Te chem...iubire!
Te chem, dar nu vrei să m-auzi,
Și simt cât de departe-mi ești,
Cred că tu ceva mie-mi ascunzi,
Motiv găsești să nu-mi vorbești
Nu știu de ce privirea-mi ocolești,
Și ești mereu cu ochii în pământ,
Doar zi-mi că încetezi să mă iubești,
Și că iubirea a fost o frunză-n vânt
De vrei să pleci, nu stau în calea ta,
Voi înțelege că ai găsit pe-altcineva,
Și unde...poate îți vei găsi fericirea,
Ce nu se află la mine și...altundeva
Nu-ți voi aduce niciun fel de acuze,
Și dimpotrivă sincer îți voi mulțumi,
Și de-i nevoie, voi prezenta și scuze,
Că n-am știut prea bine a prețui/iubi
.............................
A fi îndrăgostit de cineva e minunat,
Și să primim iubire cu toții ne dorim,
Și ce frumos este când omu-i binecuvântat,
De Cel de Sus, ce ne îndeamnă...să iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Стихи из этой категории
Pentru ea
Și m-aș îneca în umbra ta iubito
că știu că în lumină nu mă mai vrei
și m-aș îneca pentru tine și acum
doar spune-mi ca regreți amintirile
spune-mi că regreți că m-ai cunoscut
și că ai vrea să întorci și timpul
să-l oprești la final de noiembrie
înainte să ni se lege sufletele
și înainte ca inimile să fie sincronizate
și spune-mi să uit tot de tine
până o să-ți uit și privirea veche
și atunci eu mă scufund adânc
și las oxigenul afară din mine
până când moartea mă va săruta
și cu sărutul ei te simt pe tine
si inima mea pentru ultima dată
bate pentru tine, dorința mea, iubita mea
Schimb de inimi
Schimb de inimi
Hai să facem schimb de inimi,
Doar o clipă, nu mai mult –
Tu s-o iei pe-a mea, cu vise,
Eu pe-a ta, cu dor tăcut.
A mea-i plină de iubire,
De speranțe, de cuvânt,
De priviri ce-ți dau putere,
De tăceri ce te-au înfrânt.
A ta pare o cetate
Fără foc, fără culori,
Dar o port să văd ce simți tu
Când te sting din prea puțini fiori.
Poate-n pieptul tău s-aprinde
Un fior ce n-ai mai dus,
Poate simți ce-nseamnă viața
Când iubești fără răspuns
Apoi facem iar schimbarea —
Tu, cu-a ta, să pleci, ușor,
Dar s-o duci mai puțin rece,
Cu puțin din al meu dor.
Vrei s-o facem… pentru doi?
Hai să facem schimb de inimi —
Și-apoi le luăm înapoi.
RECE
Nu trebuie să-mi amintesc;
Privind în ochii tăi, deja mă pierd.
Ești aici, dar parcă-i frig,
Nu mai simt flacăra de mult aprinsă.
Un fior brusc mă cuprinde,
Și uit cum se mai simte.
Zilele trec, eu nu mă schimb,
Aștept un moment, dar simt că-i rece.
Tac și rabd o veșnicie,
Sperând că tu ești răspunsul.
Chiar dacă drumul e greu,
Voi lupta pentru tine, pentru noi, mereu.
Cine ne apără?
Când asculți ce se întâmplă în lume ,
Câte manevre ,trocuri se fac !...
Somnul nopții ni-l fură
Și ne acucă pe toți plânsul
De s-ar umple si-un lac !...
Dar soluția nu-i plânsul
Diplomații nu mai au cuvântul
Nici tratate ,alianțe ,condiții
Nu ne mai pot apăra
Când cei de sus țara ți-o vrea .
Nu ne rămâne decât haiducia ,
Poate ea apăra ROMÂNIA
Fără titlu...
