Cum ai aparut asa te-am si pierdut
Imi pare rau ca nu a fost sa fie
Imi doream ca tu sa fii ce am asteptat de mult..
Zambeam ca o nebuna cand vedeam al tau chip..
Cat a fost m-ai facut fericita
Crede-ma sau nu chiar mi-e dor de tine
LA ORA 00:20 inca sper sa vii cum ai promis
Pentru ca daca nu vii distrugi si ultima clipa de fericire..
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ana_maria
Data postării: 21 ianuarie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 779
Poezii din aceiaşi categorie
Sora mea și tristețea
Bate vantul in fata mea,
Parca iar e o zi rea,
Nu vreau sa mi fac inima grea,
Când ma plimb cu sora mea.
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Retrăire
Ai aruncat în mine cu flăcări
proaspăt aprinse sub pleoapele tale.
Iar eu...
Fără scut și fără arme,
m-am abandonat unui dor
născut înainte
ca eu să fi cunoscut norii
care au picurat oceanele.
Totuși... acum, când timpul
a prăfuit clipele,
te rog,
încătușează umbra acestor gânduri
care fug spre tine!
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Uită-mă
Uită-mă acum de tot
Ca un simplu idiot
Lasă-mă în umbr-acum
N-ai să fii iubit oricum.
Gândul meu la tine zboară
Și pe tine te-nconjoară
Dar deja nu ai de-aface
Mintea ta deja-i în pace.
Nu te mai interesez
Mintea nu ți-o mai presez,
Am rămas o idioată
Și cu mintea-npricinată.
Cioburi de inimă pe vânt purtate
Și de tine spulberate.
Mai are oare sens acum,
Să mai cânt și să mai spun
Cât de mult mi-ai însemnat
Gândul cât mi l-ai mânat.
Stau acum și mă încânt
De memorii din mormânt.
Și acum am înțeles
Că așa a fost mai des.
Te-ai jucat și te-ai distrat
Dar nu vei mai fi încântat
Când ți se va-ntoarce totul
Și se va aprinde focul.
Nu te bucura acum
Că vei plânge tu oricum.
Unui vin... săgetător
Știi?...nu era nicicând un cer mai frumos
Decât acela cu al tău vin la apus
Cu el fiece clipă se transforma în roz
Nu știu vreodată, de ți-am spus!
Parfumul lui, al inimii săgetător,
Mă îmbăta cu gustu-i fermecător
Mă topea usor precum o candelă sub soare
Păcat...l-ai interzis...și am pierit precum o lumânare.
Încă-mi mai curge prin vene, ca un râu de dor
Și îmi alină sufletul în tăcerea-ți adâncă
Mă mistuie ca într-un foc uneori
Când îmi reînvie parfumu-i ca o umbră...
Azi doar mă sting ușor sub umbra pașilor tăi
Și visul mi se risipește în tăcerea unei așteptări
Înapoi nu vrei să mai privești nicicum
Să mă lași "clientul premium " să rămân...
Sora mea și tristețea
Bate vantul in fata mea,
Parca iar e o zi rea,
Nu vreau sa mi fac inima grea,
Când ma plimb cu sora mea.
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Retrăire
Ai aruncat în mine cu flăcări
proaspăt aprinse sub pleoapele tale.
Iar eu...
Fără scut și fără arme,
m-am abandonat unui dor
născut înainte
ca eu să fi cunoscut norii
care au picurat oceanele.
Totuși... acum, când timpul
a prăfuit clipele,
te rog,
încătușează umbra acestor gânduri
care fug spre tine!
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Uită-mă
Uită-mă acum de tot
Ca un simplu idiot
Lasă-mă în umbr-acum
N-ai să fii iubit oricum.
Gândul meu la tine zboară
Și pe tine te-nconjoară
Dar deja nu ai de-aface
Mintea ta deja-i în pace.
Nu te mai interesez
Mintea nu ți-o mai presez,
Am rămas o idioată
Și cu mintea-npricinată.
Cioburi de inimă pe vânt purtate
Și de tine spulberate.
Mai are oare sens acum,
Să mai cânt și să mai spun
Cât de mult mi-ai însemnat
Gândul cât mi l-ai mânat.
Stau acum și mă încânt
De memorii din mormânt.
Și acum am înțeles
Că așa a fost mai des.
Te-ai jucat și te-ai distrat
Dar nu vei mai fi încântat
Când ți se va-ntoarce totul
Și se va aprinde focul.
Nu te bucura acum
Că vei plânge tu oricum.
Unui vin... săgetător
Știi?...nu era nicicând un cer mai frumos
Decât acela cu al tău vin la apus
Cu el fiece clipă se transforma în roz
Nu știu vreodată, de ți-am spus!
Parfumul lui, al inimii săgetător,
Mă îmbăta cu gustu-i fermecător
Mă topea usor precum o candelă sub soare
Păcat...l-ai interzis...și am pierit precum o lumânare.
Încă-mi mai curge prin vene, ca un râu de dor
Și îmi alină sufletul în tăcerea-ți adâncă
Mă mistuie ca într-un foc uneori
Când îmi reînvie parfumu-i ca o umbră...
Azi doar mă sting ușor sub umbra pașilor tăi
Și visul mi se risipește în tăcerea unei așteptări
Înapoi nu vrei să mai privești nicicum
Să mă lași "clientul premium " să rămân...
