GÂNDUL
Pleacă-n departare gândul purtat de-a dorului suflare,
Rătăcind prin colț de lume s-adâncește tot mai tare
Dar răzbate la lumină din nevolnicul abis,
Găsindu-și loc de răsuflare la un geam întredeschis.
În a soarelui lumină, păru-i strălucește parcă
Și asemeni unei stele luminează gândul meu.
În privire-i se citește numai doruri ce-o încearcă,
Ea, la piept îmi strânge poza, s-o privească îi e greu...
Se așează pe genunchi și cu dragoste în glas,
Ea, se roagă pentru mine, pentru noi și lacrimi
Cad din ochii ei albaștrii și pe obraz i-a mai rămas
Doar o urmă de bujori scuturați de dor și patimi!
Ploaia bate la fereastră, vântul suflă dinspre vale,
Gându-mi nu mai zăbovește și se-ntoarce pe-a sa cale.
A găsit la geamul tău forța ca să reușească
Pe cărarea ce-a ales-o, chiar de-i greu o să răzbească!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andrei Rus 
Data postării: 20 noiembrie
Vizualizări: 31