Spune-mi te rog de ce încă te iubesc
Spune-mi te rog de ce încă te doresc
Spune-mi te rog că totul va fi bine
Spune-mi că pot să trăiesc și fără tine
Spune-mi asta până când am să te cred
Spune-mi că și singur pot să fiu întreg
Spune-mi că nu contează cea ce pierd
Spune-mi te rog ce ar trebui să aleg
Spune-mi tu te rog ce ar trebui să fac
Spune-mi tu te rog cum aș putea să tac
Spune-mi tu cum să-i găsesc inimi leac
Spune-mi tu cum aș putea să mă prefac
Cum aș putea spune că sunt bine
Când eu mereu mă gândesc la tine
Cum aș putea pe alta s-o iubesc
Când eu doar pe tine te doresc
Cum aș putea să mă gândesc la alta
Când simt că pe noi ne leagă soarta
Cum aș putea să te înlocuiesc
Când fără tine simt că înebunesc
Mâine
Probabil că te-ntrebi
De ce te tot privesc,
Fiindcă nu ştiu iubito
Şi mâine de trăiesc.
De ce te alint întruna
Aşa stăruitor,
Fiindcă orice-i posibil
Şi poate mâine mor.
Şi mă întrebi surprinsă
De ce de tine scriu,
Fiindcă mă tem ca mâine
Să nu fie târziu...
Vreau doar să mă asigur
Că mă comport cu tine
Ca şi cum niciodată
Nu va mai fi alt mâine.
Pentru ea
Și m-aș îneca în umbra ta iubito
că știu că în lumină nu mă mai vrei
și m-aș îneca pentru tine și acum
doar spune-mi ca regreți amintirile
spune-mi că regreți că m-ai cunoscut
și că ai vrea să întorci și timpul
să-l oprești la final de noiembrie
înainte să ni se lege sufletele
și înainte ca inimile să fie sincronizate
și spune-mi să uit tot de tine
până o să-ți uit și privirea veche
și atunci eu mă scufund adânc
și las oxigenul afară din mine
până când moartea mă va săruta
și cu sărutul ei te simt pe tine
si inima mea pentru ultima dată
bate pentru tine, dorința mea, iubita mea
Schimb de inimi
Schimb de inimi
Hai să facem schimb de inimi,
Doar o clipă, nu mai mult –
Tu s-o iei pe-a mea, cu vise,
Eu pe-a ta, cu dor tăcut.
A mea-i plină de iubire,
De speranțe, de cuvânt,
De priviri ce-ți dau putere,
De tăceri ce te-au înfrânt.
A ta pare o cetate
Fără foc, fără culori,
Dar o port să văd ce simți tu
Când te sting din prea puțini fiori.
Poate-n pieptul tău s-aprinde
Un fior ce n-ai mai dus,
Poate simți ce-nseamnă viața
Când iubești fără răspuns
Apoi facem iar schimbarea —
Tu, cu-a ta, să pleci, ușor,
Dar s-o duci mai puțin rece,
Cu puțin din al meu dor.
Vrei s-o facem… pentru doi?
Hai să facem schimb de inimi —
Și-apoi le luăm înapoi.
RECE
Nu trebuie să-mi amintesc;
Privind în ochii tăi, deja mă pierd.
Ești aici, dar parcă-i frig,
Nu mai simt flacăra de mult aprinsă.
Un fior brusc mă cuprinde,
Și uit cum se mai simte.
Zilele trec, eu nu mă schimb,
Aștept un moment, dar simt că-i rece.
Tac și rabd o veșnicie,
Sperând că tu ești răspunsul.
Chiar dacă drumul e greu,
Voi lupta pentru tine, pentru noi, mereu.
Cine ne apără?
Când asculți ce se întâmplă în lume ,
Câte manevre ,trocuri se fac !...
Somnul nopții ni-l fură
Și ne acucă pe toți plânsul
De s-ar umple si-un lac !...
Dar soluția nu-i plânsul
Diplomații nu mai au cuvântul
Nici tratate ,alianțe ,condiții
Nu ne mai pot apăra
Când cei de sus țara ți-o vrea .
Nu ne rămâne decât haiducia ,
Poate ea apăra ROMÂNIA
Fără titlu...
Spune-mi te rog de ce încă te iubesc
Spune-mi te rog de ce încă te doresc
Spune-mi te rog că totul va fi bine
Spune-mi că pot să trăiesc și fără tine
Spune-mi asta până când am să te cred
Spune-mi că și singur pot să fiu întreg
Spune-mi că nu contează cea ce pierd
Spune-mi te rog ce ar trebui să aleg
Spune-mi tu te rog ce ar trebui să fac
Spune-mi tu te rog cum aș putea să tac
Spune-mi tu cum să-i găsesc inimi leac
Spune-mi tu cum aș putea să mă prefac
Cum aș putea spune că sunt bine
Când eu mereu mă gândesc la tine
Cum aș putea pe alta s-o iubesc
Când eu doar pe tine te doresc
Cum aș putea să mă gândesc la alta
Când simt că pe noi ne leagă soarta
Cum aș putea să te înlocuiesc
Când fără tine simt că înebunesc
Mâine
Probabil că te-ntrebi
De ce te tot privesc,
Fiindcă nu ştiu iubito
Şi mâine de trăiesc.
