Gol
Și-al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
după izul de lalele
din coastele-nverzite.
el îi sărută sânul gol
și ea șoptește-amurgul,
iar viața din ei se-nalță
spre orizontul gol.
În munți suflul ajunge,
printre lalele strivite
de sânul alb și gol.
Izvorul lunii izbucnește
cu sunete vivace,
dar cu răsunet gol.
Ea e doar ecou și el
doar nepăsare
pe ast podium gol.
Dar al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
cu suspin domol.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: oana prodan
Data postării: 1 februarie 2024
Vizualizări: 566
Poezii din aceiaşi categorie
Tablou de iarna cu femeie
Auzi iubito, lemnele cum ard în șemineu?
Și vezi cum fulgii albi dansează în vazduh?
Fereastra aburită iți șoptește un eseu
Despre iubire, dragoste si duh...
Te legeni incălzită pe fotoliu-ncăpător
Și torci ca o pisică cuprinsă de visare,
Ți se perindă clipe de taină ce omor
Trecut și ceață și durere și-apăsare
Și simți in nări mireasma de vin fiert
Ce se strecoară de pe aragaz,
Cu scorțișoară dulce și-alături un desert,
Și-aștepți sărutul tandru pe obraz…
Și-abia întredeschizi pleoapele-ți frumoase
Uitându-te la focul ce pocnește-ncetișor
Pupilele ți se măresc ușor și curioase
-Mai e ceva pe lume de ce să-ți fie dor?…
Te Iubesc
Mai mult decât pe mine Te Iubesc
Mai mult decât oricine Te Iubesc
Mai mult decât pe tine nu doresc
Mai mult decât fărâme să primesc
Mai mult decât o lume Te Iubesc
Mai mult decât se-aude Te Iubesc
Mai mult nu poate spune ‘Te Iubesc’
Îl simt cum mă supune ‘Te Iubesc’
Eu Te Iubesc mai mult de-o sare în bucate
Mai mult soare, de pământ sau line ape
Mai mult de aur, de argint sau nestemate
Mai mult de-un simplu ‘Te Iubesc’ nici că se poate
Eu Te Iubesc mai mult de azi, mai mult de mâine
Mai mult de tot ce viețuiește-n astă lume
Prezența ta strălucitoare mă supune
Ajung să fiu un fel de tu în expansiune
Eu Te Iubesc mai mult de-un vers, mai mult de șoapte
Mai mult de strâmbe jurăminte aromate
Scriu ‘Te Iubesc’ de-mi umple paginile toate
Spun ‘Te Iubesc dar nu m-auzi căci ești departe
Eu Te Iubesc rostind cuvinte-adevărate
Le-ai înecat în lacrimi sute înodate
Lumina stinsă ascunzându-mi realitate
Rămas în beznă-mi umblă zilele blazate
Nici tu pe tine nu iubești cât eu pe tine
Te am în suflet și în tot ce arde-n mine
Eu aș putea să te privesc pân’ la orbire
Chiar Te Iubesc și-ți spun că nu mă pot abține
Mai mult de cauți nu găsești decât în carte
Doar în povești iubirea nu are păcate
Primind minciuni ce par a fi adevărate
Te-oi mulțumi c-un te iubesc ieșit din coate
Te voi iubi pân-or cădea frunzele toate
Când vor seca urmele tălpilor voalate
Umblând doar sufletele-n zbor înstrăinate
Un ‘Te Iubesc’ va asfinți lipsit de fapte
Viitorul s a dus
Va continua sau va rămâne suspendat?
Nesusținut de nimeni totul va fi uitat.
Frumoasa atmosferă va continua să fie,
Dar tu, iubirea mea, ce ți datorez eu ție?
O mie de săruturi ce as vrea să ți le dau
Și o mie de regrete că azi nu te mai am
Mă trec fiorii reci că eu as vrea sa mor,
Dar tu-ți vei aminti ca te ador enorm?
Vei plânge că nu sunt, vei plânge ca nu ești?
Vei plânge după noi căci ne am pierdut pe veci?
După povestea noastră ce nu s a terminat?
Vei căuta final când tot se va-încheia?
Am multe întrebi care nu au răspuns,
Acele amintire cu noi unde se duc?
