Gânduri din noapte
Râzi nebună viață,
Râzi de fericire.
Râzi nebună viață,
Râzi de clocotire.
Este-al vieții dar
Plin de desfătare.
Este-al vieții har
Plin de căutare.
Să dai mâna cu viața
Îți dăruiește în mosor ața.
La fel ca și-o cadână
Dorești ca să rămână.
De nu te ții de viață,
Totul devine ghiață.
Te lasă, te-abandonează
Și-n cale totul îți frânează.
Așa sfârșește individul
Cu sfânta, dulce viață,
Pământul înghițindu-l,
Rupând-ui-se firul de firavă ață.
Категория: Мысли
Все стихи автора: Cornelia Buzatu
Дата публикации: 28 августа 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 726
Стихи из этой категории
Insula
Bisericile-mi primeau rugile cu mila
Iar candela din casa palpaia fara vlaga
Exista o forma a cuvantului in ruga care
Ajuta
Nu stiam atunci asta
Ratacit in cuvintele mele asteptam
Sa se intoarca acasa
Am crezut ca nu vrea ca e ratacita
Nu ma indoiam de iubirea ei
Iubirea mea era insula
Eu nu eram acasa
EȘTI BOGAT !
Viață ,spune-mi ce-ți dorești ?
Fii modest,nu râvni la
Bunurile altcuiva .
D e ai mult ,de ai puțin
Preț au doar sufletul bun ,
Vorba bună și sfătoasă
Înțelegere în casă
Sănătate ,voie bună
Astea de sunt lângă tine ,
Eșt bogat și ai de toate .
Am dreptate ?...
Drumule,unde mă duci
Drumule, unde mă duci,
Iar încerci să mă seduci;
Gândurile îmi răscolești
Și obrazul mi -l stropești.
Norii greu m-apasă;
Mă chinuie dorul de casă,
Când mă pierd în depărtări
Sub mirajul altor zări.
Mă topesc în umbra lor,
Cuprinsă de-un fior;
Tânjeam cale întoarsă,
Dar drumul nu mă lasă;
Îmi șoptea nu mi -e sorocul,
Să mă -ntorc,nu am norocul;
Așa mi -e calea concepută
Dus -intors pe aceiași rută..
Ger
Luna soare stele cer
Toate m au innecat in ger
Si cand incep sa ma plang
Nimeni nu ma asculta,
Toti imi spun ca din nimic ma frang.
Cu gandul ca ii deranjez am ramas
In camera mea m am retras
Gerul inca ma bantuie
Parca ar incerca sa ma gatuie
Nu stiu ce sa fac
Vreau doar sa va fac pe plac
Voi incerca de acum
Sa ma impac cu gerul..oarecum
Evadare
Deseori ma întreb,
Cum ar fi sa evadez?
Sa plec, sa uit de toate,
Fără a ma uita în spate.
Apoi îmi vine iarăși gândul,
Gândul care ma apasă,
Sa rămân aici de parca,
nici nu ma interesează.
Am încercat sa fug de mine,
De umbra mea care m-apasa,
Dar degeaba as uita de toate,
Prefacandu ma ca nu i nimic în spate.
Ce sa fac? E întrebarea,
Care ma apasă noaptea,
Vreau sa scap de-a mea ființă,
Vreau sa mi găsesc evadarea.
Categoric,nu apare,
Viata merge înainte,
Iar sufletu mi fără putință,
Sta-n tăcere, pana iarăși la durere.
Bilanț existențial
pe-o coloană se trec iubirile
pe alta coloană
despărțirile
alături de ele trebuie să evidențiezi cheltuielile
investițiile neregăsite în încredere
în dragoste
provizioanele
diferența dintre primele și ultimile
reprezintă profitul
pierderea
cu ce rămâi sau pierzi
dacă tragi o linie
dacă nu
se poate și altfel
să reportezi totul
profitul să-l reinvestești în iluzii
pierderea s-o deduci pe parcurs
din adaos
Anul Nou este întodeauna un prilej de speranță
doar cei cu inimi de piatră nu înțeleg
această contabilitate a vieții
care te scoate dator
numai după ce îți scade toate eșecurile
materiale consumabile
mijloacele fixe
obiectele de inventar
din impozitul pe exercițiului fiscal
încheiat
și-ți reține doar sufletul...
Insula
Bisericile-mi primeau rugile cu mila
Iar candela din casa palpaia fara vlaga
Exista o forma a cuvantului in ruga care
Ajuta
Nu stiam atunci asta
Ratacit in cuvintele mele asteptam
Sa se intoarca acasa
Am crezut ca nu vrea ca e ratacita
Nu ma indoiam de iubirea ei
Iubirea mea era insula
Eu nu eram acasa
EȘTI BOGAT !
Viață ,spune-mi ce-ți dorești ?
Fii modest,nu râvni la
Bunurile altcuiva .
D e ai mult ,de ai puțin
Preț au doar sufletul bun ,
Vorba bună și sfătoasă
Înțelegere în casă
Sănătate ,voie bună
Astea de sunt lângă tine ,
Eșt bogat și ai de toate .
Am dreptate ?...
Drumule,unde mă duci
Drumule, unde mă duci,
Iar încerci să mă seduci;
Gândurile îmi răscolești
Și obrazul mi -l stropești.
Norii greu m-apasă;
Mă chinuie dorul de casă,
Când mă pierd în depărtări
Sub mirajul altor zări.
Mă topesc în umbra lor,
Cuprinsă de-un fior;
Tânjeam cale întoarsă,
Dar drumul nu mă lasă;
Îmi șoptea nu mi -e sorocul,
Să mă -ntorc,nu am norocul;
Așa mi -e calea concepută
Dus -intors pe aceiași rută..
Ger
Luna soare stele cer
Toate m au innecat in ger
Si cand incep sa ma plang
Nimeni nu ma asculta,
Toti imi spun ca din nimic ma frang.
Cu gandul ca ii deranjez am ramas
In camera mea m am retras
Gerul inca ma bantuie
Parca ar incerca sa ma gatuie
Nu stiu ce sa fac
Vreau doar sa va fac pe plac
Voi incerca de acum
Sa ma impac cu gerul..oarecum
Evadare
Deseori ma întreb,
Cum ar fi sa evadez?
Sa plec, sa uit de toate,
Fără a ma uita în spate.
Apoi îmi vine iarăși gândul,
Gândul care ma apasă,
Sa rămân aici de parca,
nici nu ma interesează.
Am încercat sa fug de mine,
De umbra mea care m-apasa,
Dar degeaba as uita de toate,
Prefacandu ma ca nu i nimic în spate.
Ce sa fac? E întrebarea,
Care ma apasă noaptea,
Vreau sa scap de-a mea ființă,
Vreau sa mi găsesc evadarea.
Categoric,nu apare,
Viata merge înainte,
Iar sufletu mi fără putință,
Sta-n tăcere, pana iarăși la durere.
Bilanț existențial
pe-o coloană se trec iubirile
pe alta coloană
despărțirile
alături de ele trebuie să evidențiezi cheltuielile
investițiile neregăsite în încredere
în dragoste
provizioanele
diferența dintre primele și ultimile
reprezintă profitul
pierderea
cu ce rămâi sau pierzi
dacă tragi o linie
dacă nu
se poate și altfel
să reportezi totul
profitul să-l reinvestești în iluzii
pierderea s-o deduci pe parcurs
din adaos
Anul Nou este întodeauna un prilej de speranță
doar cei cu inimi de piatră nu înțeleg
această contabilitate a vieții
care te scoate dator
numai după ce îți scade toate eșecurile
materiale consumabile
mijloacele fixe
obiectele de inventar
din impozitul pe exercițiului fiscal
încheiat
și-ți reține doar sufletul...
Другие стихотворения автора
Indispoziție
Ești tu devină soartă?
Sau poate nu-mi dau seama
Ca și-o ființă moartă
Ce nemai știind teama
Târziu se pierde între ciulini.
Soartă, ce-n tăcere ai plăsmuit
Unii să sufere oare fără încetare,
Lăsându-și visul aghesmuit
Sedus și secat de întristare,
Și pierzând dorința în țelini.
De ce ai făcut oare ca-n viață
Unii să aibă-n suflet ghiață,
Și totul în jur să îi lovească
De nu au loc în inimi să iubească,
Și trec în amintire perfect hialini.
De ce-ai prezis mereu omului
Să îți urmeze bătăile ritmului
Ce le-ai compus printre semeni,
Și cu o baghetă magică-i ademeni,
Și le oferi vederea-n ochii cristalini.
Dar nu, profeție nu ești soartă,
Tu, știind că vina lor o poată.
Pe cei înconjurați de micșorimi
Îi osândești multor asprimi.
Dar apoi tu în viață poți să îi alini.
Dedicație
Așa cum firul ierbii răsare verde crud
Și crește mândru și înmulțit din pământ,
Liniștea, sănătatea și bucuria-n simțământ,
Așa și anii mulți în sfera vieții se includ.
Pe frunte petale de trandafir îmbobocit
Să îți aducă mireasma dimineților de mai,
Plăcerea nopților de care te entuziasmai
Și suflul arzător al vieții pururi prorocit.
Sunetele unui cântec ca romanță,
Cuvintele dulci și ademenitoare,
Să fie toate laolaltă puse în balanță,
Și să creeze momentele strălucitoare.
