Închinare
Parul ei negru, valuri revărsându-se in bolta plaviculei de lut
Pe de-a șirul spatelui meu, își fac loc fiorii
Ochii albaștri luminandu-i chipul tăcut
Îmi imaginez măduva ei osoasă, albă cum norii
Pășește tu pe scalpul meu, vreau sa mă simt viu
Luminează tu căile mele, pe mine nu mă lumina
Pășește-mi tu adevăr, dar nu mă lăsa să te știu
Fa din mine un altar, dar nu mi te închina
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: ANONIM
Дата публикации: 28 октября 2021
Просмотры: 926
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Entropie
Поэма: Și-am să iubesc
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume
Поэма: Numai tu
Поэма: Fata mea cu corp de înger
A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele
Поэма: Încă o dată...
Поэма: Iubito,ești icoana mea
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești