Vocea României
Tot mai greu, se lasă peste școală,
Umbra unui sistem ce nu-și vrea copilul sănătos,
Dascălii ce poartă măști de ifos,
Otrăvesc tot ce-i pur, cu-al lor suflet de smoală.
Unde sunteți voi, ce-ați fost cândva eroi?
Sălile sunt pline, dar totuși așa goale,
Zâmbete forțate pe chipurile pale,
Se topesc anii învățării, sub lacrimi de nevoi.
Nu știu de carte sau de cuvânt,
,,Educație" răsună ca un ecou în surdină,
În băncile uitate, copii ascunși în vină,
Prizonierii unor oameni ce-au depus un jurământ.
Sistem corupt al educației ucise,
Note și examene, lanțuri grele pe umeri de copil,
Uităm că școala nu este un exil,
Românie... gropar de vise!
Categoria: Poezii patriotice
Toate poeziile autorului: Ramona Elena Glodeanu
Data postării: 25 mai 2024
Vizualizări: 454
Poezii din aceiaşi categorie
Cu durere mare scriu aceste rânduri
Cu durere mare scriu aceste rânduri,
Dragii mei de peste Prut.
Aș vrea să spun - e prea târziu
Să revenim de unde ne-am născut.
Sărăcia crește tot mai tare
Și corupția la fel.
Reunirea promit doar prin slogane,
Scrise de lași și de mișeli.
Vreau să plâng dar nu mai am lacrimi,
Vreau sa strig dar nu mai am glas,
Căci ne-au rupt de la țara mamă.
Orfani pe veci noi am rămas.
Daniel Pomirlean
Satul meu natal
Un sat plin cu istorii
Cu vii amintiri
Apare din abisuri
Printre oameni și copii.
Un sat cu demnitate,
Plin de libertate,
Cu valori importante,
De dreptate si solemnitate!
14.10.2021
La steaua (II)
Coronavirus
Scumpul nostru glob pamantesc
Pe care toate tarile se intalnesc
Cetatenii lor se tot imbolnavesc
Coronavirus... ceva grotesc.
Cum sa stam si sa ne plimbam
Sau in padure un gratar sa bagam
Atata timp cat noi toti riscam
Nenorocirea de boala sa o luam?
Stati in case, numai bantuiti pe strada
Gândiți-vă la cei ce stau in camera de garda
Spitalele noastre si asa stau sa cada
Nu le mai dati si voi de lucru gramada
Ca sa traiti mai in siguranta
Numai mergeti aiurea la piata
Stati in a voastra fortareata
Cu manusi si mastile pe fata.
Tot pe maini sa va spalati mereu
E vorba despre igiena, hai, ca nu e greu
Sa va dezinfectati instantaneu
Ca sa nu strigati la mormant "Văleu!"
Totusi sa invatam cu totii ceva
Sa fim uniti mereu, nu doar candva
Boala asta e grea, dar noi nu suntem altceva
Decat romani... Poate ne vom eleva!
Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în portugheză
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
Vinho tinto leve é bom
O vinho tinto leve é bom,
Colhido no final do outono,
Mais sobre a geada, mais sobre o homem,
Bebo muito mais e não fico bêbado.
Eu jurei que nunca mais beberia
Mas eu não consigo me segurar
Bom vinho, bom, eu gosto,
Não sei o que farão com ele.
Vinho de maçã raro
Ele sobe em sua cabeça sem escada,
Vinesor de bogies verdes
Torne o homem invisível.
O vinho é bom e saboroso,
Quando você bebe com um homem bonito.
Mas se você beber com um homem feio,
O vinho para na garganta.
Chişinău
Chișinău oraș frumos,
Ce ai un soare luminos.
Soarele-ți zâmbește,
Bucuria ți-o vestește.
Ai clădiri mărinimoase,
Înalte și frumoase.
Chișinău oraș cu flori,
Și cu mulți locuitori.
Tu ai oameni muncitori,
Ce lucrează de cu zori.
Oameni iubitori de muncă,
Ce se grăbesc la lucru.
Tu ești oraș vestit,
De turiști ești tot iubit.
