Ajutor...eu cer!
Nu cred că a mai fost vreodată
În astă țară atât de multă ură,
Să vezi de dimineață-n noapte
Român cum pe român se-njură.
Și nu doar cei ce astăzi ne conduc
Și-aruncă vorbe-n stânga-dreapta,
La fel și noi ce foile am ștampilat
Îi acuzăm că ei ne-au croit soarta.
Nu știu în cine azi poți să te încrezi
Când vezi că toți au doar un interes,
Să urce sus fără privirea să întoarcă
Către acei ce cu speranță i-au ales.
Vedem că între noi există dezbinare
Și nu găsim drumul spre împăcare,
De ani de zile ne cer s-avem răbdare
Făr'a simți că-n noi se-adună supărare.
Cum aș putea să scriu despre unire
Când văd durerea din poporul meu,
Dar pot să-nalț o Sfântă rugăciune
Și ajutor să cer...la bunul Dumnezeu!
Categoria: Poezii patriotice
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 24 ianuarie
Vizualizări: 142
Poezii din aceiaşi categorie
Şi în Decembrie, în fiecare an să ţinem minte
Şi în Decembrie, în fiecare an să ţinem minte,
Să aprindem cîte o lumînare, la a lor morminte.
Căci fără voia lor, au fost mitraliaţi,
Murind atunci, femei, bărbaţi, copii şi fraţi.
Nici cînd, să nu-i uităm vreodată,
Pe aceşti eroi, ce nu mor niciodată.
Prin noi trăiesc, ei luminîndu-ne cărarea,
În cinstea lor, să le aprindem lumînarea.
Să nu uităm nici cînd, acel decembrie sîngeros,
Căci pentru noi atunci, o revoluţie a fost.
Românii cu toţii, la libertate atunci ei au visat,
Dar sînge mult, în ţara noastră s-a vărsat.
Şi au murit la revoluţie şi tineri şi bătrîni,
Fiind îngropaţi atunci, unii ca nişte cîini.
În gropi comune, aruncate trupurile lor,
Să fie identificate, niciodată nu a fost uşor.
Şi li s-a dat atunci la toţi, un nume de martir,
Şi în cinstea lor, un monument este în cimitir.
Pe el e scris, cu litere de aur al lor nume,
Să nu ne uiţi, nici cînd în veci române!
Sărmană țară !
Nu plânge ,mama mea bătrână ,
Că fii tăi de azi te fură
Își pun vată în urechi ,
Iar ție ,îți pun căluș în gură.
Nici când n-a fost mai crudă soarta
Ca-n anii următori luminii ,
Când alții îți hotărăsc soarta
Și trag de tine ,precum câinii.
Ce vrei să faci la tine acasă
Voie la străini tu ceri
Stăpânii lumii ,căntă hora
În ajutorul cui să speri ?
Mai sper și eu ca tine ,maică
Din cele patru zări ,a țării
Să se înalțe spre lumină
Un Mircea ,un Ștefan ,un Mihai !
Pământul țării e sfânt și scump
Și strigă-n el atâta sânge
Trimite-i Doamne un viteaz ...
Când pentru noi și cerul plânge
În Oraşul SEVERIN,
Şaptezeci şi şase ani s-au scurs,
De când bombele s-au pus.
În oraşul SEVERIN,
Ce a fost lovit din plin.
Era în Aprilie de Paşti,
Când severinenii dragi.
Învierea o aşteptau,
Ei nimic nu prevesteau.
Că în seara de cinşpe aprilie,
Răul atunci avea să vie.
Cerul tot să luminat,
Când oraşul e înştiinţat.
Că în curând o să urmeze,
Oraşul să îl bombardeze.
Biletele îs aruncate
Din avioane îs lansate.
Lumea le luau, le citeau,
Şi atunci ei nu credeau.
Severin oraş frumos,
Tu de PAŞTI vei fii tot jos.
Şi apoi în miez de noapte,
Avioanele vin toate.
Şi într-o oră jumătate,
Au lansat bombele toate.
Prima bombă în gară au pus-o,
Calea ferată au distrus-o.
Uzina de apă toată,
Ea a doua îi bombardată.
