Pe suflet e trist....
Pe suflet e foarte trist...
Sufletul nu observă...
Ce pierdem speriind la ziua de mâine...
Se știe că nu ne este dat să fim împreună,
Dar totuși, din nou te vreau...
Scuze că nu am avut grijă,
Iartă-mă pentru toate, scumpul meu,
Eu știu, mă urăști pentru ce am făcut,
Da, știu...
Nu suntem compatibili...
De aceea nu putem fi împreună.
Nici nu te-ai gândit că mă voi frige de iubire...
Câte ori noi
Am încercat din nou să o luăm de la capăt?
De câte ori ne-am certat și am fugit de probleme...
Între noi e o depărtare tot mai mare...
Cuvintele sunt în plus...
Eu vreau să afirm doar un lucru:
„Te iubesc” — asta a spus tot...
Poems in the same category
De astazi voi fi a ta
De astăzi voi fi a ta!
Da, ai citit bine.
Sufletele noastre se vor unii
iar noi doi vom fi un singur lucru.
Mă emoționez atunci când mă gândesc,
dar viață a fost buna cu noi și ne-a ajutat.
Am trecut prin momente grele,
nimic în viață nu este ușor,
și au existat multe momente când n-am mai putut
Totuși inimile noastre se cunoșteau foarte bine
și comunicau mereu între ele.
Increderea este cel mai important lucru
iar noi doi chiar am discutat de la început.
Eu nu vreau ca lumea sa mă iubească,
vreau să mă iubești doar tu.
Ce dor imi este de tine,
așa de mult doare…
Dar să știi că nimic nu-i etern
și in sfarsit o sa dispara.
Din prima zi de relatie am vrut
iar am reușit să ajungem aici
Să ne unim drumurile noastre.
Pentru totdeauna vom fi împreună...
Pentru totdeauna voi fi a ta!
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în portugheză
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Podemos revisitar a imagem de uma pessoa que nos inspirou há 10 anos?
Sim, só temos que querer,
Sim, se tivesse uma influência positiva sobre nós,
Sim, se isso nos motivou,
Sim, se ele pudesse nos entender (a maioria das pessoas não consegue),
Sim, se ela pudesse nos transmitir algo de seu caráter, da beleza de sua alma e de suas paixões,
Sim, se ainda suspiro de alegria, olhando as fotos dela,
Sim, se ela nos deixou sem palavras com o quão únicas eram suas ideias (uma delas realmente me surpreendeu em todos os sentidos),
Sim, se ela soubesse como nos fazer querer ver o seu ponto de vista,
Sim, se ela pudesse nos dar uma bilionésima parte dos seus presentes,
Sim, se ela nos contagiasse com o seu riso, a sua bondade e os seus desejos,
Sim, se você acha que isso mudou você para melhor, que você ficou mais rico (moralmente, eticamente, emocionalmente),
Sim, se ele não desistiu de você, preferiu confiar em você, não achou que iria perder tempo sem obter nenhum resultado,
Sim, se você também não traiu a confiança dele,
Sim, se ele soubesse incutir-nos ambições e aumentá-las ao longo do período em que nos conhecemos,
Sim, se descobrirmos que não havia muitos como ela,
Sim, se ele realmente se preocupasse com os valores morais, como pode cada ser humano alcançar uma versão melhor, mais gentil, mais carinhosa e mais agradável de si mesmo?
