Cursa vieții
Nepoatei mele după altă mamă
Îi scriu de-aici, de dincolo de zare...
Că viața e ciudată pentru toți...
Un ghem de ață moale, fără rost.
Suntem ceea ce suntem toți
Niște mașini ce umblă fără roți,
Scoțând scântei ce ard pe fiecare,
Un singur drum și nicio altă cale.
Ne rupe din obraji, din ochi și din tot corpul
Asfaltul și prundișul ăsta tare...
Și-n fiecare răsărit de soare
Suntem mai mici și-ncepe să ne doară.
Ne salutăm plângând cu crucile din drum,
Spunând la cei ce se opresc un rămas-bun
Și împărțind din noi la fiecare
În cursa vieții la sfârșit se moare.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: vindecare
Poem: Lecția despre cub de Nichita Stănescu în turcă
Librăria Bestseller are lichidări de stoc cu reduceri de 70% la peste 1000 de titluri de carte
Poem: Un bătrîn
Poem: Începutul contează în daneză
Salonul Internațional de Carte „Bookfest” începe astăzi la Chișinău
Poem: stihuri diamantine //2
Poem: Transfigurări
Cinci cărți scrise de autori contemporani din spațiul românesc