Nocturn
M-ai făcut atât de dependentă de tine...
În câteva întâlniri scurte... ocazional
Vin...săruturi... piele pe piele
Totul, ca intr-un clip promoțional!
Răpusă de-acel "nu sunt pentru tine!"
Nimicul dintre noi, e tot ce mai am
De-am insemnat ceva și eu pentru tine
E doar o-ntrebare...fără final...
M-ai uitat probabil din următoarea secundă
Când după ușă am făcut primul pas
M-ai facut nedemnă de o-mbrățisare
Și am plecat!... fără un bun rămas....
Ti-am fost femeie dorită pe secunde
Știu babe! O clipă ti-am fost dragă !
Nu ne-au legat decât ceva orgasme la "beție"...
Târziu am înțeles! Bărbați ca tine nu vor iubi vreodată!
Azi prinsa-n mintea mea...arest la domiciliu,
M-as îmbăta să nu mai simt, dar mai bine scriu,
Parfumul vinului tău mi-e un ocean de amintiri
Tu...drogul magic din care pot să mă inspir...
Alcoolul ce mă face să nu am emotii,
Tigara după amorul din toiul nopții
Cafeaua dulce din diminețile cu soare,
Durerea mea, ascunsă-n versuri amare...
Si-o mie de alte vise...a dorului chemare...
Triolet vetust
Buchetul tău de roze mov,
Ce trandafirul l-a jertfit,
Cules ți-a fost din vechi ostrov,
Buchetul tău de roze mov.
Și-ți va rămâne în alcov
Ca-nsemn al timpului iubit:
Buchetul tău de roze mov,
Ce trandafirul l-a jertfit.
Dragoste fără de moarte
Să mă transformi în fulg de nea ,
Sau poate într-o pasăre măiastră ,
Să mă topesc , asfalt mormînt să-mi fie ,
Sau la cer să mă ridic , din văzduh un ultim cînt .
Să mă preschimbi în apă curgătoare ,
Sau poate într-un ocean , fără de margini ,
Și să mă bei , de gura-ți va fi însetată ,
Sau să te scalzi în mine toată ,de trupu-ți arde fără încetare .
Să mă adulmeci pe cîmpii , pe vîrf de munte , înflorind
Să-ți țin de umbră cînd arșița te va topi ,
Să fiu eu ceața care se ridică , la drum cînd te vei poticni ,
Să fiu pămînt pe care calci ,cărări line tu să bați
Să fiu al tău veșnic veșmînt ,
Și să nu uiți iubito tu , că dragostea-i nemuritoare .
Tablou de iarna cu femeie
Auzi iubito, lemnele cum ard în șemineu?
Și vezi cum fulgii albi dansează în vazduh?
Fereastra aburită iți șoptește un eseu
Despre iubire, dragoste si duh...
Te legeni incălzită pe fotoliu-ncăpător
Și torci ca o pisică cuprinsă de visare,
Ți se perindă clipe de taină ce omor
Trecut și ceață și durere și-apăsare
Și simți in nări mireasma de vin fiert
Ce se strecoară de pe aragaz,
Cu scorțișoară dulce și-alături un desert,
Și-aștepți sărutul tandru pe obraz…
Și-abia întredeschizi pleoapele-ți frumoase
Uitându-te la focul ce pocnește-ncetișor
Pupilele ți se măresc ușor și curioase
-Mai e ceva pe lume de ce să-ți fie dor?…
Te Iubesc
Mai mult decât pe mine Te Iubesc
Mai mult decât oricine Te Iubesc
Mai mult decât pe tine nu doresc
Mai mult decât fărâme să primesc
Mai mult decât o lume Te Iubesc
Mai mult decât se-aude Te Iubesc
Mai mult nu poate spune ‘Te Iubesc’
Îl simt cum mă supune ‘Te Iubesc’
Eu Te Iubesc mai mult de-o sare în bucate
Mai mult soare, de pământ sau line ape
Mai mult de aur, de argint sau nestemate
Mai mult de-un simplu ‘Te Iubesc’ nici că se poate
Eu Te Iubesc mai mult de azi, mai mult de mâine
Mai mult de tot ce viețuiește-n astă lume
Prezența ta strălucitoare mă supune
Ajung să fiu un fel de tu în expansiune
Eu Te Iubesc mai mult de-un vers, mai mult de șoapte
Mai mult de strâmbe jurăminte aromate
Scriu ‘Te Iubesc’ de-mi umple paginile toate
Spun ‘Te Iubesc dar nu m-auzi căci ești departe
Eu Te Iubesc rostind cuvinte-adevărate
Le-ai înecat în lacrimi sute înodate
Lumina stinsă ascunzându-mi realitate
Rămas în beznă-mi umblă zilele blazate
Nici tu pe tine nu iubești cât eu pe tine
Te am în suflet și în tot ce arde-n mine
Eu aș putea să te privesc pân’ la orbire
Chiar Te Iubesc și-ți spun că nu mă pot abține
Mai mult de cauți nu găsești decât în carte
Doar în povești iubirea nu are păcate
Primind minciuni ce par a fi adevărate
Te-oi mulțumi c-un te iubesc ieșit din coate
Te voi iubi pân-or cădea frunzele toate
Când vor seca urmele tălpilor voalate
Umblând doar sufletele-n zbor înstrăinate
Un ‘Te Iubesc’ va asfinți lipsit de fapte
Viitorul s a dus
Va continua sau va rămâne suspendat?
