Gol
Și-al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
după izul de lalele
din coastele-nverzite.
el îi sărută sânul gol
și ea șoptește-amurgul,
iar viața din ei se-nalță
spre orizontul gol.
În munți suflul ajunge,
printre lalele strivite
de sânul alb și gol.
Izvorul lunii izbucnește
cu sunete vivace,
dar cu răsunet gol.
Ea e doar ecou și el
doar nepăsare
pe ast podium gol.
Dar al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
cu suspin domol.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: oana prodan
Data postării: 1 februarie 2024
Vizualizări: 414
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Mă simt în fiecare zi învins...
Poem: Cugetînd
Top 5 cărți recomandate pentru adolescenți
Poem: Artista
Poem: Zeița
O tanara poeta si-a lansat cartea si s-a ales cu un inel de logodna
Poem: Cuțitul
Poem: Buchețelul fetiței pentru mine
Judith Kerr, autoarea seriei de cărţi pentru copii dedicate pisicii Mog, A MURIT