Închinare
Parul ei negru, valuri revărsându-se in bolta plaviculei de lut
Pe de-a șirul spatelui meu, își fac loc fiorii
Ochii albaștri luminandu-i chipul tăcut
Îmi imaginez măduva ei osoasă, albă cum norii
Pășește tu pe scalpul meu, vreau sa mă simt viu
Luminează tu căile mele, pe mine nu mă lumina
Pășește-mi tu adevăr, dar nu mă lăsa să te știu
Fa din mine un altar, dar nu mi te închina
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 28 octombrie 2021
Vizualizări: 890
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Lacrima de dor
Poem: Astazi si maine
Care sunt cele mai bune cărți scrise în Moldova în 2018, potrivit Uniunii Scriitorilor
Poem: Miercuri seară
Poem: Obsesie
Curiozități despre viaţa secretă a marilor scriitori
Poem: Ochi de fecioară
Poem: Corabie în suedeză
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?