Nici Uzina de Vagoane,
N-a scăpat de avioane.
Bombardată ea a fost,
S-a aprins şi a luat foc.
Ca să distrugă curentul,
A lovit bombardamentul.
În Uzina aceia mare,
De curent producătoare.
Şi de odată în miez de noapte,
Străzile sunt luminate.
De focuri şi schije multe,
De la zonele distruse.
Tot oraşul au bombardat,
Multe case au dărâmat.
Oameni mulţi aveau să moară,
În acea noapte amară.
Centrul tot este distrus,
De bombele ce-au căzut.
Oraşul e ca un iad,
Peste tot casele ard.
Oameni morţi zăreşti pe stradă,
Totu îi ca într-un film de groază.
Multe case îs bombardate,
Altele sunt ruinate.
Lumea era bulversată,
Dar şi tare speriată.
Ei cu toţii aşteptau,
Atacuri că se reiau.
Dar la prânz a doua zi,
Nici n-ai vrea tu ca să şti.
Cum a fost el bombardat,
Severin al meu oraş.
Bombardat de avioane,
Ce sunt anglo - americane.
Cu bombe incendiare,
De care nu ai scăpare.
Şi istoria ne spune,
Că nu au mai fost zile bune.
Oraşul a fost bombardat,
Totul a fost ruinat.
Din istorie se ştie,
Că au fost de teroare zile.
De la Paşti şi până în Iunie,
În oraş nu îs zile bune.
Că istoria aşa s-a scris,
Se află într-un manuscris.
Severin oraş frumos,
În noaptea de Paşti e jos!
Primul bombardament pe timp de noapte a avut loc în Oraşul SEVERIN, în noaptea de PAŞTE la ora 23,00 la data de 15 Aprilie 1944. Oraşul a fost bombardat de escadrilă de avioane anglo - americană.
Libertatea
De-am fi avut noi cerul nostru
De-am fi putut liber zbura
L-am fi umplut tot cu bloc posturi
L-am împarți Si dărâm.
Diaspora
Tot mai mulți moldoveni pleacă,
Și nu se mai gândesc la familie
Ca fiecare om așteapta,
Cât va mai tine această filosofie.
Lucrează cu anii la betoane
Pentru a primi niste monede,
Dar cu niste rabdări că pe poale
Ei vor succede.
Tot trece timpul pîna când,
Se gândește să plece înapoi,la familie
Dar tot îl trece un gând...
Cât va continua această poezie?
Și ajugând acolo,
Se gândesc la diaspora
Deoarece vor ca,
Să trăiască acolo mai bine
Au condiții de trai,dar...
Nu pot lăsa familia,
Căci este că un dar(cadou)
Ce nu poate fi prețuit nici că Biblia.
Și tot ajung la un gând comun,
Părinții,familia nu sunt mai pretiuti că diaspora
Așa că gândestete bine,până îți spun
Nu te grăbi a explora
Căci viața are multe întorsături,
Prin care trec toti,
Cu foarte multe răsturnături
Dar,oricât de greu ar fi tu tot inoți..
Compusa și scrisă de:Leca Nicolae
🎤 Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în franceză
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
C'est bon le vin rose
C'est bon le vin rosé,
Récolté l'automne plus tard,
Pendant la givre, pendant la neige,
Je bois beaucoup mais je ne devient pas ivre.
J'ai juré que je ne boirai plus,
Mais je ne peux pas m’abstenir,
C'est bon le vin, bien me plaît,
Je ne sais pas ce que je vais faire a la vigne.
Petit vin d'un fruit rare,
Monte dans la tête sans l'escalier,
Petit vin de raisins verts,
Fait l'homme bourré.
C'est bon le vin et délicieux,
Quand on le boit avec un bel homme,
Mais si l'on boit avec un laid homme,
Le vin s’arrête dans la gorge.
Şi în Decembrie, în fiecare an să ţinem minte
Şi în Decembrie, în fiecare an să ţinem minte,
Să aprindem cîte o lumînare, la a lor morminte.
Căci fără voia lor, au fost mitraliaţi,
Murind atunci, femei, bărbaţi, copii şi fraţi.