Sărutul toamnei
Aud clinchetul bucuriei
Ce aduce sunetul armoniei.
Zăresc răsăritul de soare
Și vântul ce împrăștie boare.
Paleta galben-roșcat-aurie
Acoperă natura ca o pălărie.
Foșnetul frunzelor pe alei
Imită geamătul surd al petalei.
Îmi imaginez o pădure de bambus
Asupra căreia plutește un nimbus.
Vîrfurile tulpinilor ca un detaliu
S-au aplecat formând un vitraliu.
Îndepărtându-se norii de ploaie
Se-ntrezărește o lumină vioaie,
Ce jucăuș prin vitraliu pătrunde
Și în altarul catedralei s-ascunde.
Liniștea creată de sunetul toamnei
Prin misterul naturii și-al tainei,
Te-nclini în semn de venerație
Și o saluți cu suflet plin de admirație.
Gândurile unui necunoscut
Gândurile unui necunoscut
Ascunse în mintea-i dibace,
Înșeală prin sentiment înăscut
De a câștiga prin orice mijloace.
Printr-un buchet de flori false
Dăruit celor ce nu-l cunosc,
Cu vorbe dulci și mieroase
Gândului său nu se potrivesc.
Natura umană mai speră, crede
Că sinceritate încă mai există.
Dar înțelegerile sunt șubrede
Și calea vieții devine mai tristă.
Cuplând sentimente și rațiune
Ar fi un vis și un ideal minunat.
Dar reacția n-are nicio opțiune
Dacă se aude ca un scheunat.
Indispoziție
Ești tu devină soartă?
Sau poate nu-mi dau seama
Ca și-o ființă moartă
Ce nemai știind teama
Târziu se pierde între ciulini.
Soartă, ce-n tăcere ai plăsmuit
Unii să sufere oare fără încetare,
Lăsându-și visul aghesmuit
Sedus și secat de întristare,
Și pierzând dorința în țelini.
De ce ai făcut oare ca-n viață
Unii să aibă-n suflet ghiață,
Și totul în jur să îi lovească
De nu au loc în inimi să iubească,
Și trec în amintire perfect hialini.
De ce-ai prezis mereu omului
Să îți urmeze bătăile ritmului
Ce le-ai compus printre semeni,
Și cu o baghetă magică-i ademeni,
Și le oferi vederea-n ochii cristalini.
Dar nu, profeție nu ești soartă,
Tu, știind că vina lor o poată.
Pe cei înconjurați de micșorimi
Îi osândești multor asprimi.
Dar apoi tu în viață poți să îi alini.
Dedicație
Așa cum firul ierbii răsare verde crud
Și crește mândru și înmulțit din pământ,
Liniștea, sănătatea și bucuria-n simțământ,
Așa și anii mulți în sfera vieții se includ.
Pe frunte petale de trandafir îmbobocit
Să îți aducă mireasma dimineților de mai,
Plăcerea nopților de care te entuziasmai
Și suflul arzător al vieții pururi prorocit.
Sunetele unui cântec ca romanță,
Cuvintele dulci și ademenitoare,
Să fie toate laolaltă puse în balanță,
Și să creeze momentele strălucitoare.
Sărutul toamnei
Aud clinchetul bucuriei
Ce aduce sunetul armoniei.
Zăresc răsăritul de soare
Și vântul ce împrăștie boare.
Paleta galben-roșcat-aurie
Acoperă natura ca o pălărie.
Foșnetul frunzelor pe alei
Imită geamătul surd al petalei.
Îmi imaginez o pădure de bambus
Asupra căreia plutește un nimbus.
Vîrfurile tulpinilor ca un detaliu
S-au aplecat formând un vitraliu.
Îndepărtându-se norii de ploaie
Se-ntrezărește o lumină vioaie,
Ce jucăuș prin vitraliu pătrunde
Și în altarul catedralei s-ascunde.
Liniștea creată de sunetul toamnei
Prin misterul naturii și-al tainei,
Te-nclini în semn de venerație
Și o saluți cu suflet plin de admirație.
Gândurile unui necunoscut
Gândurile unui necunoscut
Ascunse în mintea-i dibace,
Înșeală prin sentiment înăscut
De a câștiga prin orice mijloace.
Printr-un buchet de flori false
Dăruit celor ce nu-l cunosc,
Cu vorbe dulci și mieroase
Gândului său nu se potrivesc.
Natura umană mai speră, crede
Că sinceritate încă mai există.
Dar înțelegerile sunt șubrede
Și calea vieții devine mai tristă.
Cuplând sentimente și rațiune
Ar fi un vis și un ideal minunat.
Dar reacția n-are nicio opțiune
Dacă se aude ca un scheunat.