Gol
Și-al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
după izul de lalele
din coastele-nverzite.
el îi sărută sânul gol
și ea șoptește-amurgul,
iar viața din ei se-nalță
spre orizontul gol.
În munți suflul ajunge,
printre lalele strivite
de sânul alb și gol.
Izvorul lunii izbucnește
cu sunete vivace,
dar cu răsunet gol.
Ea e doar ecou și el
doar nepăsare
pe ast podium gol.
Dar al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
cu suspin domol.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: oana prodan
Дата публикации: 1 февраля 2024
Просмотры: 450
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Solitudine
Поэма: TRISTEȚE
Sezatoare la Cetatea Soroca. Poeti din 11 tari, cum ar fi Turcia, Serbia sau Georgia s-au adunat acolo si au recitat poezii in aer liber - VIDEO
Поэма: Nu ne-am fi așteptat în suedeză
Поэма: Tu.
Scriitorul Petru Cărare a decedat
Поэма: Sensuri
Поэма: Lume interioara
Grigore Vieru, omagiat la Chișinău. Poetul ar fi împlinit 84 de ani