toamna printre dealuri alergând
Pictând culorile să-i cânte melodie
Rugăminte
De-au să pornească ploi
Oprește-le să curgă
Cu soare să le stingi
Un curcubeu s-ajungă
Și de-au s-apară nori
Împraștiei, să fugă
S-aduci lumină-n zori
Turnând-o peste umbră
Iar de-ai s-auzi viori
E sufletul ce cântă
Cu zâmbet în culori
Tristețile alungă
De-au să se-ntindă mâini
Lasă-le să te-ajungă
Primește-mbrățișări
Inimi s-auzi cum zburdă
Poate-ai să simți fiori
Amețitor cum urcă
Adună-i că-s comori
Armurile aruncă
Pornit-au rugăminți
Spre cerul ce ascultă
Cu rugă către sfinți
Iubirea să te-ajungă
Și-am să iubesc
Am auzit deja destul despre iubire
Precum un înger e descrisă-n poezie
Plutind frumos se-arată-n vis, o amăgire
Acea minune-i des respinsă și nu-i bine
De te-a atins ține-o adânc ascunsă-n tine
Să n-o arăți, vor crede mulți că-i o stafie
Doar prin legende-a apărut ființă vie
N-au înțeles probabil ce-i o poezie
Pare o molimă ce schimbă totu-n tine
De te-a atins ești condamnat pe mii de zile
În realitate-aduce zâmbet, bucurie
E despre oameni când e vorba de iubire
Cu toate aste-am să iubesc același nume
Și-am să iubesc până iubesc-ul mă supune
Am să iubesc cât o să fie-această lume
Și-am să iubesc până sfârșitul va apune
Și-am să iubesc chiar dacă-mi arde totu-n cale
Și-am să iubesc până iubesc-ul nu mai doare
Am să iubesc la nesfârșit fără hotare
Până ce soarele apus nu mai răsare
Și-am să iubesc pân-am să pier de dor, de jale
Și-am să iubesc până la ultima bătaie
Și-am să iubesc până ce oasele n-au carne
Chiar dacă tot ce-am să iubesc îmi dă uitare
Dar ce păcat, iubirea-i des o crudă farsă
De ești iubit poate atunci să ai speranță
Un te iubesc nu mai prezintă importanță
Nu știe sufletul săracul de ai șansă
Oare de ce?
Oare de ce e-atât de liniște pe buze
De ce-s uscate toate vorbele de-amor
Oare de ce cuvântul umblă să se scuze
Oare de ce tăcerea caută sonor
Oare de ce sunt amintirile ursuze
De ce privirile sunt umede de dor
Oare de ce lacrima nu învie frunze
E toamnă-n suflet îmbrăcată incolor
Oare de ce răsar luminile difuze
De ce ard stelele plutind amăgitor
Oare de ce visează nopțile confuze
În grabă zilele gonesc ucigător
Oare de ce tristețea vrea să mă recuze
De ce trecutul pune umbră-n viitor
Oare de ce prezentul n-are călăuze
Se pierde urma rătăcind întâmplător
Oare de ce iubirea pare să se-amuze
De ce lovește clevetind umilitor
Oare de ce simte nevoia să refuze
Zâmbind mi-aruncă existența în decor
Destinul
Mi-ai încurcat destinul
Mi-ai strămutat cărarea
Pierdut caut prezent
Nu vine-n drum uitarea
Visând lumini de stele
Găsesc rodind tăcerea
Destinu-i piatră grea
M-aruncă-n orb durerea
Pe-un nor se-adună dor
Sub pleoape arde chipul
Un vis mă plimbă-n zbor
Din lacrimi curge timpul
Mă-ntrebi absent ce fac
Răspunde-n cor declinul
Să mint sau de-am să tac
Același mi-e destinul
Se pare că ți-e greu
S-aduci îmbrățișarea
E tot ce-am vrut să-ți cer
Zâmbind să-ndrepți cărarea
Și-aștept la infinit
Un semn dacă îți pasă
De dragoste mâhnit
Destinul mă apasă