Alte poezii ale autorului
IUBESTE
Iubeste fie ca versi lacrimi, fie ca nu
Iubeste din toata inima si cu tot sufletul
Pana iubirea aia te face sa te simti sub infulenta unu drog
Cand omul de tine e cel ce provoaca dependent
IUBESTE, doar o viata avem
Maine si poimaine pot fi doar un mic poem..
Doar presupuneri si nimic mai mult
In care eu am iubit si tu nici atat...
In sfarsit
In sfarsit am inteles ca totul se intampla cu un motiv
Motivul e ca noi doi sa existam
Nu separat, ci impreuna
Sa ne tinem de mana si sa simtim ca ajungem pe luna
Sa infruntam fiecare obstacol
Sa depasim orice greutate
Imi pare rau, ca pana acum ai fost departe
Bine ai venit, in sfarsit s-a facut dreptate...
Cautand fericirea...
Caut fericirea in bratele straine
Cand sufletul si inima te vor doar pe tine
Completarea sufletului meu in alt trup dat de Dumnezeu
Datorita tie notiunea timpului nu mai conteaza
Si as traii fiecare clipa ca si cand ar fi ultima
Doar sa te vad si sa te ating..
Te-am iubit si te iubesc..
Dincolo de adanci batraneti..
cum..
Sper ca asta poezie sa ramana-n asta lume
Am iubit si o sa iubesc cate zile am sa traiesc
Puterea data de iubire este de necomparat
Traiesc ca sa iubesc, iubesc sa simt ca traiesc
Fericirea e in van, cand eu pe tine nu te am
Te-am avut si m-a durut..
Cand intr-o zi te-am pierdut
Timpul trece
Timpul trece, devin rece
Incep sa ma gandesc si nu o numesc rautate
Pentru ca te vreau pe tine, de tine-mi place
Insa fericirea mea nu se rezuma la un vazut pe saptamana
Pratic de 4 ori pe luna
Prefer sa inchei povestea si sa apreciez timpul
Care trece si nu mai pot recupera nicio clipa, nimic macar un moment
Vreau sa ma aleg pe mine, nu sa ma multumesc cu putinul oferit de tine
Acum iti spun adio.. sper sa-ti pot spune si maine...
Ce Dumnezeu uneste, nimeni nu desparte
De cand te-am intalnit eu pur si simplu m-am gandit
Cum ar fi din eu si tu, sa devina un noi
Cum am trece amandoi de mana prin razboi
Cum vom invinge ce-i rau
Doar ca pe tine sa stii oricum ar fi nu vrea sa te pierd
Esti intregul ce de mult il astept
Si o sa lupt pentru ca esti tot ce imi doresc
Vreau sa-ti ofer fericirea ce o meriti
IUBESTE
Iubeste fie ca versi lacrimi, fie ca nu
Iubeste din toata inima si cu tot sufletul
Pana iubirea aia te face sa te simti sub infulenta unu drog
Cand omul de tine e cel ce provoaca dependent
IUBESTE, doar o viata avem
Maine si poimaine pot fi doar un mic poem..
Doar presupuneri si nimic mai mult
In care eu am iubit si tu nici atat...
In sfarsit
In sfarsit am inteles ca totul se intampla cu un motiv
Motivul e ca noi doi sa existam
Nu separat, ci impreuna
Sa ne tinem de mana si sa simtim ca ajungem pe luna
Sa infruntam fiecare obstacol
Sa depasim orice greutate
Imi pare rau, ca pana acum ai fost departe
Bine ai venit, in sfarsit s-a facut dreptate...
Cautand fericirea...
Caut fericirea in bratele straine
Cand sufletul si inima te vor doar pe tine
Completarea sufletului meu in alt trup dat de Dumnezeu
Datorita tie notiunea timpului nu mai conteaza
Si as traii fiecare clipa ca si cand ar fi ultima
Doar sa te vad si sa te ating..
Te-am iubit si te iubesc..
Dincolo de adanci batraneti..
cum..
Sper ca asta poezie sa ramana-n asta lume
Am iubit si o sa iubesc cate zile am sa traiesc
Puterea data de iubire este de necomparat
Traiesc ca sa iubesc, iubesc sa simt ca traiesc
Fericirea e in van, cand eu pe tine nu te am
Te-am avut si m-a durut..
Cand intr-o zi te-am pierdut
Timpul trece
Timpul trece, devin rece
Incep sa ma gandesc si nu o numesc rautate
Pentru ca te vreau pe tine, de tine-mi place
Insa fericirea mea nu se rezuma la un vazut pe saptamana
Pratic de 4 ori pe luna
Prefer sa inchei povestea si sa apreciez timpul
Care trece si nu mai pot recupera nicio clipa, nimic macar un moment
Vreau sa ma aleg pe mine, nu sa ma multumesc cu putinul oferit de tine
Acum iti spun adio.. sper sa-ti pot spune si maine...
Ce Dumnezeu uneste, nimeni nu desparte
De cand te-am intalnit eu pur si simplu m-am gandit
Cum ar fi din eu si tu, sa devina un noi
Cum am trece amandoi de mana prin razboi
Cum vom invinge ce-i rau
Doar ca pe tine sa stii oricum ar fi nu vrea sa te pierd
Esti intregul ce de mult il astept
Si o sa lupt pentru ca esti tot ce imi doresc
Vreau sa-ti ofer fericirea ce o meriti