Nesusținut de nimeni totul va fi uitat.
Frumoasa atmosferă va continua să fie,
Dar tu, iubirea mea, ce ți datorez eu ție?
O mie de săruturi ce as vrea să ți le dau
Și o mie de regrete că azi nu te mai am
Mă trec fiorii reci că eu as vrea sa mor,
Dar tu-ți vei aminti ca te ador enorm?
Vei plânge că nu sunt, vei plânge ca nu ești?
Vei plânge după noi căci ne am pierdut pe veci?
După povestea noastră ce nu s a terminat?
Vei căuta final când tot se va-încheia?
Am multe întrebi care nu au răspuns,
Acele amintire cu noi unde se duc?
Nocturn
M-ai făcut atât de dependentă de tine...
În câteva întâlniri scurte... ocazional
Vin...săruturi... piele pe piele
Totul, ca intr-un clip promoțional!
Răpusă de-acel "nu sunt pentru tine!"
Nimicul dintre noi, e tot ce mai am
De-am insemnat ceva și eu pentru tine
E doar o-ntrebare...fără final...
M-ai uitat probabil din următoarea secundă
Când după ușă am făcut primul pas
M-ai facut nedemnă de o-mbrățisare
Și am plecat!... fără un bun rămas....
Ti-am fost femeie dorită pe secunde
Știu babe! O clipă ti-am fost dragă !
Nu ne-au legat decât ceva orgasme la "beție"...
Târziu am înțeles! Bărbați ca tine nu vor iubi vreodată!
Azi prinsa-n mintea mea...arest la domiciliu,
M-as îmbăta să nu mai simt, dar mai bine scriu,
Parfumul vinului tău mi-e un ocean de amintiri
Tu...drogul magic din care pot să mă inspir...
Alcoolul ce mă face să nu am emotii,
Tigara după amorul din toiul nopții
Cafeaua dulce din diminețile cu soare,
Durerea mea, ascunsă-n versuri amare...
Si-o mie de alte vise...a dorului chemare...
Triolet vetust
Buchetul tău de roze mov,
Ce trandafirul l-a jertfit,
Cules ți-a fost din vechi ostrov,
Buchetul tău de roze mov.
Și-ți va rămâne în alcov
Ca-nsemn al timpului iubit:
Buchetul tău de roze mov,
Ce trandafirul l-a jertfit.
Dragoste fără de moarte
Să mă transformi în fulg de nea ,
Sau poate într-o pasăre măiastră ,
Să mă topesc , asfalt mormînt să-mi fie ,
Sau la cer să mă ridic , din văzduh un ultim cînt .
Să mă preschimbi în apă curgătoare ,
Sau poate într-un ocean , fără de margini ,
Și să mă bei , de gura-ți va fi însetată ,
Sau să te scalzi în mine toată ,de trupu-ți arde fără încetare .
