Te voi iubi mai mult
Nu sună mincinos deloc,
Minciunile n-au loc într-o iubire,
Poți crede ce îți place ție,
Eu știu ce inima-mi șoptește...
Că te iubesc mai mult ca ieri
Și mai puțin ca mâine,
Dar poate vine vremea să mă crezi pe mine,
Cel care te iubește fără formă
Și pune dragostea în conținut,
Dar îți cerșește zilnic a ta iubire
Dorindu-te cu el în infinit!
(8 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 8 марта 2024
Просмотры: 536
Стихи из этой категории
tu
Tu esti o bucata de suflet
Eu caut o bucata de carne
TU
TU ESTI O BUCATA DE SUFLET
EU CAUT O BUCATA DE CARNE
As saruta ochii ei la infinit ca apoi
Sa spuna ei despre suflet
Pe buzele ei as imprima sarutul meu
Ca sufletul ei sa spuna
Apoi da pe oriunde pe trupul ei va fi sarutul meu
Iar daca raspuns nu voi primi
Despre suflet Insemna ca Tu esti o bucata de carne
Eu caut o bucata de suflet
COPILĂRIA MEA
Ascunsă privirii stăinilor,căsuța strălucea în razele soarelui de dimineață Aleea , pavată
cu prundiș și nisip mărunt se oprea în fața porții Nu era vilă și nici castel ,dar era foarte
plăcută la vedere.La întrarea principală ,doar 5-6 trepte late ce conduceau spre casă, măr-
ginite de duoă statuiete mici.Alături ,două jardiniere încărcate cu dalii pitice de toate culorile
înfloreau din primăvara timpurie și până toamna târziu.Pe toată lungimea casei se întindea
un strat neted ,acoperit cu flori de ghiață viu colorate.De îndată ce primele raze de soare
le atingeau petalele lor se desfăceau și încânta privirea prin frumusețea culorilor,parcă aduse
din curcubeul cerului după ploaie.
La capătul trotuarului, pe partea stângă,un boschet de zmeură și unul de afine ascundea un
chioșc aproape în întregime, unde îmi petreceam zilele de vară ascunsă de razele soarelui
În toamnă urma să plec cu părinții mei la București ,îmlinisem 7 ani și începeam școala.Pe terasa
pardosită cu mozaic ornamentată cu figuri geometrice-cercuri, romburi, triunghiuri alb-negre-grena
am făcut primii pași,ajutată de mânile grijulii ale bunicilor.Aici am adus o mare bucurie în sufletul
celor doi bunici.Mama mea venise pe lume atunci când bunicii își pierduse orice speranță iar plecase
devreme de acasă pentru liceu ,apoi la facultate după care urmează căsătoria ,iar întânlirile au fost
tot mai rare Când m-am născut eu ,bunicii m-au primit ca pe un dar și au avut bucuria să mă crească
De aceia le-am înțeles grija aproape bonlăvicioasă pentru mine dar râsul ,bolboroselele, în încer-
carea de a vorbi, bătăile din palme,chemările, și alte isprăvi ale mele au adus multe bucurii în căsuța lor
Căsuța albă ,frumoasă ca o imagine din cărțile poștale,a fost leagănul cel mai dulce al copilăriei mele.
De îndată ce înzerzea pădurea ,pomii din livadă înfloreau iar eu zburdam,fermecată de tot ce vedeam
și descopeream zi de zi.Astfel am învățat să iubesc nature,,animalele și florile Ascutam cu aviditate poeș-
tile din pragul serii,așezată în brațile bunicii care mă legăna cu dragoste. .
Tu, care te numeşti femeie
Tu, care te numeşti femeie,
Cu păru-n vânt şi ochi scânteie,
Cu mersul coregraf şi graţios,
Ce dai nuanţă cuvântului frumos,
Am amuţit la a ta ştire,
Că vrei să schimbi a ta menire,
Să schimbi principii şi idei,
Şi multe lucruri cu temei.
Şi scuipi trecutul fără jenă,
Renunţi la dragostea maternă,
Îţi plâng copiii lângă tine,
Şi-ţi fierbe sângele în vine.
Dar a ta inimă e piatră,
Şi vrei acum o nouă soartă,
Ca lucrul de bărbat să-l faci,
Chiar dacă peste obiceiuri calci.
Doar de putere şi avere-ţi pasă,
Şi uiţi că trebuie să fii frumoasă,
Să pregăteşti copiilor bucate,
Să fii totul peste toate.