De ce te alint întruna
Aşa stăruitor,
Fiindcă orice-i posibil
Şi poate mâine mor.
Şi mă întrebi surprinsă
De ce de tine scriu,
Fiindcă mă tem ca mâine
Să nu fie târziu...
Vreau doar să mă asigur
Că mă comport cu tine
Ca şi cum niciodată
Nu va mai fi alt mâine.
Другие стихотворения автора
Mărțișor!
Azi voi culege ghiocei,
Să-i dau cui mi-e drag,
Și voi pune printre ei,
Mărțișoare în șirag
Am o listă nu prea lungă,
Cu persoane mult dragi mie,
Voi aduna flori să-mi ajungă,
Să le-m-part cu bucurie
Voi cumpăra și-un buchet,
Trandafiri, frezii și iasomie,
Vreau să-le-n-mânez din suflet,
Cu iubire, pentru-a mea soție
Acum în prag de primăvară,
Vouă femei vă mulțumim,
Și cu penița din călimară,
Scriu..noi mult vă prețuim
..și..
Pe soții, nu încetăm să le iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Îngerul meu!
Tu înger bun te rog coboară
Și liniște adu-mi în suflet,
Te știu de la botezul sfânt
Când har mi-ai dat să fiu poet.
Acum când cad fulgii de nea
Peste pământul plin de păcat,
Tu te strecoară și-n casa mea
Și fă-mă omul bun să fiu iertat.
De vei veni pe fulg și pe la mine
Să știi că îți voi spune o poveste,
Despre iubita mea pamânteană
Ce zi de zi mă rabdă,dar și iubește.
Iar, de n-ai să vii în astă iarnă
Te-oi aștepta oricând în viitor,
De nu pe fulg, poate pe-o rază
De soare, în al meu...dormitor.
Totuși îți spun...
Tu fulg de nea te rog nu-l aștepta
Pe îngerul meu bun și protector,
Că el nu este Sus și-aici cu mine
Pe ăst pământ..Divinul veghetor!
Un mic popas...vă rog!
Și eu mai scriu din când în când vreun vers
Dar făr' a ști că cineva face popas să îl citească,
Când azi mai toți doar știm s-aducem critici
Și chiar cu vorbe grele în cel ce scrie să lovească.
Nu e ușor să mulțumești pe toți din astă breaslă
Cu versul tău și-a ta filozofie despre viață,
Când suntem diferiți, precum frunza pe cracă
Așa că mă bazez pe cel deștept ce din nimic învață.
Citesc și mulțumesc la toți ce scriu cu pasiune
Și afișează vers cu rimă pe rândul lor de poezie,
Atunci și eu mă-ndemn și chiar visez să fiu ca ei
Să scriu ce simt, când simt să scriu ceva pe o hârtie.
Vouă mă-nclin și către buna voastră muză
Și mult aștept cu drag pe toți să vă citesc,
Iar de găsiți puțin răgaz și pentru al meu vers
Vă rog frumos, un mic popas...și zic...vă prețuiesc!
Iluzii!
De unde vii măi Omule așa de istovit și gârbovit,
De parca-i duce-n spate povara lumii de la apus la răsărit.
Păi, bunul meu vecin să știi că-mi duc anii grei ai vieții,
Ce-au fost frumoși în tinerețe, dar triști la vârsta bătrâneții.
Nu înțeleg de ce te plângi, mi-a zis al meu tânăr prieten,
Când văd că ai de toate și chiar te miști destul de sprinten.
Nu m-a lăsat să-i dau răspuns să afle că nu-l plac,
Cu degetul s-a arătat spunându-mi cât este de sărac.
L-am ascultat cum invoca că n-are unde să muncească,
Și cum că doctorul i-a zis de munca grea să se ferească.
Atunci mirat l-am întrebat dac' are pus vreun diagnostic,
Și foarte-ngândurat mi-a explicat că are un deficit acustic.
