Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: CrissB
Data postării: 24 aprilie 2022
Vizualizări: 1143
Poezii din aceiaşi categorie
CUM AS PUTEA?
Cum aș putea, din a lunii tâmple sure,
O rază pe frunte, un zâmbet să-ți fure,
Întrupată cunună în flori aurite,
Cuvintele scrise pe foi, nerostite...
Cum aș putea, din a muntelui vecie,
O clipă furată din timp, eternă și vie,
Așezată în palmele tale întinse-nspre stele,
Ecou ce pulsează o inimă în rimele mele...
Cum aș putea, din a râului suspin,
O frântură dintr-un vers să pot să-ți închin,
Să-mi aștern sufletul într-o simplă scrisoare,
Neputând să pun în cuvinte culoare...
Licoarea iubirii
"Începe să dispară din lichoarea iubirii
După un an de zile
Lucru la care nu m-aș fi așteptat.
Mi-aș fi vândut și sufletul pentru el
Fară nici o ezitare
Însă acum aș sta să mă gândesc puțin.
Nu înțelege greșit,
Încă țin la el!
Este greu sa nu ma am sentimente pentru el
Deoarece în ochii lui vedeam întreaga lume.
În ochii lui căprui și dulci întunecați
Puteam vedea munții reci și singuratici
Iar deasupra lor, o lumina atât de pătrunzătoare
Cauzată de luna strălucitoare
Pierdută printre stelele argintii.
Am să descriu și buzele lui rozali
Câteodată puteau fi și rosi
Exact ca nuanta perfectă a trandafirilor.
I-aș fi putut admira toată ziua genele
Care completau tabloul din ochii săi.
Sprâncenele sale sunt atât de dese
Sunt de culoarea aurului și ai soarelui.
Zâmbetul său îmi încălzea sufletul
Iar imima îmi tremura la auzul voci sale
Însă era un sentiment plăcut."
Asta este conversația pe care o port aproape zilnic
Cu străinul din oglinda mea.
Începe să dispară efectele licorii iubirii
Însă am momente în care
Mă îndrăgostesc din nou de el.
O stea...
Am coborât pe pământ stele și foc
Să-mi simtă Dumnezeu durerea,
Ca un fulger m-am prins într-un joc
La dans, la braț cu tine … cu o stea.
Te-am căutat, te-am găsit
și ți-am tras veșmântul
Te-am prins de-o aripă
și te-a durut,
Și un suspin de înger
răscolea pământul
Printre gânduri, printre lacrimi,
tu lumină … te-am cerut!
Ah … te-aș lăsa,
să te întorci prin astre
Să te-aprinzi de dor,
tu înger să-mi zâmbești
Cu foc de noi
și din amintirile noastre
Să mă chemi pe cer,
să-mi spui … că mă iubești!
Ca un muritor de tine,
te privesc pe cer cum strângi
Râuri, fluvii, toate …
cum se scurg prin viitor
Și la braț cu alte stele
plângi …
Pentru mine; o stea …
atunci când am să mor!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
scrisoarea
Sa intimplat aceasta vara
A cunoscut ea un baiat
Se intilneau in toata seara
Apoi el la armata a plecat
La petrecut pina la gara
Si cind in tren el sa urcat
A spus sa nui auda nimeni
Ca-l va astepta neaparat
Si trenu a plecat din gara
Dar ea din ochi a lacrimat
A scris de acolo o scrisoare
A intrebato ,,ce mai faci''
La mine mare sarbatoare
Eu deacum m-am insurat
A-ncremenit cu foaia in mina
Moarte-a o va lua de mina
Si o va stringe strins la piept
Ramii cu bine draga viata
Sa nu incurc la nimenea
Fii fericit cu alta fata
De mine sa nuti amintesti
Eu am sa plec acum de acasa
Mai mult nu face sa traesc
Ea a murit au ingropat-o
Pe-un mal abrupt cum altu nu-i
Iar el plingea, minca pamintu
CACI NU IERA SCRISOAREA LUI.