De ce refuzi să-ţi zică mamă,
Şi faci din traiul tău o dramă?
De ce schimbi dulcele tău sânge?
Căci sus în cer… fecioara plânge.
Ultima...
Când te-am privit ultima oara
Speram c-o sa revii cât pentr-un vin
Dar ai luat cu tine lumea toată
Când trebuia sa-mi lasi atât de putin.
Si totuși atât de draga imi era privirea
Chiar dacă tu nu-mi mai zambeai
Căci te priveam cuprinsa de-amintirea
Ultimei nopți din luna mai
De-ar fi sa ne mai fim vreodată
Cred c-as opri ceasul în loc
As revarsa dorul meu tot ...
Pentr-un moment de altădată
As cere lumii sa ia foc..
Recită fără Cuvinte
Noile mișcătoare gânduri calde
Etichete-nmbibate cu pasiune scăldate
Vântului dimineții a fi distant martor
Evenimente precursor, prezent protector
Doi nevăzuți, necunoscuți in fața soarelui
Entuziasm în două suflete pentru a dăltui
Mai spre a ta neștiință, inimii mele recită
Mereu fără cuvinte, a ta tainică dorință
Atunci când te voi zări dragă gură
Inimii singura suflare a ta să fură
Nu-l ascund, al meu răspuns să arate
Emis aprins, în cor fără cuvinte, dar ale tale toate.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Sa te mai astept?
Ce dacă acum răsare soarele,
Dacă e atâta beznă între noi,
Căci căldura se poate duce
Și cu strălucirea înapoi...
În inimile noastre, furtuna bate a dor nebun,
În nopți de gheață și de frig,
În zadar căutăm un cuvânt cald și blând,
În zadar așteptăm să ne mai întâlnim…
tu
Tu esti o bucata de suflet
Eu caut o bucata de carne
TU
TU ESTI O BUCATA DE SUFLET
EU CAUT O BUCATA DE CARNE
As saruta ochii ei la infinit ca apoi
Sa spuna ei despre suflet
Pe buzele ei as imprima sarutul meu
Ca sufletul ei sa spuna
Apoi da pe oriunde pe trupul ei va fi sarutul meu
Iar daca raspuns nu voi primi
Despre suflet Insemna ca Tu esti o bucata de carne
Eu caut o bucata de suflet
COPILĂRIA MEA
Ascunsă privirii stăinilor,căsuța strălucea în razele soarelui de dimineață Aleea , pavată
cu prundiș și nisip mărunt se oprea în fața porții Nu era vilă și nici castel ,dar era foarte
plăcută la vedere.La întrarea principală ,doar 5-6 trepte late ce conduceau spre casă, măr-
ginite de duoă statuiete mici.Alături ,două jardiniere încărcate cu dalii pitice de toate culorile
înfloreau din primăvara timpurie și până toamna târziu.Pe toată lungimea casei se întindea
un strat neted ,acoperit cu flori de ghiață viu colorate.De îndată ce primele raze de soare
le atingeau petalele lor se desfăceau și încânta privirea prin frumusețea culorilor,parcă aduse
din curcubeul cerului după ploaie.
La capătul trotuarului, pe partea stângă,un boschet de zmeură și unul de afine ascundea un
chioșc aproape în întregime, unde îmi petreceam zilele de vară ascunsă de razele soarelui
În toamnă urma să plec cu părinții mei la București ,îmlinisem 7 ani și începeam școala.Pe terasa
pardosită cu mozaic ornamentată cu figuri geometrice-cercuri, romburi, triunghiuri alb-negre-grena
am făcut primii pași,ajutată de mânile grijulii ale bunicilor.Aici am adus o mare bucurie în sufletul
celor doi bunici.Mama mea venise pe lume atunci când bunicii își pierduse orice speranță iar plecase
devreme de acasă pentru liceu ,apoi la facultate după care urmează căsătoria ,iar întânlirile au fost
tot mai rare Când m-am născut eu ,bunicii m-au primit ca pe un dar și au avut bucuria să mă crească
De aceia le-am înțeles grija aproape bonlăvicioasă pentru mine dar râsul ,bolboroselele, în încer-
carea de a vorbi, bătăile din palme,chemările, și alte isprăvi ale mele au adus multe bucurii în căsuța lor
Căsuța albă ,frumoasă ca o imagine din cărțile poștale,a fost leagănul cel mai dulce al copilăriei mele.