Să mă adulmeci pe cîmpii , pe vîrf de munte , înflorind
Să-ți țin de umbră cînd arșița te va topi ,
Să fiu eu ceața care se ridică , la drum cînd te vei poticni ,
Să fiu pămînt pe care calci ,cărări line tu să bați
Să fiu al tău veșnic veșmînt ,
Și să nu uiți iubito tu , că dragostea-i nemuritoare .
Alte poezii ale autorului
Maree
Tălpile-ţi goale strivesc
Nisipul de aur
Al timpurilor străvechi,
Iar trupul de carne-aburindă
Dansează, vehement,
În lumina perfidă a lunii.
Şi marea se ridică
Peste sinele-ţi încins
Şi te scufundă
În adâncurile de nepătruns
Ale vieţii din tine.
Refluxul se-ntoarce
Cu raze de cuarţ
Ce-ţi scaldă trupul
Surghiunit de secetă.
Eşti adormit, iar fantezia nopţii trecute
E doar un mit în tine...
Maree
Tălpile-ţi goale strivesc
Nisipul de aur
Al timpurilor străvechi,
Iar trupul de carne-aburindă
Dansează, vehement,
În lumina perfidă a lunii.
Şi marea se ridică
Peste sinele-ţi încins
Şi te scufundă
În adâncurile de nepătruns
Ale vieţii din tine.
Refluxul se-ntoarce
Cu raze de cuarţ
Ce-ţi scaldă trupul
Surghiunit de secetă.
Eşti adormit, iar fantezia nopţii trecute
E doar un mit în tine...
Maree
Tălpile-ţi goale strivesc
Nisipul de aur
Al timpurilor străvechi,
Iar trupul de carne-aburindă
Dansează, vehement,
În lumina perfidă a lunii.
Şi marea se ridică
Peste sinele-ţi încins
Şi te scufundă
În adâncurile de nepătruns
Ale vieţii din tine.
Refluxul se-ntoarce
Cu raze de cuarţ
Ce-ţi scaldă trupul
Surghiunit de secetă.
Eşti adormit, iar fantezia nopţii trecute
E doar un mit în tine...
Maree
Tălpile-ţi goale strivesc
Nisipul de aur
Al timpurilor străvechi,
Iar trupul de carne-aburindă
Dansează, vehement,
În lumina perfidă a lunii.
Şi marea se ridică
Peste sinele-ţi încins
Şi te scufundă
În adâncurile de nepătruns
Ale vieţii din tine.
Refluxul se-ntoarce
Cu raze de cuarţ
Ce-ţi scaldă trupul
Surghiunit de secetă.
Eşti adormit, iar fantezia nopţii trecute
E doar un mit în tine...
Maree
Tălpile-ţi goale strivesc
Nisipul de aur
Al timpurilor străvechi,
Iar trupul de carne-aburindă
Dansează, vehement,
În lumina perfidă a lunii.
Şi marea se ridică
Peste sinele-ţi încins
Şi te scufundă
În adâncurile de nepătruns
Ale vieţii din tine.
Refluxul se-ntoarce
Cu raze de cuarţ
Ce-ţi scaldă trupul
Surghiunit de secetă.
Eşti adormit, iar fantezia nopţii trecute
E doar un mit în tine...
Maree
Tălpile-ţi goale strivesc
Nisipul de aur
Al timpurilor străvechi,
Iar trupul de carne-aburindă
Dansează, vehement,
În lumina perfidă a lunii.
Şi marea se ridică
Peste sinele-ţi încins
Şi te scufundă
În adâncurile de nepătruns
Ale vieţii din tine.
Refluxul se-ntoarce
Cu raze de cuarţ
Ce-ţi scaldă trupul
Surghiunit de secetă.
Eşti adormit, iar fantezia nopţii trecute
E doar un mit în tine...
Maree
Tălpile-ţi goale strivesc
Nisipul de aur
Al timpurilor străvechi,
Iar trupul de carne-aburindă
Dansează, vehement,
În lumina perfidă a lunii.
Şi marea se ridică
Peste sinele-ţi încins
Şi te scufundă
În adâncurile de nepătruns
Ale vieţii din tine.
Refluxul se-ntoarce
Cu raze de cuarţ
Ce-ţi scaldă trupul
Surghiunit de secetă.
Eşti adormit, iar fantezia nopţii trecute
E doar un mit în tine...