Sim, se eu sempre tivesse a mesma excitação cada vez que a via, não importava que ela estivesse salpicada de água lamacenta da chuva, que ela tivesse momentos em que estivesse mais nervosa, que ficasse com raiva, que estivesse cansada, que ela pegamos uma gripe e não podíamos mais desfrutar com os mesmos soberbos traços de caráter,
Sim, se os pensamentos dirigidos a ela deram frutos em nossos corações,
Sim, se ela não fosse uma estranha, ela era algo mais que isso, você sentia que estava se aproximando dela, ela era como uma amiga ou uma irmã mais velha,
Sim, se todos os dias você subisse um degrau, com a ajuda dela,
Sim, se ele pudesse construir tudo com tanta calma e paixão que você realmente não consegue reagir pensando nisso,
Sim, se você acha que não teria tentado em vão impressioná-la,
Sim, a velhice significava mesmo beleza no caso dela, ela era muito mais gorda na juventude, mas tinha vontade de emagrecer, teve tempo de consertar qualquer defeito que a incomodasse em si mesma, para encantar a todos nós aos 50 e poucos anos ,
Sim, realmente valeria a pena participar de um reality show como "Os romenos têm talento",
Sim, porque eu trouxe a palavra “talento”, com ela aprendi que isso não existe, não recebemos talento nenhum e não levamos conosco para o outro mundo, o talento que ela mostrou foi adquirido habilidade, o resultado de algum costume,
Sim, quando eu caí (tropecei), ele soube me ajudar a levantar,
Sim, se você ainda pudesse vê-la na calçada, no mercado, nos shows, na prefeitura, no estádio correndo aos 70 anos que ela faria hoje,
Sim, eu gostaria de vê-la mais uma vez...
Minha querida mulher (e as iniciais C. P.) que para mim era mais como uma irmã mais velha (cerca de 42 anos mais velha) há 7 anos, depois você também teve que sair, outra etapa estava chegando. Você ficou como um enigma no meu subconsciente, nem sei até hoje como você gostaria que eu fosse, o que você mais gostaria de ter te mostrado, mas você ficou em algum lugar aí, na lista das "Mulheres de 10 e de 10 homens", como se fosse um espetáculo de 10ª série.
Perdoe minha falta de jeito em tudo, mas não foi de propósito, mas estou congelando, meu coração está acelerado, estou palpitando, estou suando às vezes frio, às vezes quente, é como se eu não conseguisse respirar o suficiente meus pulmões quando admiro a personalidade, o esforço, tudo que você me mostrou, e eu, considerando minha falta de habilidade desde então, não consegui te mostrar nada além do que você sempre viu.
SFAT PESTE TIMP
AUD IAR ȘOAPTE, VIN DE DEPARTE,
VIN PARCĂ DIN NOAPTE,PE FRUNZA ÎN DUNGĂ,
VÂNTUL LE-ALUNGĂ,LE MÂNĂ ÎN ZARE,
SPRE SOARE RĂSARE.
VIN IAR ȘOAPTE DE PRETUTINDENI ,SE CER CHEMATE
SE CER CHEMATE,VEȘNICE ȘOAPTE...
LE SIMT LÂNGĂ MINE ,SUB BRAZDĂ-N GRĂDINĂ
UNDE SUNT MOȘII ȘI STRĂMOȘII ACESTORI MELEAGURI.
NE CHEAMĂ LA FAPTE , NE-NVAȚĂ DE BINE:
CLĂDIȚI VIITOR PESTE RUINE,
NE SPUN ,STAȚI DE STRAJĂ LA PORȚI DE CETATE,
AVEȚI O VATRĂ ȘI -O CASĂ , E ÎN PUTEREA VOASTRĂ
SĂ FIE FRUMOASĂ. ALĂTURI , UMĂR LA UMĂR,
CÂND VREMEA O CERE ȘI LA BUCURIE ȘI LA DURERE.
SĂ FLUTURE STINDARDUL ÎN VÂNT ;
ROMÂNIE, VATRĂ STRĂBUNĂ ,
TREI FRUMUSEȚI LEGATE ÎN CUNUNĂ!
Când dormi...
Când dormi acum, și te alintă visul,
Iar luna te îmbracă-n argintiu,
Aș vrea să-ți spun că paradisul,
Pe lângă tine îmi pare a fi pustiu.
Aidoma unui înger îmi pari toată,
Iar ochii-mi scânteie când te privesc,
Și mă cufund în somnul tău de fată,
Prin vis să-ți spun cât te iubesc.
Și jur pe zorii zilei și pe noapte,
Că voi veghea asupra ta pe veci,
Iar urletu-mi va fi duioase șoapte,
Și focul dinăuntru ghețarii albi și reci.
Când dormi acum un ochi îmi plânge,
Iar mâna de sub capul tău mi-e fulg,
Prin mine nu mai curge demult sânge,
Ci dulci fiori din inimă se scurg.