Nici cînd, să nu-i uităm vreodată,
Pe aceşti eroi, ce nu mor niciodată.
Prin noi trăiesc, ei luminîndu-ne cărarea,
În cinstea lor, să le aprindem lumînarea.
Să nu uităm nici cînd, acel decembrie sîngeros,
Căci pentru noi atunci, o revoluţie a fost.
Românii cu toţii, la libertate atunci ei au visat,
Dar sînge mult, în ţara noastră s-a vărsat.
Şi au murit la revoluţie şi tineri şi bătrîni,
Fiind îngropaţi atunci, unii ca nişte cîini.
În gropi comune, aruncate trupurile lor,
Să fie identificate, niciodată nu a fost uşor.
Şi li s-a dat atunci la toţi, un nume de martir,
Şi în cinstea lor, un monument este în cimitir.
Pe el e scris, cu litere de aur al lor nume,
Să nu ne uiţi, nici cînd în veci române!
Sărmană țară !
Nu plânge ,mama mea bătrână ,
Că fii tăi de azi te fură
Își pun vată în urechi ,
Iar ție ,îți pun căluș în gură.
Nici când n-a fost mai crudă soarta
Ca-n anii următori luminii ,
Când alții îți hotărăsc soarta
Și trag de tine ,precum câinii.
Ce vrei să faci la tine acasă
Voie la străini tu ceri
Stăpânii lumii ,căntă hora
În ajutorul cui să speri ?
Mai sper și eu ca tine ,maică
Din cele patru zări ,a țării
Să se înalțe spre lumină
Un Mircea ,un Ștefan ,un Mihai !
Pământul țării e sfânt și scump
Și strigă-n el atâta sânge
Trimite-i Doamne un viteaz ...
Când pentru noi și cerul plânge
În Oraşul SEVERIN,
Şaptezeci şi şase ani s-au scurs,
De când bombele s-au pus.
În oraşul SEVERIN,
Ce a fost lovit din plin.
Era în Aprilie de Paşti,
Când severinenii dragi.
Învierea o aşteptau,
Ei nimic nu prevesteau.
Că în seara de cinşpe aprilie,
Răul atunci avea să vie.
Cerul tot să luminat,
Când oraşul e înştiinţat.
Că în curând o să urmeze,
Oraşul să îl bombardeze.
Biletele îs aruncate
Din avioane îs lansate.
Lumea le luau, le citeau,
Şi atunci ei nu credeau.
Severin oraş frumos,
Tu de PAŞTI vei fii tot jos.
Şi apoi în miez de noapte,
Avioanele vin toate.
Şi într-o oră jumătate,
Au lansat bombele toate.
Prima bombă în gară au pus-o,
Calea ferată au distrus-o.
Uzina de apă toată,
Ea a doua îi bombardată.
Nici Uzina de Vagoane,
N-a scăpat de avioane.
Bombardată ea a fost,
S-a aprins şi a luat foc.
Ca să distrugă curentul,
A lovit bombardamentul.
În Uzina aceia mare,
De curent producătoare.
Şi de odată în miez de noapte,
Străzile sunt luminate.
De focuri şi schije multe,
De la zonele distruse.
Tot oraşul au bombardat,
Multe case au dărâmat.
Oameni mulţi aveau să moară,
În acea noapte amară.
Centrul tot este distrus,
De bombele ce-au căzut.
Oraşul e ca un iad,
Peste tot casele ard.
Oameni morţi zăreşti pe stradă,
Totu îi ca într-un film de groază.
Multe case îs bombardate,
Altele sunt ruinate.
Lumea era bulversată,
Dar şi tare speriată.
Ei cu toţii aşteptau,
Atacuri că se reiau.
Dar la prânz a doua zi,
Nici n-ai vrea tu ca să şti.
Cum a fost el bombardat,
Severin al meu oraş.
Bombardat de avioane,
Ce sunt anglo - americane.
Cu bombe incendiare,
De care nu ai scăpare.
Şi istoria ne spune,
Că nu au mai fost zile bune.
Oraşul a fost bombardat,
Totul a fost ruinat.
Din istorie se ştie,
Că au fost de teroare zile.