De îndată ce înzerzea pădurea ,pomii din livadă înfloreau iar eu zburdam,fermecată de tot ce vedeam
și descopeream zi de zi.Astfel am învățat să iubesc nature,,animalele și florile Ascutam cu aviditate poeș-
tile din pragul serii,așezată în brațile bunicii care mă legăna cu dragoste. .
Tu, care te numeşti femeie
Tu, care te numeşti femeie,
Cu păru-n vânt şi ochi scânteie,
Cu mersul coregraf şi graţios,
Ce dai nuanţă cuvântului frumos,
Am amuţit la a ta ştire,
Că vrei să schimbi a ta menire,
Să schimbi principii şi idei,
Şi multe lucruri cu temei.
Şi scuipi trecutul fără jenă,
Renunţi la dragostea maternă,
Îţi plâng copiii lângă tine,
Şi-ţi fierbe sângele în vine.
Dar a ta inimă e piatră,
Şi vrei acum o nouă soartă,
Ca lucrul de bărbat să-l faci,
Chiar dacă peste obiceiuri calci.
Doar de putere şi avere-ţi pasă,
Şi uiţi că trebuie să fii frumoasă,
Să pregăteşti copiilor bucate,
Să fii totul peste toate.
De ce refuzi să-ţi zică mamă,
Şi faci din traiul tău o dramă?
De ce schimbi dulcele tău sânge?
Căci sus în cer… fecioara plânge.
Ultima...
Când te-am privit ultima oara
Speram c-o sa revii cât pentr-un vin
Dar ai luat cu tine lumea toată
Când trebuia sa-mi lasi atât de putin.
Si totuși atât de draga imi era privirea
Chiar dacă tu nu-mi mai zambeai
Căci te priveam cuprinsa de-amintirea
Ultimei nopți din luna mai
De-ar fi sa ne mai fim vreodată
Cred c-as opri ceasul în loc
As revarsa dorul meu tot ...
Pentr-un moment de altădată
As cere lumii sa ia foc..
Recită fără Cuvinte
Noile mișcătoare gânduri calde
Etichete-nmbibate cu pasiune scăldate
Vântului dimineții a fi distant martor
Evenimente precursor, prezent protector
Doi nevăzuți, necunoscuți in fața soarelui
Entuziasm în două suflete pentru a dăltui
Mai spre a ta neștiință, inimii mele recită
Mereu fără cuvinte, a ta tainică dorință
Atunci când te voi zări dragă gură
Inimii singura suflare a ta să fură
Nu-l ascund, al meu răspuns să arate
Emis aprins, în cor fără cuvinte, dar ale tale toate.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Sa te mai astept?
Ce dacă acum răsare soarele,
Dacă e atâta beznă între noi,
Căci căldura se poate duce
Și cu strălucirea înapoi...
În inimile noastre, furtuna bate a dor nebun,
În nopți de gheață și de frig,
În zadar căutăm un cuvânt cald și blând,
În zadar așteptăm să ne mai întâlnim…
Другие стихотворения автора
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poem de amor pentru tine
Te-aș putea iubi infinit,
Începând de acum...
Sau de când o să vrei!
Chiar de ieri...
O să-ți scriu un poem de mă lași,
Tu iubirea fiind,
Sau sărutul sau Luna zâmbind,
Celor ce ar vrea să se plimbe sub ea...
Oare tot ce-i trecut a murit?
Amintirele mor sau dor ori plâng,
Sau au aripi ce le-nalță la Cer
Zboară și dispar se topesc?
Cui îi pasă de ieri sau de ce-i apus?
Nu ești tu dragostea însăși
Iar eu sclavul amorului tău,
Viața ce o port la picioare ți-o pun,
Și te rog să mă lași să îți scriu
Cât de mult mi-ai lipsit,
Și că vreau să îți fur al tău de arome parfum și întregul mister,
Sau perpetuum dulcele-ți și de taină sărut...!
Nu ești tu doar un Înger sosit
Ce nu știe decât să iubească etern?
Nu ești tu chiar Amorul cel viu
Care vrea să dea viață celor triști,
Sau pierduți cum sunt eu?
(12/13 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Nostalgica toamnă
Tristețe să fii tu toamnă?
Căci chipul ce-l ai astăzi e altul!
Porți stranie mască de bal,
Precum fata bătrână se-ascunde de lume!
Sărutu-i otravă, galbenă,roșie, brună...
Și totuși zâmbește de-i vremea bună,
Iar vântul și ploaia nu-și au încă calea sau drumul!
Pari anotimpul morții dar tu ne-aduci doar belșugul!
