Gol
Și-al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
după izul de lalele
din coastele-nverzite.
el îi sărută sânul gol
și ea șoptește-amurgul,
iar viața din ei se-nalță
spre orizontul gol.
În munți suflul ajunge,
printre lalele strivite
de sânul alb și gol.
Izvorul lunii izbucnește
cu sunete vivace,
dar cu răsunet gol.
Ea e doar ecou și el
doar nepăsare
pe ast podium gol.
Dar al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
cu suspin domol.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: autobiografie
Poem: transfigurare 1/8
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte
Poem: Poezie pentru bunicu
Poem: Nimicuri
Honoré de Balzac et George Călinescu
Poem: De-ar cânta...
Poem: Timpul nevăzut
Top 5 motive pentru a alege FOTOCARTEA cadou de Crăciun