De la Paşti şi până în Iunie,
În oraş nu îs zile bune.
Că istoria aşa s-a scris,
Se află într-un manuscris.
Severin oraş frumos,
În noaptea de Paşti e jos!
Primul bombardament pe timp de noapte a avut loc în Oraşul SEVERIN, în noaptea de PAŞTE la ora 23,00 la data de 15 Aprilie 1944. Oraşul a fost bombardat de escadrilă de avioane anglo - americană.
Libertatea
De-am fi avut noi cerul nostru
De-am fi putut liber zbura
L-am fi umplut tot cu bloc posturi
L-am împarți Si dărâm.
Diaspora
Tot mai mulți moldoveni pleacă,
Și nu se mai gândesc la familie
Ca fiecare om așteapta,
Cât va mai tine această filosofie.
Lucrează cu anii la betoane
Pentru a primi niste monede,
Dar cu niste rabdări că pe poale
Ei vor succede.
Tot trece timpul pîna când,
Se gândește să plece înapoi,la familie
Dar tot îl trece un gând...
Cât va continua această poezie?
Și ajugând acolo,
Se gândesc la diaspora
Deoarece vor ca,
Să trăiască acolo mai bine
Au condiții de trai,dar...
Nu pot lăsa familia,
Căci este că un dar(cadou)
Ce nu poate fi prețuit nici că Biblia.
Și tot ajung la un gând comun,
Părinții,familia nu sunt mai pretiuti că diaspora
Așa că gândestete bine,până îți spun
Nu te grăbi a explora
Căci viața are multe întorsături,
Prin care trec toti,
Cu foarte multe răsturnături
Dar,oricât de greu ar fi tu tot inoți..
Compusa și scrisă de:Leca Nicolae
🎤 Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în franceză
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
C'est bon le vin rose
C'est bon le vin rosé,
Récolté l'automne plus tard,
Pendant la givre, pendant la neige,
Je bois beaucoup mais je ne devient pas ivre.
J'ai juré que je ne boirai plus,
Mais je ne peux pas m’abstenir,
C'est bon le vin, bien me plaît,
Je ne sais pas ce que je vais faire a la vigne.
Petit vin d'un fruit rare,
Monte dans la tête sans l'escalier,
Petit vin de raisins verts,
Fait l'homme bourré.
C'est bon le vin et délicieux,
Quand on le boit avec un bel homme,
Mais si l'on boit avec un laid homme,
Le vin s’arrête dans la gorge.
Alte poezii ale autorului
Vântul mă bate!
Vântul mă bate și-ar vrea să-mi zică
Să uit iubita ce-a fost, cândva, odată,
Să nu mai sufăr, să-mi caut fericirea
Ce mă așteaptă negreșit, la altă fată.
M-ascund puțin și-l las să vijelească
Gândind că poate pleacă cum a venit,
Cu sfaturile lui ce viața mi-o încurcă
Acum când dragostea mi-am întâlnit.
De mine, eu îți spun să nu te-ascunzi
Că doar ți-aduc vestea ce am văzut-o,
Ochii să ții deschizi și chiar să înțelegi
Că fata dragă, din păcate...ai pierdut-o.
Cum poți să-mi spui, tu vânt răutăcios
S-o uit și să-mi găsesc rapid o altă fată,
Când o aștept de zece luni să se întoarcă
Să facem nuntă mare-n sat și să fiu..tată.
Eu, n-aș fi vrut să-ți povestesc vreodată
C-a ta aleasă are iubit student american,
Așa că doar am îndrăznit asta să-ți spun
Și să-nțelegi că eu...nu-ți sunt dușman
Iar viața uneori e filă scrisă...de roman.
Atunci, la vânt, frumos am mulțumit
Și am crezut în tot ce îmi vorbește,
Ne-am despărțit, adevărați prieteni
Înțelegând povestea...celui ce iubește!
Pentru "50..au preț redus!