Haosul nopții
În taina nopții te simt cel mai tare
Când lumea tace și nimic nu-mi cere
În liniștea ei adâncă te aud
Nu în cuvinte... in piele...
E locul din mine unde nu ajunge nimeni
Unde tu te-ai plimbat atât de frumos
Ai rămas acolo atât de dorit
Mă gândesc și în suflet stârnesc haos.
Haos frumos, ce nu mai cere prezență
Care n-are nevoie de promisiuni uitate
Care nu mai plânge, nu face zgomot, nu strigă
Dar arde dând foc viselor, liniștii, gândurilor înalte.
A FI POET
A fi poet e 0 încântare
Să reușești a spune-n versuri
Sentimente și trăiri
Să fii măreț ca Eminescu
Falnic ca Alexandri
Șugubăț ca Topârceanu
Și ca alții mii și mii.
Astăzi ce-i poeza?
Înșiruiri de cuvinte,
Mai nobile ,mai hulite
Însă rămân necitite.
CUM AS PUTEA?
Cum aș putea, din a lunii tâmple sure,
O rază pe frunte, un zâmbet să-ți fure,
Întrupată cunună în flori aurite,
Cuvintele scrise pe foi, nerostite...
Cum aș putea, din a muntelui vecie,
O clipă furată din timp, eternă și vie,
Așezată în palmele tale întinse-nspre stele,
Ecou ce pulsează o inimă în rimele mele...
Cum aș putea, din a râului suspin,
O frântură dintr-un vers să pot să-ți închin,
Să-mi aștern sufletul într-o simplă scrisoare,
Neputând să pun în cuvinte culoare...
Licoarea iubirii
"Începe să dispară din lichoarea iubirii
După un an de zile
Lucru la care nu m-aș fi așteptat.
Mi-aș fi vândut și sufletul pentru el
Fară nici o ezitare
Însă acum aș sta să mă gândesc puțin.
Nu înțelege greșit,
Încă țin la el!
Este greu sa nu ma am sentimente pentru el
Deoarece în ochii lui vedeam întreaga lume.
În ochii lui căprui și dulci întunecați
Puteam vedea munții reci și singuratici
Iar deasupra lor, o lumina atât de pătrunzătoare
Cauzată de luna strălucitoare
Pierdută printre stelele argintii.
Am să descriu și buzele lui rozali
Câteodată puteau fi și rosi
Exact ca nuanta perfectă a trandafirilor.
I-aș fi putut admira toată ziua genele
Care completau tabloul din ochii săi.
Sprâncenele sale sunt atât de dese
Sunt de culoarea aurului și ai soarelui.
Zâmbetul său îmi încălzea sufletul
Iar imima îmi tremura la auzul voci sale
Însă era un sentiment plăcut."
Asta este conversația pe care o port aproape zilnic
Cu străinul din oglinda mea.
Începe să dispară efectele licorii iubirii
Însă am momente în care
Mă îndrăgostesc din nou de el.
O stea...
Am coborât pe pământ stele și foc
Să-mi simtă Dumnezeu durerea,
Ca un fulger m-am prins într-un joc
La dans, la braț cu tine … cu o stea.
Te-am căutat, te-am găsit
și ți-am tras veșmântul
Te-am prins de-o aripă
și te-a durut,
Și un suspin de înger
răscolea pământul
Printre gânduri, printre lacrimi,
tu lumină … te-am cerut!
Ah … te-aș lăsa,
să te întorci prin astre
Să te-aprinzi de dor,
tu înger să-mi zâmbești
Cu foc de noi
și din amintirile noastre
Să mă chemi pe cer,
să-mi spui … că mă iubești!
