6  

Автор Vasile Serban

poezii.online Vasile Serban
Poetul Vasile Serban s-a născut în 1978, în localitatea Onești și este stabilit în Țara Galilor, Regatul Unit al Marii Britanii. A publicat următoarele volume de poezii: “Noapte târzie”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2017 “Nostalgii de toamnă”, Editura Letras, Snagov,2023 “Drumul spre cer vol.1 și 2”, Editura Letras, Snagov, 2023 “Un gram de om pentru eternitate” Editura Letras, Otopeni, 2024 A apărut în antologiile: eCreator “Iarna din suflet” 2023 , eCreator “Unire și Cuvânt” 2024 antologii coordonate de scriitorul și jurnalistul Ioan Romeo Rosiianu Antologia "MENIRE SPRE-MPLINIRE, CRISTALE DE IUBIRE" coordonată de Doina Moritz. Apariții in reviste: “Plumb”, “Ritmuri brașovene”, “Arena Literară”, “Revista Dor de Infinit”, “RoPoesis”
Зарегистрирован: 19 марта 2023 44 публикации Autor de top 23 3

Итого

44 публикации
966 21 октября 2025
1 803 30 мая 2025
1 1 834 23 мая 2025
1,055 18 января 2025
1,364 24 июля 2024
1 1 1,266 21 июля 2024
1,330 16 июля 2024
1,290 11 июля 2024
1 1,454 5 июля 2024
1 1,296 2 июля 2024
1,274 19 июня 2024
1,372 10 июня 2024
1 1,373 3 мая 2024
1,191 30 апреля 2024
1,263 13 апреля 2024
1,390 11 апреля 2024
2 1,212 3 апреля 2024
1,293 28 марта 2024
1,299 26 марта 2024
1,248 18 марта 2024
1,314 3 марта 2024
1,237 24 февраля 2024
1,295 21 февраля 2024
1 1,384 21 февраля 2024
1 1,420 7 февраля 2024
1,876 24 января 2024
1 1,421 8 января 2024
1,380 7 января 2024
1,289 5 января 2024
1,355 4 января 2024
1,351 4 января 2024
1 1,586 22 августа 2023
1 1,465 29 июля 2023
1 1,449 7 июля 2023
1,526 2 июля 2023
1 1,507 15 июня 2023
1 1,402 21 мая 2023
1 1,555 11 мая 2023
1 1,666 20 апреля 2023
1 1,776 2 апреля 2023
1 1,599 1 апреля 2023
1 1,536 27 марта 2023
1 2,025 24 марта 2023
1 1 2,042 24 марта 2023

Случайные публикации :)

🎤 Corul bisericesc din comuna Șiria, județul Arad

Corul biserciesc din comuna Șiria, județul Arad. Conducătorul corului, dirijor și tenor Petru Crăciunaș.

Еще ...

Dincolo de emoții

Se scutur frunzele toamna

și nu am nici -o emoție când ele cad.

Iar pe alții când îi privesc,

și îmi apar în cale,

se bucură, fac poze.

Dar mie îmi este paralel de tot.

Aș fi nu eu în gândul meu și aș arde tot.

 că nu-mi place toamna!

de ce alții o iubesc?

E răcoare, copii se duc la școală?

roadele oamenii le adună?

Nu-mi place toamna!

nu am nici-o emoție în anotimpul acesta.

dar tac și privesc în jurul meu.

 și mă așez uneori pe un scaun din parc.

și mă uit la toți 

cum își petrec hazliu și frumos,

ei toamna.

 

Autor:Zamurca Alina

Poezia este scrisă pe 10.07.2024🤍

Еще ...

Spre pod

Spre podul tăcerii 

Adesea eu am călcat,

Mă simțeam pierdut, uitat 

De când singur îl umblam.

 

Spre pod erau vise 

Uitate, luate prea în serios,

Răvășite de un dor anost 

Ce-mi chema calea fără de rost. 

 

Spre pod parcă zărisem ceva

O lumină ce parcă nu-mi cunoștea calea,

O strălucire ce parcă îmi lipsea

Și din cale, dar și din viața mea.