Pentru moment mi-am spus că poate-și bate joc de mine,
Dar l-am simțit că munca nu-i de el și că părinti-l întreține.
La despărțire am îndrăznit timid să-i dau un sfat prietenesc,
De vrei puțină bunăstare, tovărășie fă cu cei ce munca o iubesc.
Nu cred c-a priceput prea mult din ceea ce i-am spus,
Că spatele mi-a-ntors și a plecat rapid și puțin indispus.
Din tot ce s-a-ntâmplat am încercat să trag concluzii,
Dar din păcate din nou am constatat că viața...e plină de iluzii!
Ce este?
Ce este viața fără dor?
Sau fără tine draga mea,
Este ca pomul fără roadă
Pe care nimeni nu îl vrea
Ce este lumea în război?
Ce pacea caută făr'a găsi,
E boală grea ce n-are leac
Speranță de-a trăi încă o zi
Ce este luna fără soare?
Un astru fără strălucire,
Pierdută undeva în galaxie
Și gravitând în rătăcire
Ce este grâul fără pâine?
Semănătură într-un lan,
Dar când din el obții făină
E meritul celui numit..țaran
Ce este omul fără fapte?
Un călător străin fără bilet,
Ce s-a urcat în trenul vieții
Uitând de suflet..și de preț!
Surprins am fost...!
Văd că îmi arăți sentimente
Pe care nu pot să le traduc,
Doar simt cum inima îmi bate
Și-ncet, încet, încep să mă usuc
Nu știu cum să vin mai lângă tine
Că sunt cuprins de-atâtea îndoieli,
Port frică să nu fiu cumva respins
Și-n minte am mulțimi de șuvoieli.
Ne întâlnim în fiecare dimineață
În drumul nostru ce duce undeva,
Ne salutăm fără a rosti vreo vorbă
Și doar privirile parc'-ar spune ceva.
Ieri mi-am propus să-i mărturisesc
Că-mi este dragă și-o vreau a mea,
Azi când ne-am văzut eram ca mut
De unde speach, s-o cuceresc pe ea?
Dar și mâine din nou ne-om întâlni
Și voi avea mai mult curaĵ să-i spun,
Nu doar că m-am îndrăgostit lulea
Și că aș vrea s-avem un viitor comun.
Surprins am fost a doua zi de fată
Când s-a apropiat și mi-a șoptit,
Că și-ar dori să fim prieteni buni
La care vorbe, pe loc eu am muțit.
.....................................
Azi, când amintiri mai depănăm
La o cafea cu scumpa mea soție,
Ne tachinăm și cu umor îi spun
Ce mult curaĵ ai mai avut...Marie!
Mărțișor!
Azi voi culege ghiocei,
Să-i dau cui mi-e drag,
Și voi pune printre ei,
Mărțișoare în șirag
Am o listă nu prea lungă,
Cu persoane mult dragi mie,
Voi aduna flori să-mi ajungă,
Să le-m-part cu bucurie
Voi cumpăra și-un buchet,
Trandafiri, frezii și iasomie,
Vreau să-le-n-mânez din suflet,
Cu iubire, pentru-a mea soție
Acum în prag de primăvară,
Vouă femei vă mulțumim,
Și cu penița din călimară,
Scriu..noi mult vă prețuim
..și..
Pe soții, nu încetăm să le iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Îngerul meu!
Tu înger bun te rog coboară
Și liniște adu-mi în suflet,
Te știu de la botezul sfânt
Când har mi-ai dat să fiu poet.
Acum când cad fulgii de nea
Peste pământul plin de păcat,
Tu te strecoară și-n casa mea
Și fă-mă omul bun să fiu iertat.
De vei veni pe fulg și pe la mine
Să știi că îți voi spune o poveste,
Despre iubita mea pamânteană
Ce zi de zi mă rabdă,dar și iubește.
Iar, de n-ai să vii în astă iarnă
Te-oi aștepta oricând în viitor,
De nu pe fulg, poate pe-o rază
De soare, în al meu...dormitor.
Totuși îți spun...
Tu fulg de nea te rog nu-l aștepta
Pe îngerul meu bun și protector,
Că el nu este Sus și-aici cu mine
Pe ăst pământ..Divinul veghetor!
Un mic popas...vă rog!
Și eu mai scriu din când în când vreun vers
Dar făr' a ști că cineva face popas să îl citească,
Când azi mai toți doar știm s-aducem critici
Și chiar cu vorbe grele în cel ce scrie să lovească.
