Gol
Și-al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
după izul de lalele
din coastele-nverzite.
el îi sărută sânul gol
și ea șoptește-amurgul,
iar viața din ei se-nalță
spre orizontul gol.
În munți suflul ajunge,
printre lalele strivite
de sânul alb și gol.
Izvorul lunii izbucnește
cu sunete vivace,
dar cu răsunet gol.
Ea e doar ecou și el
doar nepăsare
pe ast podium gol.
Dar al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
cu suspin domol.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: oana prodan
Data postării: 1 februarie 2024
Vizualizări: 449
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Confuzie
Poem: Atemporalitate
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Poem: Care este sensul vieții?
Poem: Iluzii în italiană
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris
Poem: Același dor diVIN
Poem: Ce frumoasă ești...
poezii.online sustine initiativa #stauacasa