Cândva n-am să mai fiu cu tine
Pentru că-mi voi sfârși călătoria
Până atunci încerc să mă conving
Că pe pământ mi-am făcut datoria
E doar așa o vorbă aruncată
Că voi pleca în altă galaxie,
Și precaut cum știu că sunt
Ieri, am contactat o agenție
Cu multe scuze m-au informat
Că au bilete doar pentru dus,
Și dacă pot plăti bani în avans
Pentru anul " 50 au preț redus
Am rezervat biletul pentru dus
Și n-am mai stat să mă gândesc,
Dar mi-am permis o întrebare?
Există opțiunea să-l prelungesc?
O voce blândă în fundal am auzit
Care m-a tulburat în mod nespus,
Precum că ei ar fi o simplă agenție
Iar rezervări se fac la ordin..doar de Sus!
Tu, femeie!
E ziua ta frumoasa mea,
Și-s fericit că-mi ești femeie,
Tu ai căzut precum o stea,
Te-am prins și pus sub cheie
În casa noastră luminezi,
Căldură, dragoste aduci,
La toate tu mereu veghezi,
Și niciodată nu le-ncurci
Tu ești ființa binecuvântată,
Ce nouă-n dar ne este dată,
Mie să-mi fii soția mult visată,
Iar pentru Edy, o mamă adorată
La tine noi cu drag privim,
Și-ți mulțumim că tu exiști,
Te prețuim, iubim și îți dorim,
Să nu ai niciodată, ochii triști
Flori îți vom aduce noi mereu,
Punând în ele dragoste și dor,
Și-l vom ruga pe Dumnezeu,
Să fie-n casa noastră și-n viitor
Acum vreau să mărturisesc,
Și să vă spun despre o cheie,
Pe care-am vrut s-o folosesc,
Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Doua inimi! ( Pentru tata )
Plutesc în aer două inimi
Și vântul le tot duce,
Se-ntorc și își vorbesc
Lângă o cruce.
Ce mult a mai trecut
De când te-ai dus,
Te rog de vrei să-mi spui
Cum este Sus?
Pe-aici este cum știi
Nimic schimbat,
Doar eu îmbătrânit
De-atât oftat.
Am fost și ieri pe-aici
Să ud o floare,
Că tare s-a mai ofilit
Arșița-i mare.
Copiilor le merge bine
Și au de toate,
Mai trec și pe la mine
Puțin..c-atât se poate.
Nepoții au crescut acum
Și merg la școli,
Învață de pe laptop
Nu de pe coli.
Cei mari au casa lor
Servicii bune,
Nimic nu le lipsește
Sunt peste tot în lume.
În sat puțini am mai rămas
Doar cei bătrâni,
Mulți tineri sunt plecați
Printre străini.
Ieri s-a dus la cer și Veta
Poate vă întâlniți,
Era bolnavă sărăcuța
Și-n mari suferinți.
N-a mai plouat de mult
E mare uscăciune,
Mereu cerem să plouă
Prin rugăciune.
Nici Domnul nu ne mai aude
Că suntem păcătoși,
Ne facem că iubim
Rămânem... mincinoși.
Mă strânge frigu-n spate
Așa că am să plec,
Dar voi veni și mâine
La cruce să m-aplec.
Nici azi n-ai scos o vorbă
Doar eu ți-am povestit,
Mi-i inima pustie
Și ochii triști.
Te rog să ai răbdare
Că am să vin la tine,
Nu știu la ce timp
Poate fi mâine...poimâine?
Te las acum și cer iertare
Că este noapte,
Și-ți spun că te iubesc
În mii...de șoapte!
Un cățel..cu minte!
Este bunul meu prieten
Și-mi e tare credincios,
Latră și nu mai ascultă
Când afară nu e scos
Mergem zilnic la plimbare
Pe tăpșanul de sub munte,
Când din lesă îi dau drumul
Cu toți vrea să se înfrunte
Sunt cățel cu pedegree
Cu ochi negri și sticloși,
Părul lung, blăniță albă
Cinste fac l-ai mei strămoși
Când mă satur de-alergat
Merg spre casă la odihnă,
Sunt spălat, șters, periat
Și-apoi îmi rod osu-n tihnă
Mult nu stau pe hol întins
Mă ridic și-mi caut treabă,
Ce găsesc pe jos nestrâns
Sfâșii și înghit în grabă
Am un tic destul de prost
Tot ce prind iubesc a rupe,
Doar cu carnea mă împac
Și nu-mi place să beau supe
Zic că sunt cățel cu minte
Și vă cer să mă-ndrăgiți,
Dar de n-aveți os cu carne
La masă...nu mă poftiți!