Ca un muritor de tine,
te privesc pe cer cum strângi
Râuri, fluvii, toate …
cum se scurg prin viitor
Și la braț cu alte stele
plângi …
Pentru mine; o stea …
atunci când am să mor!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
scrisoarea
Sa intimplat aceasta vara
A cunoscut ea un baiat
Se intilneau in toata seara
Apoi el la armata a plecat
La petrecut pina la gara
Si cind in tren el sa urcat
A spus sa nui auda nimeni
Ca-l va astepta neaparat
Si trenu a plecat din gara
Dar ea din ochi a lacrimat
A scris de acolo o scrisoare
A intrebato ,,ce mai faci''
La mine mare sarbatoare
Eu deacum m-am insurat
A-ncremenit cu foaia in mina
Moarte-a o va lua de mina
Si o va stringe strins la piept
Ramii cu bine draga viata
Sa nu incurc la nimenea
Fii fericit cu alta fata
De mine sa nuti amintesti
Eu am sa plec acum de acasa
Mai mult nu face sa traesc
Ea a murit au ingropat-o
Pe-un mal abrupt cum altu nu-i
Iar el plingea, minca pamintu
CACI NU IERA SCRISOAREA LUI.
Haosul nopții
În taina nopții te simt cel mai tare
Când lumea tace și nimic nu-mi cere
În liniștea ei adâncă te aud
Nu în cuvinte... in piele...
E locul din mine unde nu ajunge nimeni
Unde tu te-ai plimbat atât de frumos
Ai rămas acolo atât de dorit
Mă gândesc și în suflet stârnesc haos.
Haos frumos, ce nu mai cere prezență
Care n-are nevoie de promisiuni uitate
Care nu mai plânge, nu face zgomot, nu strigă
Dar arde dând foc viselor, liniștii, gândurilor înalte.
A FI POET
A fi poet e 0 încântare
Să reușești a spune-n versuri
Sentimente și trăiri
Să fii măreț ca Eminescu
Falnic ca Alexandri
Șugubăț ca Topârceanu
Și ca alții mii și mii.
Astăzi ce-i poeza?
Înșiruiri de cuvinte,
Mai nobile ,mai hulite
Însă rămân necitite.
Alte poezii ale autorului
Ma opresc
Am alergat prea mult
După himere,
Speranțe false,
Visuri efemere.
Dar am ajuns la capăt,
Mă opresc
Din acest joc stupid
Și nebunesc.
Am obosit prea mult
Să aștept,
Să cred,
Să sper,
Să te iubesc.
Vrei?
Vrei să ne-ntâlnim
Pe-un colț de stea
Și să ne lăsăm
De raza lunii mângâiați?
Zorii să ne prindă îmbrățișați...
Sau poate-ai vrea să ne-ntâlnim
Pe-un țărm de mare
Și să ne lăsăm
De valuri sărutați,
Zorii să ne prindă îmbrățișați...
Hai, spune-mi,
Vrei să ne mai amăgim și azi?
Mai vino!
Tu,
Mi-ai așezat pe buze
zâmbet,
Mi-ai pus lumină
în privire,
M-ai învățat ce e
iubirea,
Farmecul vieții,
Fericirea,
M-ai purtat pe-aripi de vis,
Mi-ai dăruit cândva
o floare,
Și-n viață mi-ai adus
doar Soare,
Mai vino o clipă
în visele mele
Și stinge-mi dorul
cu o ploaie de stele,
Lasă Luna să ne îndrume,
mâna în mână
Spre-o margine de lume...
Te știu...
Te știu dintr-o vară fierbinte,
fugară
Și de atunci te caut,
Seară de seară
Așteptând să apari,
cu ploaia, pe-un nor,
Pe pleoapele mele
să așezi ușor
Amintiri ancestrale,
Picuri de dor...
Te știu din povești,
nescrise, nespuse,
din pagini de carte,
din gânduri ascunse
pierdute-n eter,
Din vise deșarte
Privind către cer,
Așteptând să răsari
Cu Luna în noapte
Luceafărul meu pierdut printre șoapte...
