14  

O frunză pe cărare

Ploaia rece acoperă asfințitul
Descoperit de noi în toamnă
Din frunze ce-și roșeau veșmântul
Ca și obrazul tău timid de doamnă

Te-ai întrebat tu cândva oare
De ce când fructele-s în pârg
Frunzele tac când la picioare
Pun tot ce au trudit cu sârg?

Un fruct e rodul frunzei
Cu tină și lumină plămădit
Din care în dulceața toamnei
Constați... câtă iubire a primit

Da... o frunză e un menestrel
Al dragostei... atât de pură
Copacu-i impresionat și el
De-așa frumoasă aventură

Inima... la fel ca frunza
În pace e bine dispusă
Când agale-și are spuza
Spre lumină larg deschisă

Respirând prin porii frunzei
Viața e simplă și perfectă
Doar noi tot verificăm de-i
Cel puțin un pic defectă

Orice frunză din Pământ
Își are sigur rădăcină
Și se întoarce în pământ
Contopindu-se deplină

O frunză căutăm și noi să fim
Fără să știm când prindem viață
Și apoi ne tot frunzărim
Zilele după dulceață

Când viața ne calcă în picioare
Eu știu... nimic nu-i precum pare
Nici o durere nu-i prea mare
Când ești frunză pe cărare


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Fratzi poezii.online O frunză pe cărare

Дата публикации: 24 октября 2024

Timp de citire: ~2 min.

Просмотры: 1149

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Mi-e bine-n ochii tăi

O lumină blândă de răsărit a licărit subtil
În ochii tăi de profil ce-mi chemau căutările
Unui zâmbet timid ce-și ascundea futil
Răspunsuri la răgazul oboist de toate încercările…
 
Și mi-ai făcut loc în ochii tăi gândind apriori
Uf ce mângâiere… doar de suflet surprinsă
Cu-n zâmbet ce spune că încă tânjește-n fiori
Pitiți prin adâncurile privirii veșnic aprinsă
 
Când sunt în ochii tăi… timpul se oprește
Ca un nou renăscut ce-și simte pulsul și cântă
Fiecare secundă după alte ecouri tânjește
Spre o viață ce zboară… cu o aripă frântă
 
Privesc prin privirea ta și trăirea-mi revine
Îți simt gândurile și îți citesc vibrația-n pori
Gustând dulceața roșie a apusului care vine
În universul veșnic al privitorului nostru din nori
 
În ochii tăi o dorință-mi revine să o hrănesc
Cu îmbrățișări de gânduri în liniștea serii
Să împărtășim visuri care nu prididesc
Prin apa mării atât de iubită în mijlocul verii
 
În ochii tăi găsesc un sentiment de cămin
Uitat undeva pe-o laviță pictată cu vâlvătăi
Cu grijile ce-mi erau alchimizate-n senin
Privesc către sine și strig: Doamne ce bine îmi este în ochii tăi!
Еще ...

Suflete regăsite

Pe cărări uitate-n timp,
O regăsire a venit surprinsă
Pribeagă și în suflet cu un ghimp
Din dorul cel bătrân cu vocea stinsă.
 
Timpul rătăcit pe drumuri separate
Ne-a cules cu ochi tăcuți… taciți
Amintind cum prin vremurile uitate
Purtam povești de vis ademeniți
 
Și iar am rezonat în răsărituri noi
Cu un încet sfielnic freamăt de dorință
Exprimând cuvinte simple, sloi
Ce ascundeau fiorii sub întreaga ființă
 
Prin priviri din poze noi și vechi
Cu zâmbetele imortalizate
O rugăciune am surprins în ochi
Lumina fericirii… ei din nou s-o poarte.
 
Căci prin tăcere s-a desprins lumina
Din vremuri vechi prin zări pierdute
Venind chiar îngerii să vadă taina
Cum se bucură… sufletele regăsite
 
Și dacă drumul va prelinge fin
Pașii prin fereastra unei lumi uitate
Vom regăsi, în pragul serii cu jasmin
O pace dulce-n două inimi încercate
Еще ...

Стихи из этой категории

Pradă si putere

O femeie într-o cămașă bărbătească,

Pășește desculță și goală prin casă,

E un steag ridicat pe-o cetate cerească,

O pradă rebelă și mult prea frumoasă.

 

Bumbacul subțire pe sâni se mulează,

Lăsând la vedere doar linii fierbinți,

În ochii ei mândri o flacără joacă,

Un joc interzis ce te scoate din minți.

 

Ea știe că are întreaga putere,

Când haina îi cade ușor pe podea,

O noapte de taină și dulce mângâiere,

Stăpână pe trupul și pe mintea mea.

Еще ...

Din ce oare esti făcută?