Te voi iubi și dincolo de viață,
Și vom rămâne misticism și stare,
Vom fi un foc ce nefiresc îngheață,
Ca să renască mai apoi ca soare.
Uimire...
Câtă iubire strânsă-n pumn
S-a adunat până acum?
La cât din tine-ai renunțat?...
Mă-mpac cu mine-n fiecare seară,
Si-adorm plângând a lăcrămioară,
Si-n fiecare gând de-al tău
Mă regăsesc. Sunt EU!
Mă port copil în devenire.
Așteaptă-mi ochii să se mire
Si brațele să te-nconjoare,
Inima să se-nfioare...
Deschide-te!
Este iubire!
Las-o să zboare-a NEMURIRE...
Mi-e dor
Mi-e dor de marea ce îmi vindecă sufletul
Mi-e dor de soarele ce îmi aduce zâmbetul
Mi-e dor de nisipul fin ce mă calmează
Și de briza care mă îmbrățișează.
Mi-e dor de diminețile cu parfum de uitare
Mi-e dor să visez la întinse hotare
Mi-e dor să plutesc pe un val în larg
Mi-e dor să simt cum mă cuprinzi cu drag...
De astazi voi fi a ta
De astăzi voi fi a ta!
Da, ai citit bine.
Sufletele noastre se vor unii
iar noi doi vom fi un singur lucru.
Mă emoționez atunci când mă gândesc,
dar viață a fost buna cu noi și ne-a ajutat.
Am trecut prin momente grele,
nimic în viață nu este ușor,
și au existat multe momente când n-am mai putut
Totuși inimile noastre se cunoșteau foarte bine
și comunicau mereu între ele.
Increderea este cel mai important lucru
iar noi doi chiar am discutat de la început.
Eu nu vreau ca lumea sa mă iubească,
vreau să mă iubești doar tu.
Ce dor imi este de tine,
așa de mult doare…
Dar să știi că nimic nu-i etern
și in sfarsit o sa dispara.
Din prima zi de relatie am vrut
iar am reușit să ajungem aici
Să ne unim drumurile noastre.
Pentru totdeauna vom fi împreună...
Pentru totdeauna voi fi a ta!
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în portugheză
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Podemos revisitar a imagem de uma pessoa que nos inspirou há 10 anos?
Sim, só temos que querer,
Sim, se tivesse uma influência positiva sobre nós,
Sim, se isso nos motivou,
Sim, se ele pudesse nos entender (a maioria das pessoas não consegue),
Sim, se ela pudesse nos transmitir algo de seu caráter, da beleza de sua alma e de suas paixões,
Sim, se ainda suspiro de alegria, olhando as fotos dela,
Sim, se ela nos deixou sem palavras com o quão únicas eram suas ideias (uma delas realmente me surpreendeu em todos os sentidos),
Sim, se ela soubesse como nos fazer querer ver o seu ponto de vista,
Sim, se ela pudesse nos dar uma bilionésima parte dos seus presentes,
Sim, se ela nos contagiasse com o seu riso, a sua bondade e os seus desejos,
Sim, se você acha que isso mudou você para melhor, que você ficou mais rico (moralmente, eticamente, emocionalmente),
Sim, se ele não desistiu de você, preferiu confiar em você, não achou que iria perder tempo sem obter nenhum resultado,
Sim, se você também não traiu a confiança dele,
Sim, se ele soubesse incutir-nos ambições e aumentá-las ao longo do período em que nos conhecemos,
Sim, se descobrirmos que não havia muitos como ela,
Sim, se ele realmente se preocupasse com os valores morais, como pode cada ser humano alcançar uma versão melhor, mais gentil, mais carinhosa e mais agradável de si mesmo?
Sim, se eu sempre tivesse a mesma excitação cada vez que a via, não importava que ela estivesse salpicada de água lamacenta da chuva, que ela tivesse momentos em que estivesse mais nervosa, que ficasse com raiva, que estivesse cansada, que ela pegamos uma gripe e não podíamos mais desfrutar com os mesmos soberbos traços de caráter,
Sim, se os pensamentos dirigidos a ela deram frutos em nossos corações,
Sim, se ela não fosse uma estranha, ela era algo mais que isso, você sentia que estava se aproximando dela, ela era como uma amiga ou uma irmã mais velha,
Sim, se todos os dias você subisse um degrau, com a ajuda dela,
Sim, se ele pudesse construir tudo com tanta calma e paixão que você realmente não consegue reagir pensando nisso,
Sim, se você acha que não teria tentado em vão impressioná-la,
Sim, a velhice significava mesmo beleza no caso dela, ela era muito mais gorda na juventude, mas tinha vontade de emagrecer, teve tempo de consertar qualquer defeito que a incomodasse em si mesma, para encantar a todos nós aos 50 e poucos anos ,
Sim, realmente valeria a pena participar de um reality show como "Os romenos têm talento",
Sim, porque eu trouxe a palavra “talento”, com ela aprendi que isso não existe, não recebemos talento nenhum e não levamos conosco para o outro mundo, o talento que ela mostrou foi adquirido habilidade, o resultado de algum costume,
Sim, quando eu caí (tropecei), ele soube me ajudar a levantar,
Sim, se você ainda pudesse vê-la na calçada, no mercado, nos shows, na prefeitura, no estádio correndo aos 70 anos que ela faria hoje,
Sim, eu gostaria de vê-la mais uma vez...
Minha querida mulher (e as iniciais C. P.) que para mim era mais como uma irmã mais velha (cerca de 42 anos mais velha) há 7 anos, depois você também teve que sair, outra etapa estava chegando. Você ficou como um enigma no meu subconsciente, nem sei até hoje como você gostaria que eu fosse, o que você mais gostaria de ter te mostrado, mas você ficou em algum lugar aí, na lista das "Mulheres de 10 e de 10 homens", como se fosse um espetáculo de 10ª série.
Perdoe minha falta de jeito em tudo, mas não foi de propósito, mas estou congelando, meu coração está acelerado, estou palpitando, estou suando às vezes frio, às vezes quente, é como se eu não conseguisse respirar o suficiente meus pulmões quando admiro a personalidade, o esforço, tudo que você me mostrou, e eu, considerando minha falta de habilidade desde então, não consegui te mostrar nada além do que você sempre viu.
SFAT PESTE TIMP
AUD IAR ȘOAPTE, VIN DE DEPARTE,
VIN PARCĂ DIN NOAPTE,PE FRUNZA ÎN DUNGĂ,
VÂNTUL LE-ALUNGĂ,LE MÂNĂ ÎN ZARE,
SPRE SOARE RĂSARE.
VIN IAR ȘOAPTE DE PRETUTINDENI ,SE CER CHEMATE
SE CER CHEMATE,VEȘNICE ȘOAPTE...
LE SIMT LÂNGĂ MINE ,SUB BRAZDĂ-N GRĂDINĂ
UNDE SUNT MOȘII ȘI STRĂMOȘII ACESTORI MELEAGURI.
NE CHEAMĂ LA FAPTE , NE-NVAȚĂ DE BINE:
CLĂDIȚI VIITOR PESTE RUINE,
NE SPUN ,STAȚI DE STRAJĂ LA PORȚI DE CETATE,
AVEȚI O VATRĂ ȘI -O CASĂ , E ÎN PUTEREA VOASTRĂ
SĂ FIE FRUMOASĂ. ALĂTURI , UMĂR LA UMĂR,
CÂND VREMEA O CERE ȘI LA BUCURIE ȘI LA DURERE.
SĂ FLUTURE STINDARDUL ÎN VÂNT ;
ROMÂNIE, VATRĂ STRĂBUNĂ ,
TREI FRUMUSEȚI LEGATE ÎN CUNUNĂ!
Când dormi...
Când dormi acum, și te alintă visul,
Iar luna te îmbracă-n argintiu,
Aș vrea să-ți spun că paradisul,
Pe lângă tine îmi pare a fi pustiu.
Aidoma unui înger îmi pari toată,
Iar ochii-mi scânteie când te privesc,
Și mă cufund în somnul tău de fată,
Prin vis să-ți spun cât te iubesc.
Și jur pe zorii zilei și pe noapte,
Că voi veghea asupra ta pe veci,
Iar urletu-mi va fi duioase șoapte,
Și focul dinăuntru ghețarii albi și reci.
Când dormi acum un ochi îmi plânge,
Iar mâna de sub capul tău mi-e fulg,
Prin mine nu mai curge demult sânge,
Ci dulci fiori din inimă se scurg.
Te voi iubi și dincolo de viață,
Și vom rămâne misticism și stare,
Vom fi un foc ce nefiresc îngheață,
Ca să renască mai apoi ca soare.
Uimire...
Câtă iubire strânsă-n pumn
S-a adunat până acum?
La cât din tine-ai renunțat?...
Mă-mpac cu mine-n fiecare seară,
Si-adorm plângând a lăcrămioară,
Si-n fiecare gând de-al tău
Mă regăsesc. Sunt EU!
Mă port copil în devenire.
Așteaptă-mi ochii să se mire
Si brațele să te-nconjoare,
Inima să se-nfioare...
Deschide-te!
Este iubire!
Las-o să zboare-a NEMURIRE...
Mi-e dor
Mi-e dor de marea ce îmi vindecă sufletul
Mi-e dor de soarele ce îmi aduce zâmbetul
Mi-e dor de nisipul fin ce mă calmează
Și de briza care mă îmbrățișează.
Mi-e dor de diminețile cu parfum de uitare
Mi-e dor să visez la întinse hotare
Mi-e dor să plutesc pe un val în larg
Mi-e dor să simt cum mă cuprinzi cu drag...
Other poems by the author
Fa-mă să te urăsc
Doar ura mă poate debarasa de iubirea ta,
Fă-mă să te urăsc, să te uit în tăcere,
Să cred că omul care credeam că m-a iubit vreodată
E doar o umbră pierdută, un vis ce se risipeste-n vânt.
Fă-mă să înțeleg că tu nu ai fost decât o fantezie,
Un vis ce se topește în zorii unei dimineți reci,
Un dor ce nu se stinge, o poveste ce se rupe-n mii de cioburi,
Dar inima mea, rănită, refuză să te lase să dispari din sângele meu.
Inima mea strigă, în tăcerea nopții adânci,
Te caută, te cheamă, cu fiecare bătaie ce se frânge,
Oprește-te... oprește-te să fiu prinsă în durerea asta,
Fa-mă să te urăsc, ca să nu mai simt cum iubirea mă doboară.
Fiindcă mă doare să te iubesc,
Mă doare ca un dor nesfârșit ce frânge fiecare fibre,
Dar niciodată nu te voi uita cu adevărat,
Căci tu vei trăi mereu, într-o durere ce nu se stinge, dîn inima mea.
Dragă Moldova
Draga Moldovioara, 🇦🇩
Plaiul meu iubit❤️
Fir de lăcrămioara🌾
Azi ai răsărit ...☀️
Draga mea comoară💎
Scumpa Moldovioara🇦🇩
Draga și Cocheta...
Azi....Independenta ! 🇦🇩🎈
(Felicitări cu Independenta tarii noastre 🎈❤️) Autor. A.TURCANU
Înger de fetiță
Ea, înger dulce de fetiță,
Cu sufletul alb și curat,
El, demon îmbrăcat în negru,
Cu sufletul întunecat...
Ea l-a privit cu bunătate,
Iar el, de parcă a cedat...
Întunericul lui dinainte,
De parcă s-a evaporat...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte,
Ea mereu făcându-i punte,
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise,
Ea strâns de mână îl ținea,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa...
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni,
Inima din piept îi era ruptă,
De-atunci ea nu putea iubi...
Aripile nu mai zburau,
Iar ea lupta să facă soare,
Nu arăta la nimeni în jur
Că zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți,
Și astăzi încă ea mai luptă...
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima ruptă
Înger de fetiță
Ea, înger dulce de fetiță,
Cu sufletul alb și curat,
El, demon îmbrăcat în negru,
Cu sufletul întunecat...
Ea l-a privit cu bunătate,
Iar el, de parcă a cedat...
Întunericul lui dinainte,
De parcă s-a evaporat...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte,
Ea mereu făcându-i punte,
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise,
Ea strâns de mână îl ținea,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa...
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni,
Inima din piept îi era ruptă,
De-atunci ea nu putea iubi...
Aripile nu mai zburau,
Iar ea lupta să facă soare,
Nu arăta la nimeni în jur
Că zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți,
Și astăzi încă ea mai luptă...
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima ruptă
🎦 Testament: Să ma citiți în vers....
De-ar fi să mor, s-o fac sub cer curat,
Când pomii plâng și frunza nu mai spune,
Să fiu lăsată-n colțul cel uitat,
Sub doi cireși, cu rădăcini în lună.
Să nu-mi aduceți flori din piață, goale,
Nici panglici reci, cu nume ce nu știu —
Aduceți liniștea — s-o lase-n vale,
Și-un vers din mine, spus încet, târziu.
Nu vreau coroane grele, ruginite,
Ci o tăcere-n care să-ncăpem —
Să-mi citiți poemele rostite
Ca pe-o icoană scrisă din blestem.
Să-mi spuneți dorul doar privind hârtia,
Să nu strigați ce n-ați simțit nicicând —
Citiți-mi gândul, nu doar poezia,
Și-n fiecare cuvânt — fiți un legământ.
Să nu veniți cu slove de-nvățate,
Ci cu o inimă ce-a înțeles —
Că eu am ars în nopți neumblate
Și m-am făcut, încet, un singur vers.
Lăsați-mi lângă cruce o privire
Și poate-o carte, dacă vântu’-adie —
Am fost o rană plină de iubire
Ce a rămas doar liră-n poezie.
Și dacă vreți să știți — cine-am fost eu,
Priviți cireșii goi, în nopți cu lună —
Acolo sunt… în vers și în tăcere —
Semnez cu sufletul:
"Mica Poetă", tăcută și nebună.
Secolul XXI
Am în suflet doar durere ce mă apasă neîncetat.
În lumea asta nu-i tăcere, toți strigă... dar pentru ce?
Toți au uitat...
În jur doar oameni falși, vorbind de omenie,
Fără să-și dea seama că-s plini de viclenie.
Toți sunt ideali și vor să fie bine,
Vând alcool, țigări, nu se gândesc la tineri.
Așa-i viața, așa a fost mereu,
Suspine-n suflet, plânsete la greu...
Așa sunt oamenii, așa sunt și eu...
Aș vrea să schimb, însă îmi e greu.
Merg la biserică, la Dumnezeu acasă,
Până și acolo trebuie să achiți o taxă.
O, ce mai viață, în prezent trăim!
Oare în iad, când o să venim,
Va fi mai crud? Mai rău oare se poate?
De cât să omoare mama copilul ce-l poartă...
Fa-mă să te urăsc
Doar ura mă poate debarasa de iubirea ta,
Fă-mă să te urăsc, să te uit în tăcere,
Să cred că omul care credeam că m-a iubit vreodată
E doar o umbră pierdută, un vis ce se risipeste-n vânt.
Fă-mă să înțeleg că tu nu ai fost decât o fantezie,
Un vis ce se topește în zorii unei dimineți reci,
Un dor ce nu se stinge, o poveste ce se rupe-n mii de cioburi,
Dar inima mea, rănită, refuză să te lase să dispari din sângele meu.
Inima mea strigă, în tăcerea nopții adânci,
Te caută, te cheamă, cu fiecare bătaie ce se frânge,
Oprește-te... oprește-te să fiu prinsă în durerea asta,
Fa-mă să te urăsc, ca să nu mai simt cum iubirea mă doboară.
Fiindcă mă doare să te iubesc,
Mă doare ca un dor nesfârșit ce frânge fiecare fibre,
Dar niciodată nu te voi uita cu adevărat,
Căci tu vei trăi mereu, într-o durere ce nu se stinge, dîn inima mea.
Dragă Moldova
Draga Moldovioara, 🇦🇩
Plaiul meu iubit❤️
Fir de lăcrămioara🌾
Azi ai răsărit ...☀️
Draga mea comoară💎
Scumpa Moldovioara🇦🇩
Draga și Cocheta...
Azi....Independenta ! 🇦🇩🎈
(Felicitări cu Independenta tarii noastre 🎈❤️) Autor. A.TURCANU
Înger de fetiță
Ea, înger dulce de fetiță,
Cu sufletul alb și curat,
El, demon îmbrăcat în negru,
Cu sufletul întunecat...
Ea l-a privit cu bunătate,
Iar el, de parcă a cedat...
Întunericul lui dinainte,
De parcă s-a evaporat...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte,
Ea mereu făcându-i punte,
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise,
Ea strâns de mână îl ținea,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa...
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni,
Inima din piept îi era ruptă,
De-atunci ea nu putea iubi...
Aripile nu mai zburau,
Iar ea lupta să facă soare,
Nu arăta la nimeni în jur
Că zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți,
Și astăzi încă ea mai luptă...
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima ruptă
Înger de fetiță
Ea, înger dulce de fetiță,
Cu sufletul alb și curat,
El, demon îmbrăcat în negru,
Cu sufletul întunecat...
Ea l-a privit cu bunătate,
Iar el, de parcă a cedat...
Întunericul lui dinainte,
De parcă s-a evaporat...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte,
Ea mereu făcându-i punte,
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise,
Ea strâns de mână îl ținea,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa...
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni,
Inima din piept îi era ruptă,
De-atunci ea nu putea iubi...
Aripile nu mai zburau,
Iar ea lupta să facă soare,
Nu arăta la nimeni în jur
Că zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți,
Și astăzi încă ea mai luptă...
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima ruptă
🎦 Testament: Să ma citiți în vers....
De-ar fi să mor, s-o fac sub cer curat,
Când pomii plâng și frunza nu mai spune,
Să fiu lăsată-n colțul cel uitat,
Sub doi cireși, cu rădăcini în lună.
Să nu-mi aduceți flori din piață, goale,
Nici panglici reci, cu nume ce nu știu —
Aduceți liniștea — s-o lase-n vale,
Și-un vers din mine, spus încet, târziu.
Nu vreau coroane grele, ruginite,
Ci o tăcere-n care să-ncăpem —
Să-mi citiți poemele rostite
Ca pe-o icoană scrisă din blestem.
Să-mi spuneți dorul doar privind hârtia,
Să nu strigați ce n-ați simțit nicicând —
Citiți-mi gândul, nu doar poezia,
Și-n fiecare cuvânt — fiți un legământ.
Să nu veniți cu slove de-nvățate,
Ci cu o inimă ce-a înțeles —
Că eu am ars în nopți neumblate
Și m-am făcut, încet, un singur vers.
Lăsați-mi lângă cruce o privire
Și poate-o carte, dacă vântu’-adie —
Am fost o rană plină de iubire
Ce a rămas doar liră-n poezie.
Și dacă vreți să știți — cine-am fost eu,
Priviți cireșii goi, în nopți cu lună —
Acolo sunt… în vers și în tăcere —
Semnez cu sufletul:
"Mica Poetă", tăcută și nebună.
Secolul XXI
Am în suflet doar durere ce mă apasă neîncetat.
În lumea asta nu-i tăcere, toți strigă... dar pentru ce?
Toți au uitat...
În jur doar oameni falși, vorbind de omenie,
Fără să-și dea seama că-s plini de viclenie.
Toți sunt ideali și vor să fie bine,
Vând alcool, țigări, nu se gândesc la tineri.
Așa-i viața, așa a fost mereu,
Suspine-n suflet, plânsete la greu...
Așa sunt oamenii, așa sunt și eu...
Aș vrea să schimb, însă îmi e greu.
Merg la biserică, la Dumnezeu acasă,
Până și acolo trebuie să achiți o taxă.
O, ce mai viață, în prezent trăim!
Oare în iad, când o să venim,
Va fi mai crud? Mai rău oare se poate?
De cât să omoare mama copilul ce-l poartă...