CB
Captiva
Azi, mă retrag în bula mea,
Captivă-n gândurile mele
Care se ceartă furioase între ele,
Îmi iau creionul și-o hârtie,
Prieteni buni, pe veșnicie.
Cuvintele se-aștern
încet,
M-ascund în umbra lor și
încep
În liniște, o lume paralelă
să-mi clădesc.
Mă trec fiori când te zăresc
Zâmbind dintr-o fotografie
Și-n versuri îți șoptesc
Că te iubesc.
CB
Plec
Azi plec.
Am insistat și m-am luptat
Cu mori de vânt,
Dar ce păcat...m-ai ignorat...
Așa că, plec...
M-am hotărât, nu are rost
să mai încerc.
Mai fac un pas, iar mă opresc.
Aș vrea să plec...
Dar ochii tăi mă țintuiesc.
Tu îmi zâmbești,
Eu mă topesc .
Jocul acesta nebunesc
Ma tine-n loc, mă-nvârt în cerc
Și uite-așa, mai stau și azi,
Încă nu plec...
CB
Ma opresc
Am alergat prea mult
După himere,
Speranțe false,
Visuri efemere.
Dar am ajuns la capăt,
Mă opresc
Din acest joc stupid
Și nebunesc.
Am obosit prea mult
Să aștept,
Să cred,
Să sper,
Să te iubesc.
Vrei?
Vrei să ne-ntâlnim
Pe-un colț de stea
Și să ne lăsăm
De raza lunii mângâiați?
Zorii să ne prindă îmbrățișați...
Sau poate-ai vrea să ne-ntâlnim
Pe-un țărm de mare
Și să ne lăsăm
De valuri sărutați,
Zorii să ne prindă îmbrățișați...
Hai, spune-mi,
Vrei să ne mai amăgim și azi?
Mai vino!
Tu,
Mi-ai așezat pe buze
zâmbet,
Mi-ai pus lumină
în privire,
M-ai învățat ce e
iubirea,
Farmecul vieții,
Fericirea,
M-ai purtat pe-aripi de vis,
Mi-ai dăruit cândva
o floare,
Și-n viață mi-ai adus
doar Soare,
Mai vino o clipă
în visele mele
Și stinge-mi dorul
cu o ploaie de stele,
Lasă Luna să ne îndrume,
mâna în mână
Spre-o margine de lume...
Te știu...
Te știu dintr-o vară fierbinte,
fugară
Și de atunci te caut,
Seară de seară
Așteptând să apari,
cu ploaia, pe-un nor,
Pe pleoapele mele
să așezi ușor
Amintiri ancestrale,
Picuri de dor...
Te știu din povești,
nescrise, nespuse,
din pagini de carte,
din gânduri ascunse
pierdute-n eter,
Din vise deșarte
Privind către cer,
Așteptând să răsari
Cu Luna în noapte
Luceafărul meu pierdut printre șoapte...
CB
Captiva
Azi, mă retrag în bula mea,
Captivă-n gândurile mele
Care se ceartă furioase între ele,
Îmi iau creionul și-o hârtie,
Prieteni buni, pe veșnicie.
Cuvintele se-aștern
încet,
M-ascund în umbra lor și
încep
În liniște, o lume paralelă
să-mi clădesc.
Mă trec fiori când te zăresc
Zâmbind dintr-o fotografie
Și-n versuri îți șoptesc
Că te iubesc.
CB
Plec
Azi plec.
Am insistat și m-am luptat
Cu mori de vânt,
Dar ce păcat...m-ai ignorat...
Așa că, plec...
M-am hotărât, nu are rost
să mai încerc.
Mai fac un pas, iar mă opresc.
Aș vrea să plec...
Dar ochii tăi mă țintuiesc.
Tu îmi zâmbești,
Eu mă topesc .
Jocul acesta nebunesc
Ma tine-n loc, mă-nvârt în cerc
Și uite-așa, mai stau și azi,
Încă nu plec...
CB