Nu e ușor să mulțumești pe toți din astă breaslă
Cu versul tău și-a ta filozofie despre viață,
Când suntem diferiți, precum frunza pe cracă
Așa că mă bazez pe cel deștept ce din nimic învață.
Citesc și mulțumesc la toți ce scriu cu pasiune
Și afișează vers cu rimă pe rândul lor de poezie,
Atunci și eu mă-ndemn și chiar visez să fiu ca ei
Să scriu ce simt, când simt să scriu ceva pe o hârtie.
Vouă mă-nclin și către buna voastră muză
Și mult aștept cu drag pe toți să vă citesc,
Iar de găsiți puțin răgaz și pentru al meu vers
Vă rog frumos, un mic popas...și zic...vă prețuiesc!
Iluzii!
De unde vii măi Omule așa de istovit și gârbovit,
De parca-i duce-n spate povara lumii de la apus la răsărit.
Păi, bunul meu vecin să știi că-mi duc anii grei ai vieții,
Ce-au fost frumoși în tinerețe, dar triști la vârsta bătrâneții.
Nu înțeleg de ce te plângi, mi-a zis al meu tânăr prieten,
Când văd că ai de toate și chiar te miști destul de sprinten.
Nu m-a lăsat să-i dau răspuns să afle că nu-l plac,
Cu degetul s-a arătat spunându-mi cât este de sărac.
L-am ascultat cum invoca că n-are unde să muncească,
Și cum că doctorul i-a zis de munca grea să se ferească.
Atunci mirat l-am întrebat dac' are pus vreun diagnostic,
Și foarte-ngândurat mi-a explicat că are un deficit acustic.
Pentru moment mi-am spus că poate-și bate joc de mine,
Dar l-am simțit că munca nu-i de el și că părinti-l întreține.
La despărțire am îndrăznit timid să-i dau un sfat prietenesc,
De vrei puțină bunăstare, tovărășie fă cu cei ce munca o iubesc.
Nu cred c-a priceput prea mult din ceea ce i-am spus,
Că spatele mi-a-ntors și a plecat rapid și puțin indispus.
Din tot ce s-a-ntâmplat am încercat să trag concluzii,
Dar din păcate din nou am constatat că viața...e plină de iluzii!
Ce este?
Ce este viața fără dor?
Sau fără tine draga mea,
Este ca pomul fără roadă
Pe care nimeni nu îl vrea
Ce este lumea în război?
Ce pacea caută făr'a găsi,
E boală grea ce n-are leac
Speranță de-a trăi încă o zi
Ce este luna fără soare?
Un astru fără strălucire,
Pierdută undeva în galaxie
Și gravitând în rătăcire
Ce este grâul fără pâine?
Semănătură într-un lan,
Dar când din el obții făină
E meritul celui numit..țaran
Ce este omul fără fapte?
Un călător străin fără bilet,
Ce s-a urcat în trenul vieții
Uitând de suflet..și de preț!
Surprins am fost...!
Văd că îmi arăți sentimente
Pe care nu pot să le traduc,
Doar simt cum inima îmi bate
Și-ncet, încet, încep să mă usuc
Nu știu cum să vin mai lângă tine
Că sunt cuprins de-atâtea îndoieli,
Port frică să nu fiu cumva respins
Și-n minte am mulțimi de șuvoieli.
Ne întâlnim în fiecare dimineață
În drumul nostru ce duce undeva,
Ne salutăm fără a rosti vreo vorbă
Și doar privirile parc'-ar spune ceva.
Ieri mi-am propus să-i mărturisesc
Că-mi este dragă și-o vreau a mea,
Azi când ne-am văzut eram ca mut
De unde speach, s-o cuceresc pe ea?
Dar și mâine din nou ne-om întâlni
Și voi avea mai mult curaĵ să-i spun,
Nu doar că m-am îndrăgostit lulea
Și că aș vrea s-avem un viitor comun.
Surprins am fost a doua zi de fată
Când s-a apropiat și mi-a șoptit,
Că și-ar dori să fim prieteni buni
La care vorbe, pe loc eu am muțit.
.....................................
Azi, când amintiri mai depănăm
La o cafea cu scumpa mea soție,
Ne tachinăm și cu umor îi spun
Ce mult curaĵ ai mai avut...Marie!