Dragoste!
Azi m-am așezat la coadă,
Vreau să cumpăr niște flori,
Sunt pentru ființa dragă,
Dar nu-s hotărât la culori
Sunt atent la cei din față,
Și la ce fel de flori se opresc,
Eu le duc la a mea soață,
Și n-aș vrea ca să greșesc
Dar degeaba m-am uitat,
Că nimic n-am înțeles,
Fiecare-a cumpărat,
Buchetul ce l-a ales
Când rândul mie mi-a venit,
Domnița a-nțeles de ce ezit,
Mi-a prezentat un buchet aranjat,
Ce mi-a plăcut și n-am mai așteptat
Cu gândul la a mea soție,
Eu am rugat-o ca să scrie,
..pe panglica de hârtie..
..printre aceste minunate
flori, am presărat multă
dragoste și sentimente
alese, care imi doresc
să fie duse de valul de
iubire și să-ți inunde
inima-Marce! Eu Cezar!
Vântul mă bate!
Vântul mă bate și-ar vrea să-mi zică
Să uit iubita ce-a fost, cândva, odată,
Să nu mai sufăr, să-mi caut fericirea
Ce mă așteaptă negreșit, la altă fată.
M-ascund puțin și-l las să vijelească
Gândind că poate pleacă cum a venit,
Cu sfaturile lui ce viața mi-o încurcă
Acum când dragostea mi-am întâlnit.
De mine, eu îți spun să nu te-ascunzi
Că doar ți-aduc vestea ce am văzut-o,
Ochii să ții deschizi și chiar să înțelegi
Că fata dragă, din păcate...ai pierdut-o.
Cum poți să-mi spui, tu vânt răutăcios
S-o uit și să-mi găsesc rapid o altă fată,
Când o aștept de zece luni să se întoarcă
Să facem nuntă mare-n sat și să fiu..tată.
Eu, n-aș fi vrut să-ți povestesc vreodată
C-a ta aleasă are iubit student american,
Așa că doar am îndrăznit asta să-ți spun
Și să-nțelegi că eu...nu-ți sunt dușman
Iar viața uneori e filă scrisă...de roman.
Atunci, la vânt, frumos am mulțumit
Și am crezut în tot ce îmi vorbește,
Ne-am despărțit, adevărați prieteni
Înțelegând povestea...celui ce iubește!
Pentru "50..au preț redus!
Cândva n-am să mai fiu cu tine
Pentru că-mi voi sfârși călătoria
Până atunci încerc să mă conving
Că pe pământ mi-am făcut datoria
E doar așa o vorbă aruncată
Că voi pleca în altă galaxie,
Și precaut cum știu că sunt
Ieri, am contactat o agenție
Cu multe scuze m-au informat
Că au bilete doar pentru dus,
Și dacă pot plăti bani în avans
Pentru anul " 50 au preț redus
Am rezervat biletul pentru dus
Și n-am mai stat să mă gândesc,
Dar mi-am permis o întrebare?
Există opțiunea să-l prelungesc?
O voce blândă în fundal am auzit
Care m-a tulburat în mod nespus,
Precum că ei ar fi o simplă agenție
Iar rezervări se fac la ordin..doar de Sus!
Tu, femeie!
E ziua ta frumoasa mea,
Și-s fericit că-mi ești femeie,
Tu ai căzut precum o stea,
Te-am prins și pus sub cheie
În casa noastră luminezi,
Căldură, dragoste aduci,
La toate tu mereu veghezi,
Și niciodată nu le-ncurci
Tu ești ființa binecuvântată,
Ce nouă-n dar ne este dată,
Mie să-mi fii soția mult visată,
Iar pentru Edy, o mamă adorată
La tine noi cu drag privim,
Și-ți mulțumim că tu exiști,
Te prețuim, iubim și îți dorim,
Să nu ai niciodată, ochii triști
Flori îți vom aduce noi mereu,
Punând în ele dragoste și dor,
Și-l vom ruga pe Dumnezeu,
Să fie-n casa noastră și-n viitor
Acum vreau să mărturisesc,
Și să vă spun despre o cheie,
Pe care-am vrut s-o folosesc,
Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Doua inimi! ( Pentru tata )
Plutesc în aer două inimi
Și vântul le tot duce,
Se-ntorc și își vorbesc
Lângă o cruce.