Că ești foarte vestit,
Pentru multe istorii menit.
Chișinău te îndrăgim,
Și mereu noi te iubim.
Că ești un oraș frumos,
Unde păsările-ți cântă duios.
Ești orașul preferat,
Chișinăul meu cel drag.
Te îndrăgim fiecare,
Și cel mic și cel mare.
Poezie dedicată"orașului Chișinău"
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Cu durere mare scriu aceste rânduri
Cu durere mare scriu aceste rânduri,
Dragii mei de peste Prut.
Aș vrea să spun - e prea târziu
Să revenim de unde ne-am născut.
Sărăcia crește tot mai tare
Și corupția la fel.
Reunirea promit doar prin slogane,
Scrise de lași și de mișeli.
Vreau să plâng dar nu mai am lacrimi,
Vreau sa strig dar nu mai am glas,
Căci ne-au rupt de la țara mamă.
Orfani pe veci noi am rămas.
Daniel Pomirlean
Satul meu natal
Un sat plin cu istorii
Cu vii amintiri
Apare din abisuri
Printre oameni și copii.
Un sat cu demnitate,
Plin de libertate,
Cu valori importante,
De dreptate si solemnitate!
14.10.2021
La steaua (II)
Coronavirus
Scumpul nostru glob pamantesc
Pe care toate tarile se intalnesc
Cetatenii lor se tot imbolnavesc
Coronavirus... ceva grotesc.
Cum sa stam si sa ne plimbam
Sau in padure un gratar sa bagam
Atata timp cat noi toti riscam
Nenorocirea de boala sa o luam?
Stati in case, numai bantuiti pe strada
Gândiți-vă la cei ce stau in camera de garda
Spitalele noastre si asa stau sa cada
Nu le mai dati si voi de lucru gramada
Ca sa traiti mai in siguranta
Numai mergeti aiurea la piata
Stati in a voastra fortareata
Cu manusi si mastile pe fata.
Tot pe maini sa va spalati mereu
E vorba despre igiena, hai, ca nu e greu
Sa va dezinfectati instantaneu
Ca sa nu strigati la mormant "Văleu!"
Totusi sa invatam cu totii ceva
Sa fim uniti mereu, nu doar candva
Boala asta e grea, dar noi nu suntem altceva
Decat romani... Poate ne vom eleva!
Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în portugheză
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
Vinho tinto leve é bom
O vinho tinto leve é bom,
Colhido no final do outono,
Mais sobre a geada, mais sobre o homem,
Bebo muito mais e não fico bêbado.
Eu jurei que nunca mais beberia
Mas eu não consigo me segurar
Bom vinho, bom, eu gosto,
Não sei o que farão com ele.
Vinho de maçã raro
Ele sobe em sua cabeça sem escada,
Vinesor de bogies verdes
Torne o homem invisível.
O vinho é bom e saboroso,
Quando você bebe com um homem bonito.
Mas se você beber com um homem feio,
O vinho para na garganta.
Chişinău
Chișinău oraș frumos,
Ce ai un soare luminos.
Soarele-ți zâmbește,
Bucuria ți-o vestește.
Ai clădiri mărinimoase,
Înalte și frumoase.
Chișinău oraș cu flori,
Și cu mulți locuitori.
Tu ai oameni muncitori,
Ce lucrează de cu zori.
Oameni iubitori de muncă,
Ce se grăbesc la lucru.
Tu ești oraș vestit,
De turiști ești tot iubit.
Că ești foarte vestit,
Pentru multe istorii menit.
Chișinău te îndrăgim,
Și mereu noi te iubim.
Că ești un oraș frumos,
Unde păsările-ți cântă duios.
Ești orașul preferat,
Chișinăul meu cel drag.
Te îndrăgim fiecare,
Și cel mic și cel mare.
Poezie dedicată"orașului Chișinău"
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Alte poezii ale autorului
Judecata
Curajul...
Mă dezmorțește,
Mă stârnește,
Dar nu sunt Harap din poveste
Să mă lupt pentru regate,
Să fiu slugă, să fac fapte
Și să mor, dar să învii,
Nu e stilul meu!
