Cursa vieții
Nepoatei mele după altă mamă
Îi scriu de-aici, de dincolo de zare...
Că viața e ciudată pentru toți...
Un ghem de ață moale, fără rost.
Suntem ceea ce suntem toți
Niște mașini ce umblă fără roți,
Scoțând scântei ce ard pe fiecare,
Un singur drum și nicio altă cale.
Ne rupe din obraji, din ochi și din tot corpul
Asfaltul și prundișul ăsta tare...
Și-n fiecare răsărit de soare
Suntem mai mici și-ncepe să ne doară.
Ne salutăm plângând cu crucile din drum,
Spunând la cei ce se opresc un rămas-bun
Și împărțind din noi la fiecare
În cursa vieții la sfârșit se moare.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Vasile Serban
Дата публикации: 13 апреля
Просмотры: 83
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Abundență
Поэма: Puterea
(foto) O moldoveancă a lansat o carte în Marea Britanie. Vezi cine au fost invitații la eveniment
Поэма: Ochi de fecioară
Поэма: o adiere de simfonii albastre/6
OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor
Поэма: Cel mai trist prizonier
Поэма: O șoaptă
Care sunt cele mai vândute cărţi în prima jumătate a acestui an. În top 10 sunt şi trei autori români