Ce mult a mai trecut
De când te-ai dus,
Te rog de vrei să-mi spui
Cum este Sus?
Pe-aici este cum știi
Nimic schimbat,
Doar eu îmbătrânit
De-atât oftat.
Am fost și ieri pe-aici
Să ud o floare,
Că tare s-a mai ofilit
Arșița-i mare.
Copiilor le merge bine
Și au de toate,
Mai trec și pe la mine
Puțin..c-atât se poate.
Nepoții au crescut acum
Și merg la școli,
Învață de pe laptop
Nu de pe coli.
Cei mari au casa lor
Servicii bune,
Nimic nu le lipsește
Sunt peste tot în lume.
În sat puțini am mai rămas
Doar cei bătrâni,
Mulți tineri sunt plecați
Printre străini.
Ieri s-a dus la cer și Veta
Poate vă întâlniți,
Era bolnavă sărăcuța
Și-n mari suferinți.
N-a mai plouat de mult
E mare uscăciune,
Mereu cerem să plouă
Prin rugăciune.
Nici Domnul nu ne mai aude
Că suntem păcătoși,
Ne facem că iubim
Rămânem... mincinoși.
Mă strânge frigu-n spate
Așa că am să plec,
Dar voi veni și mâine
La cruce să m-aplec.
Nici azi n-ai scos o vorbă
Doar eu ți-am povestit,
Mi-i inima pustie
Și ochii triști.
Te rog să ai răbdare
Că am să vin la tine,
Nu știu la ce timp
Poate fi mâine...poimâine?
Te las acum și cer iertare
Că este noapte,
Și-ți spun că te iubesc
În mii...de șoapte!
Un cățel..cu minte!
Este bunul meu prieten
Și-mi e tare credincios,
Latră și nu mai ascultă
Când afară nu e scos
Mergem zilnic la plimbare
Pe tăpșanul de sub munte,
Când din lesă îi dau drumul
Cu toți vrea să se înfrunte
Sunt cățel cu pedegree
Cu ochi negri și sticloși,
Părul lung, blăniță albă
Cinste fac l-ai mei strămoși
Când mă satur de-alergat
Merg spre casă la odihnă,
Sunt spălat, șters, periat
Și-apoi îmi rod osu-n tihnă
Mult nu stau pe hol întins
Mă ridic și-mi caut treabă,
Ce găsesc pe jos nestrâns
Sfâșii și înghit în grabă
Am un tic destul de prost
Tot ce prind iubesc a rupe,
Doar cu carnea mă împac
Și nu-mi place să beau supe
Zic că sunt cățel cu minte
Și vă cer să mă-ndrăgiți,
Dar de n-aveți os cu carne
La masă...nu mă poftiți!
Dragoste!
Azi m-am așezat la coadă,
Vreau să cumpăr niște flori,
Sunt pentru ființa dragă,
Dar nu-s hotărât la culori
Sunt atent la cei din față,
Și la ce fel de flori se opresc,
Eu le duc la a mea soață,
Și n-aș vrea ca să greșesc
Dar degeaba m-am uitat,
Că nimic n-am înțeles,
Fiecare-a cumpărat,
Buchetul ce l-a ales
Când rândul mie mi-a venit,
Domnița a-nțeles de ce ezit,
Mi-a prezentat un buchet aranjat,
Ce mi-a plăcut și n-am mai așteptat
Cu gândul la a mea soție,
Eu am rugat-o ca să scrie,
..pe panglica de hârtie..
..printre aceste minunate
flori, am presărat multă
dragoste și sentimente
alese, care imi doresc
să fie duse de valul de
iubire și să-ți inunde
inima-Marce! Eu Cezar!