Din ce oare esti făcută

De sclipești în ochii mei?,

Ești cumva din rai căzută

De mă pierd în ochii tăi?

 

Din ce oare ești făcută

De zâmbești așa frumos?

Of!,Și -acel' de te sărută

Este cel mai norocos...

 

Din ce oare ești făcută,

De mister și dor curat?

De o rază nevăzută

Ce în suflet mi-ai lăsat...?!

 

Ești lumina ce m-alină,

Glasul nopții diafan,

Adierea cea divină

Dintr-un vis pierdut în van.

 

Te-a țesut un colț de stele,

Te-a sculptat un val tăcut,

Ești din umbre efemere,

Dar în mine-ai renăscut.

 

 

Еще ...

Nici...

Nici luna nu-i pe cer în astă seară, 

E și târziu și e înnorat, 

Nici stelele nu par să-mi fie alături. 

De când ne-am înnoptat.

 

Еще ...

Într-o zi de vară

Într-o zi de vară

Privirea ta m-a tulburat,

A noastră prima întâlnire,

A fost de neuitat.

Ai perceput ca ești al meu odinioară,

Și eu am înțeles că sunt a ta,

M-ai strâns în brațe într-o zi de vară,

Punându-mi mâna mea în mâna ta.

Stârnit-au-n mine o credere,

Cum n-am simțit până acum,

Dragostea din prima vedere,

Oare ea a fost, sau nu?

Însă apoi tu ai uitat de mine,

Iar eu mă sufocam de lacrimile amare,

Știai ce faci, ca nu e bine !

Dar tot ce noi iubim, peurmă moare.

Când eu plecam te-am acuprins,

Lăsându-mi sufletul să piară,

Ce am numit dragoste, s-a stins,

Cum s-a aprins, într-o zi de vară.

Еще ...

Autoportret

Mă surprind des vorbind cu mine în gând,

Purtând conversații cu alt eu și cu mine.

Îmi place să stau, să mă uit pe pereți,

Să-mi închipui ce-ar spune, dacă ar avea minte.

 

Nu mă pricep la lucruri deosebit de faine,

Dar știu să ascult când cineva are nevoie de mine.

Nu-mi plac petrecerile, le consider prea agitate,

Prefer o seară liniștită uitându-mă la filme.

 

Nu-s genul de om care știe ce vrea de la viață,

Dar pot spune clar ce-mi place din ea.

De exemplu: cartofii prăjiți cu înghețată,

Sau bătaia temporară dintre fulgii de nea.

 

Sunt de părere că poeziile ar trebui să rimeze,

Altfel sunt doar cuvinte aruncate în lume.

Și nu înțeleg oamenii care știu să danseze,

Am două picioare stricate, pe bune!

 

Aș asculta ore în șir muzică bună,

Am încercat odată să învăț să cânt la acordeon.

Și știu ca nu a întrebat nimeni,

Dar tot ce am învățat a fost ca sunt afon.

 

Iubesc să fac oamenii să zâmbească,

Chiar dacă uneori nici eu nu-mi înțeleg unele glume.

Dar cel mai mult iubesc,

Când îmi spui tu pe nume.

 

Nu știu mereu ce să spun, nici acum

Si nu vreau să crezi că fără tine mi-e bine.

Și probabil m-am făcut de râs,

Dar îmi e dor de tine.

Еще ...

Ce-ai spune

De asta un grăunte și-o găină

niciodată nu se îndrăgostesc,

pentru că nu ar ști

cum să-și spună „te iubesc”.

Și până s-ar decide cine, ce, cum să exclame,

găina ar mânca grăuntele de foame.

 

Noi nu suntem nici grăunțe,

nici găini, desigur

( dacă am fi, pot să nu fiu eu găina? ),

dar vreau să fiu pentru tine

locul tău sigur,

în care să vii când nici inima ta,

nici a mea

nu știu ce să facă, ce să-și spună,

ca să nu știm împreună.

 

Pentru că liniștea dintre noi

acum e ca un cer fără nicio stea

( chiar eu le-am alungat ),

ca să nu vadă oricine vrea

că ești omul meu preferat.

Deși am mai întâlnit pe ici, pe colo,

totuși câte-o floare,

spunând că-n treacăt m-au pârât lor

mai multe stele căzătoare.

Și când să fac pace și să-mi spun că-i bine,

se uită și florile după tine.

( Doamne… ce are universul cu mine? )

 

Până când stelele căzătoare

continuă să mă pârască

și florile mai au puțin, puțin

până să te iubească,

ce-ai spune să-mi ușurezi năpasta

și să dormi în visul meu în seara asta?

 

( Mă pun la somn chiar acuma,

să te visez frumoasă cum ești întotdeauna. )

Еще ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