' Plăpând și plin de tandrețe '
Mă cuprinde stare de veghe,
în fiecare dimineață.
Vigilență în scopul prezervării eficienței [presărată cu anxios] - mă arunc (ă) în fluxul manifestării;
• Mă arunc (ă) -ul • să fie doar o simplistă computare înspre vivant a incapacității*?
* simbioza temporalității cu spațialitatea nu reflectă sustenabilitate la criticul! contact cu flerul individualității:
*~ conștient fiind, ce-mi rămâne de a lua la cunoștință și a încerca de soluționat: sau malign, sau benign?
...
| copleșit? și resemnat? | ... îmi însușeam și aceptam experiența sub imbold fractalic și nuanțat fantastic*:
*individualul deduce și își integrează noul caracter de nălucă (pe care-l poate intui doar sub formă de quale) în fața predispoziției la generare, adică în fața intenționalității manifestării.
Plini de filtre {contextualizate, generalizate} și de nevoie de noimă; supraviețuirea face apel la segmentarea pârghiilor temporale
| sensul se metamorfozează, prin pretext istoric, devenind astfel doar o interfață întru justificare.
Ai simțit vreodată "esența prezenței unei individualități" care să nu fii tu? Ai simțit vreodată cum e să fii tu supus unui colaps cuantic?, marco și ambiguu vorbind ~
Percuțiile țambalului îmi cutremură interiorul cărnii; deduc despre spațialitate ca nefiind necesară
[Simt percuțiile și proiectez aceasta
• temporalitatea, sub acțiunea intruziunii individului, se și devine efervescentă •
Pârghiile sfârtecă spațialitatea
...astfel corpul manifestă delimitare;
nevoia de sens dispare cu aceasta; totul devine dezinteresat
Paradoxal, dar îndestulător.
"Chiar și așa, tot delimitat să fie?"