 

Spre pod ce să mai spun

Te-am zărit pe tine...

Parcă mi-ai luminat calea

Și nu mai erau vise uitate de lume.

 

Spre pod pășeam încet 

Cu pașii parcă împiedicați,

De frică poate să nu calc...

Pe drumul ce mi l-ai arătat.

 

Spre pod, dar niciodată înapoi 

Eu acum merg liniștit, agale

Că știu că te am cu mine 

Lumina zilelor mele cu soare.

Еще ...

Inca...

De la extaz la agonie

M-ai omorât puţin câte putin

Mi-esti doar o muza-n poezie

Când mi-este dor de al tău vin.

Eu inca ma gandesc la tine

Tu ești cum ești

Dar eu te vad cum vreau

Si plang mult a noastră despărțire

De dor, din lacrimi te mai beau..

Deși un timp m-ai indragit

Și ti-a placut sa îmi vorbești

Dar viata doar ti-a dăruit

Simțiri cu care doar sa ma ranesti.

Caut un semn divin dar nu găsesc nicicum

Căci timpul nostru I-ai apus demult

Tăcerea-ti e prezentul meu

lar viitorul nu va fi nicicând..

Еще ...

Blestem

Să te iubesc pare să fie un blestem

Ca o himeră a sirenelor chemare

Nu reușesc să înțeleg acest infern

Deși se zice că nimic nu-i la-ntâmplare

 

Plutește gândul ars de vise fără rost

Căzut în orb nu mai găsește nici o cale

Conturbă zâmbetul în palid și anost

Blestemul scutură-ntuneric peste soare

 

Turbează inima bătând la adăpost

N-o vede nimeni cum oftează în uitare

Blestemul stărilor confuze poartă cost

Exasperat sufletul caută iertare

 

Consumă umbre amintirile în post

Speranța umblă despletindu-se agale

Voalate urme insinuează că am fost

Prezentul șleampătă lipsit de orientare

 

Blestemul râde acuzându-mă că-s prost

Privesc situația și-ncerc să-i dau crezare

Deși cunosc o teorie pe de rost

Nu se aplică dacă dragostea e mare

 

Strivit mă caut despărțindu-mă îngust

Sărind pierdut în trambuline ancestrale

Blestem săgețile de cupidon injust

Blestem secunda travestită în culoare

Еще ...

Oasele

    O grămadă de oase zace într-un colț uitat de lume, acoperită de colb și pânze de păianjeni, țesute peste suferință. Zăcea grămada în tristețe și întuneric, căci, deși minunate relicvă ale trecutului era, nimeni nu o băga în seamă. Toată lumea uitase de vremurile de glorie ale omului ce a fost. Iar din acel minunat om nu mai rămăseseră decât oasele.

  Oasele, ultima rămășiță a vieții, a tristeții sau a bucuriei, a unei povești ce a fost trăită într-un mod unic, acum zac în uitare, și pe nimeni nu mai interesează trecutul, ci doar prezentul. Și acum stau îormântate în pământul rece, umed, lipsit de speranță. Ori zac, chiar lângă noi, și trecem, fără a aduce un ultim omagiu unei  părți dintr-un om ce a rămas agățată de viață într-un mod cumplit și dureros.

  Ignoranți sunt cei care nu cinstesc oasele semenilor lor, ale străbunilor ce i-au crescut. Ingmoranți sunt cei care, crezându-se nemuritori, profanează oasele- cea mai durabilă parte a unei ființe, ultimul fir ce leagă existența de trup. Nefericiți sunt cei care, din neștiință, trec pe lângă dovezile necuvântătoare ale umanității, atât de importante pentru toți.

   Zace o grămadă de oase, zace în tăcere, stă uitată de lume, așteptându-și moartea iminentă, cea a putrefacției. Oasele se zbat între două lumi total diferite, stând pe post de punte și sacrificându-se. Cinstiți oasele oamenilor, căci așa cinstiți sufletele oamenilor ce i-ați îndrăgit. Cinstiți oameni buni, nu profanați, căci profanând, veți avea aceeași soartă.

Еще ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live