Și roade destule și vinul,
Si cântul sau dansul sau versul,
Veșminte de aur porți cu mândrie,
Apoi ni le dai tuturor azvârlind
tot ce ai!
Cerul însuși îl vopsesti cu culorile tale,
Faci risipă de frumos, ne șoptești visele dulci,
Mori ușor ca apoi să renaști...!
Nevrând nume să porți,
Ți se spune nostalgica toamnă,
Tu însă doar te amuzi și zâmbești!
(1 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Jurăminte
Nu-s jurămintele frumoase minciuni colorate?
Nu-s culorile toate vesele jurăminte?
Și ce-s săruturile noastre iubită dragă,
Minciuni ori jurăminte ori nici că ne pasă,
Că marea-i albastră ce are un evantai de sclipiri cu valurile sparte...
Iar tu ești acum acasă,
Eu scriindu-ți cu lacrimi,
Știindu-te mult prea departe...
Există dragoste cu jurăminte?
Există!
Însă nouă ne pasă,
Mie de tine ,ție de mine,
Noi credem în iubirea cu jurăminte..!
Chiar dacă o lume întreagă întreabă,
De-s jurămintele frumoase minciuni colorate,
Ori culorile toate-s vesele jurăminte....
Și ce-s săruturile noastre iubită dragă,
Minciuni ori jurăminte ori nici că ne pasă,
Dar mie îmi pasă de tine
Sperând că și ție îți pasă de mine,
Iar dragostea noastră,
Nu știe și nici nu vrea să moară vreodată,
Jurând de taină neauzite șoptite jurăminte!
(20 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Amor târziu
E prea târziu frumoasă doamnă
Să-ți mai declar amorul meu..
Îți voi lăsa tăcerea mea amanetată,
La tine-n sân în păru-ți răvașit sau în privirea blândă,
Căci ai surâsul ca o săgeată,
Mă-ntreb câte iubiri supus-ai ori câți bărbați ai părăsit?
Chiar dacă te aștept de-o viață-ntreagă
Să-ți spun cât ești de minunată,
Știind că eu, un oarecare
Prea multe nu știu să îți spun,
Te văd cum îmi apari in zare,
Căci am rămas copil ce crede-n basme și minuni!
Te-aș fi iubit ca un nebun
Nu,nu-s vorbe goale...
Nu mă dezic de-al meu amor târziu ascuns,
Iubirea totdeauna doare,
Și lăcrimez de dorul dumitale
Neștiind nici cum te cheamă...
Dar îți voi da un nume știut de mine doar,
Amor Târziu, nimic mai mult!
(6 septembrie 2023 H.S -Irepetabila iubire)
Totul despre dragoste
Iubito, cine este cel ce știe totul despre iubire,
Sau despre dragostea ce eu ți-o port ca un nebun?
Iar dacă dragostea nu este nebunie,
Atunci ce este?
Căci vorbele oricât ar vrea să dezvelească
Cele ce nu pot fi privite,
De proști ori simpli muritori,
Aici fac tainică vorbire despre amorul nostru,
Despre noi doi când încleștați
Și prinși în veșnicie, vorbim Precum nemuritorii zei,
Cine e cel care pe toate le cunoaște,
Și dragostea împarte doar celor ce-o cer?
Nu este însuși Dumnezeu?
Nu-i teama izgonită pe vecie,
Iar dragostea-i pecetea Sfinților ce stau în Cer?
Nu-s îngerii aceeași dulce melodie,
Ce vine când suspinele-s prea multe,
S-aducă blândă mângâiere,
Celor ce însetați după iubire,
O cer în rugăciune așa cum noi cerut-am amândoi?
(31 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poem de amor pentru tine
Te-aș putea iubi infinit,
Începând de acum...
Sau de când o să vrei!
Chiar de ieri...
O să-ți scriu un poem de mă lași,
Tu iubirea fiind,
Sau sărutul sau Luna zâmbind,
Celor ce ar vrea să se plimbe sub ea...
Oare tot ce-i trecut a murit?
Amintirele mor sau dor ori plâng,
Sau au aripi ce le-nalță la Cer
Zboară și dispar se topesc?
Cui îi pasă de ieri sau de ce-i apus?
Nu ești tu dragostea însăși
Iar eu sclavul amorului tău,
Viața ce o port la picioare ți-o pun,
Și te rog să mă lași să îți scriu
Cât de mult mi-ai lipsit,
Și că vreau să îți fur al tău de arome parfum și întregul mister,
Sau perpetuum dulcele-ți și de taină sărut...!
