Gol
Și-al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
după izul de lalele
din coastele-nverzite.
el îi sărută sânul gol
și ea șoptește-amurgul,
iar viața din ei se-nalță
spre orizontul gol.
În munți suflul ajunge,
printre lalele strivite
de sânul alb și gol.
Izvorul lunii izbucnește
cu sunete vivace,
dar cu răsunet gol.
Ea e doar ecou și el
doar nepăsare
pe ast podium gol.
Dar al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
cu suspin domol.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Lacrimi, la apusul vieții
Поэма: Omul înger
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Поэма: Raze de gheață
Поэма: OHH, DOMNIȚĂ
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior
Поэма: З - Значит Захария
Поэма: Ma amagesc cu gandul
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca