Vis rosu
Și iar mi-e dor babe... dor de tine!
Şi dor mi-a fost chiar de-am tăcut..
Ími bate-n inimă și-mi curge-n vene
Azi parcă mai mult ca la început
Chiar de tăcerile îmi sunt mortale
Încerc să-ţi mai scriu un poem
Visând la degustări criminale
Împreună îmbrățișați să stăm...
Scriind mă-ntreb.. ce ai avut cu mine?
De ce poveștii ai pus punct?
De ce s-au întâlnit două destine?
Dacă-n tăceri absurde s-au pierdut?
..imi este așa de dor de ce visam să fie
C-un vin roșu în 2, lângă un șemineu
Cu buzele pe buze să-ti scriu o poezie
C-un cântec la chitară să-ncânt sufletul tău...
#winedrops #onewinewoman #unpahardepoezie
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie
Дата публикации: 31 декабря 2024
Просмотры: 193
Стихи из этой категории
"Lumea mea are chipul tău"
Să fii al meu, înseamnă să-mi fii dor,
Când timpul trece greu și fără zbor,
Să-mi fii lumină-n clipa cea mai grea,
Și alin când inima nu mai vrea.
Să fii al meu, e drum fără sfârșit,
E pasul care știe ce-a iubit,
E liniștea ce-mi curge prin cuvânt,
Și glasul tău, când totul e tăcând.
Să fii al meu, nu-i vis, ci e trăire,
O clipă care naște amintire,
Un „noi” ce stă în suflet neclintit,
Și-n ochii tăi — un „da” nesfârșit.
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
Frate
De sus din parte -a ce-a cereasca
Coboara un inger sa te nasaca
Si dupa ce i sa-n plinit
Misiunea sa de pe pamant
Nu pleaca fara ca sa-ti lase,
Lasa un dar ,lasa un frate
Lasa un sprijin si-o nadejde
O parte care i-ti lipseste
Doua finte minunate
In piept doar o lnima bate
Eram micuti o viata grea
Din casa multe ne lipsea
Putinul cel aveam fireste
Ni-l impartea mama frateste
El ma privea si suspina
A-mi lasa mié partea sa
Si nu-ti pasa de-i nor, furtuna
Te ia fratele de mana
Si un necaz de ai vre-unul
Te ia in brate trece primul
Ce ie mai greu la inima cand bate
Este atunci cand fratele-i departe
Bate cu putere si nu-n cetineste
E partea din trup care-i lipseste
Si de vrei in viata
Nu il poti uita
E fratele tau e inima ta
Am iubit o mască
Am iubit o mască... ce frumos mințea,
Un surâs de ceară, ochi fără durere,
Dar în nopți tăcute, când tăcea și ea,
Ascundeam sub pernă lacrimile mele.
Am iubit o mască... i-am făcut altar,
Aprinzând în gânduri lumânări de vis,
Însă ceara scursă, devenea coșmar,
Iar lumina noastră se scurgea-n abis.
Am iubit o mască... i-am jurat să fiu,
Umbra ei de noapte, pasul ei de gheață,
Chiar de-aveam sub pleoape cerul cel pustiu,
Răsăream nostalgic ca o dimineață.
Am iubit o mască... o iubesc și-acum,
Am lăsat în spate tot ce n-am aflat,
Amăgiri și lacrimi, le-am făcut parfum,
Și-am iubit orbește, până m-am uscat.
Am iubit o mască... și-i vorbeam mereu,
Ca și cum din taină mi-ar fi fost făcută,
O credeam icoana sufletului meu,
Și-o slăvea întruna inima-mi cernută.
Am iubit o mască... poate n-a fost ea,
Poate-am plămădit-o din nevoi ascunse,
Chiar iubirea-n sine, poartă masca sa,
Ca o primăvară fără flori și frunze.
Nu înțeleg iubirea
Nu înțeleg iubirea ta,
Căci te iubesc, dar te și pierd,
Când mă atingi, îmi pare-a fi
O flacără ce se-ntoarce-n cer.
Nu înțeleg cum, plin de dor,
Mă cauti iar și iar, mereu,
Când eu rămân în fața dorului
Cu ochii pierduți în al tău greu.
Nu înțeleg ce simți când spui
Că dragostea nu moare niciodată,
Dar eu o văd cum se destramă
Sub ploaia timpului, neîmpăcată.
Nu înțeleg de ce îmi zâmbești,
Când ochii tăi, aceleași mari,
Ascund o lume întreagă de întrebări
Și mă uit în ea, dar nu găsesc răspunsuri clare.
Cum poți să iubești un om care se frânge,
Și încă vrea să fie între două lumi?
Cum poți să ierți când totul s-a rupt
Și tot ce am rămas sunt vise sumbre și brumii?
Nu înțeleg iubirea ta,
Căci ea e ca o mare calmă,
Care adânc în piept mă strânge
Și-mi cere să o urmez, cu frică și dramă.
Dar poate iubirea nu se cere,
Nici nu se explică cu cuvinte grele,
Poate că doar se trăiește,
În tăcere, în dor, în nopți și zile.
Poate iubirea este doar o taină,
Un drum pe care nu-l vedem,
Și totuși, pas cu pas, mă pierd în ea,
În fiecare clipă, eu te iubesc… dar nu înțeleg.
"Lumea mea are chipul tău"
Să fii al meu, înseamnă să-mi fii dor,
Când timpul trece greu și fără zbor,
Să-mi fii lumină-n clipa cea mai grea,
Și alin când inima nu mai vrea.
Să fii al meu, e drum fără sfârșit,
E pasul care știe ce-a iubit,
E liniștea ce-mi curge prin cuvânt,
Și glasul tău, când totul e tăcând.
Să fii al meu, nu-i vis, ci e trăire,
O clipă care naște amintire,
Un „noi” ce stă în suflet neclintit,
Și-n ochii tăi — un „da” nesfârșit.
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
Frate
De sus din parte -a ce-a cereasca
Coboara un inger sa te nasaca
Si dupa ce i sa-n plinit
Misiunea sa de pe pamant
Nu pleaca fara ca sa-ti lase,
Lasa un dar ,lasa un frate
Lasa un sprijin si-o nadejde
O parte care i-ti lipseste
Doua finte minunate
In piept doar o lnima bate
Eram micuti o viata grea
Din casa multe ne lipsea
Putinul cel aveam fireste
Ni-l impartea mama frateste
El ma privea si suspina
A-mi lasa mié partea sa
Si nu-ti pasa de-i nor, furtuna
Te ia fratele de mana
Si un necaz de ai vre-unul
Te ia in brate trece primul
Ce ie mai greu la inima cand bate
Este atunci cand fratele-i departe
Bate cu putere si nu-n cetineste
E partea din trup care-i lipseste
Si de vrei in viata
Nu il poti uita
E fratele tau e inima ta
Am iubit o mască
Am iubit o mască... ce frumos mințea,
Un surâs de ceară, ochi fără durere,
Dar în nopți tăcute, când tăcea și ea,
Ascundeam sub pernă lacrimile mele.
Am iubit o mască... i-am făcut altar,
Aprinzând în gânduri lumânări de vis,
Însă ceara scursă, devenea coșmar,
Iar lumina noastră se scurgea-n abis.
Am iubit o mască... i-am jurat să fiu,
Umbra ei de noapte, pasul ei de gheață,
Chiar de-aveam sub pleoape cerul cel pustiu,
Răsăream nostalgic ca o dimineață.
Am iubit o mască... o iubesc și-acum,
Am lăsat în spate tot ce n-am aflat,
Amăgiri și lacrimi, le-am făcut parfum,
Și-am iubit orbește, până m-am uscat.
Am iubit o mască... și-i vorbeam mereu,
Ca și cum din taină mi-ar fi fost făcută,
O credeam icoana sufletului meu,
Și-o slăvea întruna inima-mi cernută.
Am iubit o mască... poate n-a fost ea,
Poate-am plămădit-o din nevoi ascunse,
Chiar iubirea-n sine, poartă masca sa,
Ca o primăvară fără flori și frunze.
Nu înțeleg iubirea
Nu înțeleg iubirea ta,
Căci te iubesc, dar te și pierd,
Când mă atingi, îmi pare-a fi
O flacără ce se-ntoarce-n cer.
Nu înțeleg cum, plin de dor,
Mă cauti iar și iar, mereu,
Când eu rămân în fața dorului
Cu ochii pierduți în al tău greu.
Nu înțeleg ce simți când spui
Că dragostea nu moare niciodată,
Dar eu o văd cum se destramă
Sub ploaia timpului, neîmpăcată.
Nu înțeleg de ce îmi zâmbești,
Când ochii tăi, aceleași mari,
Ascund o lume întreagă de întrebări
Și mă uit în ea, dar nu găsesc răspunsuri clare.
Cum poți să iubești un om care se frânge,
Și încă vrea să fie între două lumi?
Cum poți să ierți când totul s-a rupt
Și tot ce am rămas sunt vise sumbre și brumii?
Nu înțeleg iubirea ta,
Căci ea e ca o mare calmă,
Care adânc în piept mă strânge
Și-mi cere să o urmez, cu frică și dramă.
Dar poate iubirea nu se cere,
Nici nu se explică cu cuvinte grele,
Poate că doar se trăiește,
În tăcere, în dor, în nopți și zile.
Poate iubirea este doar o taină,
Un drum pe care nu-l vedem,
Și totuși, pas cu pas, mă pierd în ea,
În fiecare clipă, eu te iubesc… dar nu înțeleg.
Другие стихотворения автора
Iarna vietii
Curg picături din iarna vietii
Grabite înspre eul meu,
Și te scriu precum poeții
Când dorul mi se pare greu!
Iar când sufletu-mi suspină
De distanța dintre noi,
Nu e leac, nimic n-alină
Gandul meu pătruns de ploi!
Te scriu cum pot și stiu...
Te scriu cum pot și stiu mai bine
Pe foi, în telefon, pe șervețele
Te scriu cu tot sufletul din mine
Din zâmbete și lacrimi, din durere...
Te scriu cum pot, cu literele toate
Ce au rămas în cuvinte neșoptite
Te scriu cum știu, pe-o margine de stele
Și mi te cern în vers, cu litere boeme...
Te scriu cum simt, ca pe un drept la viață
Să-mi rămâi scris în astă lume
Te scriu mereu cu o speranță-n față
Te scriu cum știu și pot, în nopți fără de nume.
Si te voi scrie în fiecare vers,
Chiar de îmi ești tot mai departe
Așa pot dorului să-i dau un sens
Să-l împlinesc măcar pe jumătate.
Te scriu în vis cu roșu purpuriu
Te scriu în amintirea vinului promis
Te scriu pentru când n-o să te mai scriu
Când îmi va adia din nou, parfum din al vin.
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
Agonie
Nu e agonie mai mare în astă lume,
Decât să îngropi o poveste nespusă în tine,
Să te trezești fără de aripi pe un capăt de secundă,
Rezemată de-un zid rece, de tăcere cruntă...
Să te trezești bucăți de suflet, in căutarea pierdutei primăveri
Rezemată de-un pod înecat în lacrimi și dureri
În zadar te aduni... zarea, doliul ți-o încununează,
Locul aripilor frânte din partea stângă, încă mai sângerează....
Să te trezești fără de aripi, într-un început de sfârșit
Ce niciodată așa, nici măcar nu l-ai gândit,
C-un pumn de vise ce n-au mai văzut lumina
Pe-o palmă de destin ce nu-și mai știe menirea.
Nu e agonie mai mare pentru sufletul din tine
Să ții departe un dor ce arde, de ochii lumii
Cu fiecare zâmbet scăpat, să te minți că ești bine
Când tu te zbați să te inalți, să scapi dintre funii...
Nu e agonie mai mare decât să-nveți inima din tine,
Că nu tot ce-și doreste, poate și obține
Atunci când iubirea nu-i apreciată, de tăcere răpusă
Și te trezești fără de aripi, într-o poveste nespusă...
10 luni, 3 săptămâni şi 4 zile...
15/08/2024
..stie ca imi lipseste,dar imi lipseste mai mult decat
stie el..
10 luni, 3 săptămâni și 4 zile
S-au făcut de când clipele sunt mai puţine
De când te-ai îndepărtat "straïne"
De când...ai ales sa se termine.
Vreau sa te pierd. Sa te uit, sa te consum, Sa pot sa
am curajul sa ma adun din scrum. Sa imi dispari de
tot, din suflet si din minte, De pe cerul albastru, din
ploaia de cuvinte..
Vreau sa mi te sterg. Sa uit c-ai existat, Sa uit cum
mi-ai vorbit, sa uit cum m-ai tratat. Inca ma doare
rau, desi-au trecut aproape-un an, De cand tot am
speranta. Si tu n-ai dat doi bani.
Vreau sa imi dispari, cu ochi, buze si cu zambet, Cu
parfumul tau, cu rasul ce imi era cantec, Sa nu stiu
cine esti. Si de ne-om intalni,Sa fim doar doi straini ce
din greseala s-ar privi.
Vreau sa te uit dar imi amintește mereu de tine...
Gust din rosé poate rosé-mi va fi ziua de mâine...
Sunt diferită
Sunt diferită...
Sunt diferită de cei ce mă rănesc...
Am prins curajul valului ce se îndepărtează
Și puterea zâmbetului ce doare.. dar se afișează...
Dar sunt om, suflet și... obosesc ...
Să cred, să sper, să mă mint singură
Deși nu vreau să-mi pierd visele, poveștile...
Mă-ncearcă foarte tare dorul și cad în neputință
Un dor ce este al meu și îmi scrie poeziile...
Sunt diferită de când durerea nu mai are glas... doar greutate
De când mă fac bucăți și-apoi mă strâng cu mâinile goale
De când mă țin în brațe când simt că mă prăbușesc
Sunt diferită de când am înțeles că nu merită pentru nimeni să te abandonezi.
Sunt diferită... iubesc în vise ce nu pot in realitate, dar iubesc
Și când mi-e dor citesc povestea rămasă nescrisă
Căci te găsesc în toate.... atât de frumos și firesc
La un pahar de vin.... în acea ultimă îmbrățișare promisă.
Iarna vietii
Curg picături din iarna vietii
Grabite înspre eul meu,
Și te scriu precum poeții
Când dorul mi se pare greu!
Iar când sufletu-mi suspină
De distanța dintre noi,
Nu e leac, nimic n-alină
Gandul meu pătruns de ploi!
Te scriu cum pot și stiu...
Te scriu cum pot și stiu mai bine
Pe foi, în telefon, pe șervețele
Te scriu cu tot sufletul din mine
Din zâmbete și lacrimi, din durere...
Te scriu cum pot, cu literele toate
Ce au rămas în cuvinte neșoptite
Te scriu cum știu, pe-o margine de stele
Și mi te cern în vers, cu litere boeme...
Te scriu cum simt, ca pe un drept la viață
Să-mi rămâi scris în astă lume
Te scriu mereu cu o speranță-n față
Te scriu cum știu și pot, în nopți fără de nume.
Si te voi scrie în fiecare vers,
Chiar de îmi ești tot mai departe
Așa pot dorului să-i dau un sens
Să-l împlinesc măcar pe jumătate.
Te scriu în vis cu roșu purpuriu
Te scriu în amintirea vinului promis
Te scriu pentru când n-o să te mai scriu
Când îmi va adia din nou, parfum din al vin.
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
Agonie
Nu e agonie mai mare în astă lume,
Decât să îngropi o poveste nespusă în tine,
Să te trezești fără de aripi pe un capăt de secundă,
Rezemată de-un zid rece, de tăcere cruntă...
Să te trezești bucăți de suflet, in căutarea pierdutei primăveri
Rezemată de-un pod înecat în lacrimi și dureri
În zadar te aduni... zarea, doliul ți-o încununează,
Locul aripilor frânte din partea stângă, încă mai sângerează....
Să te trezești fără de aripi, într-un început de sfârșit
Ce niciodată așa, nici măcar nu l-ai gândit,
C-un pumn de vise ce n-au mai văzut lumina
Pe-o palmă de destin ce nu-și mai știe menirea.
Nu e agonie mai mare pentru sufletul din tine
Să ții departe un dor ce arde, de ochii lumii
Cu fiecare zâmbet scăpat, să te minți că ești bine
Când tu te zbați să te inalți, să scapi dintre funii...
Nu e agonie mai mare decât să-nveți inima din tine,
Că nu tot ce-și doreste, poate și obține
Atunci când iubirea nu-i apreciată, de tăcere răpusă
Și te trezești fără de aripi, într-o poveste nespusă...
10 luni, 3 săptămâni şi 4 zile...
15/08/2024
..stie ca imi lipseste,dar imi lipseste mai mult decat
stie el..
10 luni, 3 săptămâni și 4 zile
S-au făcut de când clipele sunt mai puţine
De când te-ai îndepărtat "straïne"
De când...ai ales sa se termine.
Vreau sa te pierd. Sa te uit, sa te consum, Sa pot sa
am curajul sa ma adun din scrum. Sa imi dispari de
tot, din suflet si din minte, De pe cerul albastru, din
ploaia de cuvinte..
Vreau sa mi te sterg. Sa uit c-ai existat, Sa uit cum
mi-ai vorbit, sa uit cum m-ai tratat. Inca ma doare
rau, desi-au trecut aproape-un an, De cand tot am
speranta. Si tu n-ai dat doi bani.
Vreau sa imi dispari, cu ochi, buze si cu zambet, Cu
parfumul tau, cu rasul ce imi era cantec, Sa nu stiu
cine esti. Si de ne-om intalni,Sa fim doar doi straini ce
din greseala s-ar privi.
Vreau sa te uit dar imi amintește mereu de tine...
Gust din rosé poate rosé-mi va fi ziua de mâine...
Sunt diferită
Sunt diferită...
Sunt diferită de cei ce mă rănesc...
Am prins curajul valului ce se îndepărtează
Și puterea zâmbetului ce doare.. dar se afișează...
Dar sunt om, suflet și... obosesc ...
Să cred, să sper, să mă mint singură
Deși nu vreau să-mi pierd visele, poveștile...
Mă-ncearcă foarte tare dorul și cad în neputință
Un dor ce este al meu și îmi scrie poeziile...
Sunt diferită de când durerea nu mai are glas... doar greutate
De când mă fac bucăți și-apoi mă strâng cu mâinile goale
De când mă țin în brațe când simt că mă prăbușesc
Sunt diferită de când am înțeles că nu merită pentru nimeni să te abandonezi.
Sunt diferită... iubesc în vise ce nu pot in realitate, dar iubesc
Și când mi-e dor citesc povestea rămasă nescrisă
Căci te găsesc în toate.... atât de frumos și firesc
La un pahar de vin.... în acea ultimă îmbrățișare promisă.