Nu ești tu doar un Înger sosit
Ce nu știe decât să iubească etern?
Nu ești tu chiar Amorul cel viu
Care vrea să dea viață celor triști,
Sau pierduți cum sunt eu?
(12/13 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Nostalgica toamnă
Tristețe să fii tu toamnă?
Căci chipul ce-l ai astăzi e altul!
Porți stranie mască de bal,
Precum fata bătrână se-ascunde de lume!
Sărutu-i otravă, galbenă,roșie, brună...
Și totuși zâmbește de-i vremea bună,
Iar vântul și ploaia nu-și au încă calea sau drumul!
Pari anotimpul morții dar tu ne-aduci doar belșugul!
Și roade destule și vinul,
Si cântul sau dansul sau versul,
Veșminte de aur porți cu mândrie,
Apoi ni le dai tuturor azvârlind
tot ce ai!
Cerul însuși îl vopsesti cu culorile tale,
Faci risipă de frumos, ne șoptești visele dulci,
Mori ușor ca apoi să renaști...!
Nevrând nume să porți,
Ți se spune nostalgica toamnă,
Tu însă doar te amuzi și zâmbești!
(1 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Jurăminte
Nu-s jurămintele frumoase minciuni colorate?
Nu-s culorile toate vesele jurăminte?
Și ce-s săruturile noastre iubită dragă,
Minciuni ori jurăminte ori nici că ne pasă,
Că marea-i albastră ce are un evantai de sclipiri cu valurile sparte...
Iar tu ești acum acasă,
Eu scriindu-ți cu lacrimi,
Știindu-te mult prea departe...
Există dragoste cu jurăminte?
Există!
Însă nouă ne pasă,
Mie de tine ,ție de mine,
Noi credem în iubirea cu jurăminte..!
Chiar dacă o lume întreagă întreabă,
De-s jurămintele frumoase minciuni colorate,
Ori culorile toate-s vesele jurăminte....
Și ce-s săruturile noastre iubită dragă,
Minciuni ori jurăminte ori nici că ne pasă,
Dar mie îmi pasă de tine
Sperând că și ție îți pasă de mine,
Iar dragostea noastră,
Nu știe și nici nu vrea să moară vreodată,
Jurând de taină neauzite șoptite jurăminte!
(20 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Amor târziu
E prea târziu frumoasă doamnă
Să-ți mai declar amorul meu..
Îți voi lăsa tăcerea mea amanetată,
La tine-n sân în păru-ți răvașit sau în privirea blândă,
Căci ai surâsul ca o săgeată,
Mă-ntreb câte iubiri supus-ai ori câți bărbați ai părăsit?
Chiar dacă te aștept de-o viață-ntreagă
Să-ți spun cât ești de minunată,
Știind că eu, un oarecare
Prea multe nu știu să îți spun,
Te văd cum îmi apari in zare,
Căci am rămas copil ce crede-n basme și minuni!
Te-aș fi iubit ca un nebun
Nu,nu-s vorbe goale...
Nu mă dezic de-al meu amor târziu ascuns,
Iubirea totdeauna doare,
Și lăcrimez de dorul dumitale
Neștiind nici cum te cheamă...
Dar îți voi da un nume știut de mine doar,
Amor Târziu, nimic mai mult!
(6 septembrie 2023 H.S -Irepetabila iubire)
Totul despre dragoste
Iubito, cine este cel ce știe totul despre iubire,
Sau despre dragostea ce eu ți-o port ca un nebun?
Iar dacă dragostea nu este nebunie,
Atunci ce este?
Căci vorbele oricât ar vrea să dezvelească
Cele ce nu pot fi privite,
De proști ori simpli muritori,
Aici fac tainică vorbire despre amorul nostru,
Despre noi doi când încleștați
Și prinși în veșnicie, vorbim Precum nemuritorii zei,
Cine e cel care pe toate le cunoaște,
Și dragostea împarte doar celor ce-o cer?
Nu este însuși Dumnezeu?
Nu-i teama izgonită pe vecie,
Iar dragostea-i pecetea Sfinților ce stau în Cer?
Nu-s îngerii aceeași dulce melodie,
Ce vine când suspinele-s prea multe,
S-aducă blândă mângâiere,
Celor ce însetați după iubire,
O cer în rugăciune așa cum noi cerut-am amândoi?
(31 martie 2024 Vasilica dragostea mea)