1  

Mi-e bine-n ochii tăi

O lumină blândă de răsărit a licărit subtil
În ochii tăi de profil ce-mi chemau căutările
Unui zâmbet timid ce-și ascundea futil
Răspunsuri la răgazul oboist de toate încercările…
 
Și mi-ai făcut loc în ochii tăi gândind apriori
Uf ce mângâiere… doar de suflet surprinsă
Cu-n zâmbet ce spune că încă tânjește-n fiori
Pitiți prin adâncurile privirii veșnic aprinsă
 
Când sunt în ochii tăi… timpul se oprește
Ca un nou renăscut ce-și simte pulsul și cântă
Fiecare secundă după alte ecouri tânjește
Spre o viață ce zboară… cu o aripă frântă
 
Privesc prin privirea ta și trăirea-mi revine
Îți simt gândurile și îți citesc vibrația-n pori
Gustând dulceața roșie a apusului care vine
În universul veșnic al privitorului nostru din nori
 
În ochii tăi o dorință-mi revine să o hrănesc
Cu îmbrățișări de gânduri în liniștea serii
Să împărtășim visuri care nu prididesc
Prin apa mării atât de iubită în mijlocul verii
 
În ochii tăi găsesc un sentiment de cămin
Uitat undeva pe-o laviță pictată cu vâlvătăi
Cu grijile ce-mi erau alchimizate-n senin
Privesc către sine și strig: Doamne ce bine îmi este în ochii tăi!

Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Fratzi poezii.online Mi-e bine-n ochii tăi

Дата публикации: 7 октября 2024

Timp de citire: ~3 min.

Просмотры: 1037

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Suflete regăsite

Pe cărări uitate-n timp,
O regăsire a venit surprinsă
Pribeagă și în suflet cu un ghimp
Din dorul cel bătrân cu vocea stinsă.
 
Timpul rătăcit pe drumuri separate
Ne-a cules cu ochi tăcuți… taciți
Amintind cum prin vremurile uitate
Purtam povești de vis ademeniți
 
Și iar am rezonat în răsărituri noi
Cu un încet sfielnic freamăt de dorință
Exprimând cuvinte simple, sloi
Ce ascundeau fiorii sub întreaga ființă
 
Prin priviri din poze noi și vechi
Cu zâmbetele imortalizate
O rugăciune am surprins în ochi
Lumina fericirii… ei din nou s-o poarte.
 
Căci prin tăcere s-a desprins lumina
Din vremuri vechi prin zări pierdute
Venind chiar îngerii să vadă taina
Cum se bucură… sufletele regăsite
 
Și dacă drumul va prelinge fin
Pașii prin fereastra unei lumi uitate
Vom regăsi, în pragul serii cu jasmin
O pace dulce-n două inimi încercate
Еще ...

O frunză pe cărare

Ploaia rece acoperă asfințitul
Descoperit de noi în toamnă
Din frunze ce-și roșeau veșmântul
Ca și obrazul tău timid de doamnă

Te-ai întrebat tu cândva oare
De ce când fructele-s în pârg
Frunzele tac când la picioare
Pun tot ce au trudit cu sârg?

Un fruct e rodul frunzei
Cu tină și lumină plămădit
Din care în dulceața toamnei
Constați... câtă iubire a primit

Da... o frunză e un menestrel
Al dragostei... atât de pură
Copacu-i impresionat și el
De-așa frumoasă aventură

Inima... la fel ca frunza
În pace e bine dispusă
Când agale-și are spuza
Spre lumină larg deschisă

Respirând prin porii frunzei
Viața e simplă și perfectă
Doar noi tot verificăm de-i
Cel puțin un pic defectă

Orice frunză din Pământ
Își are sigur rădăcină
Și se întoarce în pământ
Contopindu-se deplină

O frunză căutăm și noi să fim
Fără să știm când prindem viață
Și apoi ne tot frunzărim
Zilele după dulceață

Când viața ne calcă în picioare
Eu știu... nimic nu-i precum pare
Nici o durere nu-i prea mare
Când ești frunză pe cărare

Еще ...

Стихи из этой категории

Destul, tare, îndeajuns și neîncetat

Te-am iubit destul cât să-ți las ție o bucată din inima mea.

Te-am iubit destul cât să-ți las ochii tăi, fii ai mării, să-mi vadă fiece defect.

Te-am iubit destul cât să-ți las mâinile de titan să-mi atingă talia și corpul imperfect.

Te-am iubit destul cât să-mi las fiecare om ce-mi era drag să nu te ajungă pe al vieții mele, piedestal.

 

Te-am iubit tare cu straturi de păcate putrezite pe-al meu suflet.

Te-am iubit tare când trupul îmi era fierbinte și sufletul gheață.

Te-am iubit tare când în a mea minte erau nelipsitele războaie.

Te-am iubit îndeajuns încât să-ți dedic ție fiecare vers din ale mele poezii. 

 

Te-am iubit destul, tare, îndeajuns și neîncetat...

Еще ...

Altă Coloană

Veșnică blajină tăcere,
O neașteptată răpire, al tău glas, inima-mi cere,
Coloană de marmură străbate rapid ca un ecou,
Ecoul falnic muzei pătrunzător sufletului nou.
Adâncită în altă coloană, vocea ta dulce cadou.

Tremurând de emoție, cu povești trăite întâmplări,
Alt pas, o revoluție, învăluit în misterioși fiori.

Dar captivat de glas, n-am putut a ți-le privii.
Unice formațiuni de literele, gradină de cuvinte vii
Legate întâmplării neplăcute, șirag vechi de perle,
Caldă a ta voce, simțită serenadă ale cerului stele,
Etern dispărut, furat de coloane, pierdut printre ele.

Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"

Еще ...

Viața este ca o floare,

    Viața este ca o floare 

Frumoasă,dar trecătoare 

Primăvara înflorește

Toată lumea o iubește 

Albinele o vizitează,

Fluturii pe ea dansează,

    E admirată, mirosită,

Până cade veștejită 

Când dispare frumusețea 

Se-abate pe ea tristețea 

Cand numai e de folos 

Este ca și când n-a fost.

   Că este înlocuită 

De altă floare în loc ieșită.

Așa-i viața trecătoare 

Precum bobocul de floare 

Se grăbește ca să crească 

Fără ca să se gândească 

Să se bucure în tăcere 

Atunci, cât e în putere.

Еще ...

Iubire albastră,

 

 

Iubire albastră ce semeni cu cerul,

Eu simt ca mă înalți,cum zbor sau plutesc,

 

Iubire albastră ce semeni cu mare,

Pe valuri mă porți de înec mă ferești,

 

Iubire albastră ce semeni cu noaptea,

In întuneric,azur strălucești,

 

Iubire albastră ce semeni cu ziua,

Mă pierd prin mulțime și tot te găsesc.

 

Iubire albastră ești vie și clară 

Trăită în doi , transformi o comoară 

 

Iubire albastră trăită intens,

Aprinzi tot pământul cu roșu intens.

Еще ...

Iartă..dar nu uita!

M-a învățat pasu-nainte,

Bine să faci, cunoașteți limita,

Și a mai spus al meu părinte,

Fii bun copile, iartă, dar nu uita

 

Demult și-a încheiat călătoria,

Plecând în zborul lin spre Cer,

Sub masă și-a lăsat ea doctoria,

Acoperită bine de-un lăicer

 

Prin rugă numele-i chemăm,

Și ajutor Divin cerem mereu,

Îi spunem c-am învățat cum să iertăm,

Chiar dacă uneori ne este tare greu

 

În inimi dragostea-ți purtăm,

Și-ți ducem dorul măicuță bună,

Pe tine-n veci nu te uităm,

Iertare dăm, până ca

Soarele...s-apună!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

Еще ...

Ce-ar fi

Ce-ar fi să ne regăsim 

Când stelele ard în noapte

Timpul să nu ne trădeze,

Și clipa să ne țină aproape?

 

Ce-ar fi să pot spune ce simt

Fără ca vorbele să te alunge

Tăcerea să nu mai doară așa tare

Când dorul de tine în inimă surâde...

 

Ce-ar fi să-mi prinzi mâna în zori

Răceala dintre noi să se frângă 

Să dăm viață acestui "dacă "

Într-un final în doi, să ne cuprindă...

 

Еще ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