Iubirea...
Mă orbește,
Mă robește,
Dar nu sunt Ana a lui Ion
Să fiu bătută, chinuită,
Să plâng după o iubire sfârșită,
Să mor și nimeni să nu plângă,
Nu e stilul meu!
Frumusețea...
Mă lovește,
Mă mândrește,
Dar nu sunt Ela Gheorghidiu,
Să am faimă și avere,
Să fiu acuzată de-al meu soț,
Că nu-s fidelă și-l înșel,
Nu e stilul meu!
Enigma...
Se distinge bine,
Stilul eu nu mi-l găsesc.
Nu sunt slugă, iubită sau soție,
Nu am regate, pământ, avere,
Dar cine sunt eu??
Să mă judec nu e stilul meu!
Dor de tine, România...
Comasați-s la putere
Cu averea strânsă-n saci,
Țara-i toată o mizerie,
Iar noi...lipiți săraci.
Citesc chipurile triste
Şi-ncrețite de nevoi,
Palmele noastre muncite,
Vor lovi cândva în voi!
Cei mai mari penali în funcții
Și-au făcut vile, palate,
Au vândut pământul, munţii,
Ne-au lăsat păduri tăiate.
În curând vă sună ceasul,
Suflă vântul a schimbare,
Când poporu-şi ține glasul
Şi-şi dorește eliberare.
Ce este cu țara noastră?
Unde sunt cei înțelepți?
Tu, cândva, cea mai măiastră,
Azi, condusă de nedrepți.
,,Te iubesc"
,,Te iubesc "...sincer, silit,
Legământ sau doar un chin,
În taine rugi pecetluit
Sau șoptit în noapte lin.
Văpaia-n ochi de o zărești
Ți-aprinde inimioara,
Zaci tăcut, doar urmărești
Cum te-nfășoară para.
Sar scântei, nu te-agiți,
Nu te lași distras,
Tu aștepți din alte vieți
Un gând, o șoaptă și un glas.
Și aștepți, aștepți, aștepți...
Să jurați din nou iubirea,
Păzești amurguri, dimineți,
Răscolești în toți privirea.
Ecoul pașilor tăcuți
Și clipele în doi,
Se întorc, toate le simți
Și chip... și mâini... și buze moi.
Ai așteptat încă o viață
Să o vezi, a ta iubire,
Ea, artă din speranță,
Tablou semnat de nemurire.
Scriitorul
Nu cunosc fericire de muritor,
O frunză-n vânt, un scriitor,
Mă ofilesc cu timpul şi apar iar,
Nimic din jur nu-mi pare familiar.
Acum sunt trup ce-n valul vântului,
Ce-n bătaia ceasului și a trecutului,
Trece prin timpuri ce n-au formă,
Simt cum existenta mi se curmă.
Nici fericirea, nici durerea,
Nici dezgustul, nici plăcerea,
Nu descriu nemurirea în totalitate,
Sumar de sentimente în intensitate.
Sfârşit de muritor o să-ntâlnesc,
Și cu sufletul sper să mă găsesc,
Viața eternă e coşmar şi fantezie,
Trăiesc și renasc prin poezie...
Scrisoare de apoi
Când cavoul devine casă
Ai să fii uitat de lume,
Vei sta singur, lor nu le pasă
Că la piatra cu-al tău nume
Lumânarea este stinsă,
Și-ai buruiene lângă cruce,
Crezi că îți vor face masă
Dar ei știu doar să se spurce.
Ești vorbit de rău și-acum
Chiar de tu le-ai vrut doar bine,
Pentru ei ai fost un fum
Iar ei se cred roi de albine.
Presupun că i-ai rănit
Dar cu toții au uitat
Când pentru ei păreai fericit
Și n-aveai drept la oftat.
,, Ce griji ai tu?"
,, În locul tău eu nu m-aș plânge"
Vorbe pe care sufletu'
Le-a clătit în lacrimi de sânge.
Altele chiar nu-și au rostul,
Prejudecăți și vorbe-n vânt,
Acum c-ai liniște, ai totul,
N-auzi vorbe din pământ.
Iertare
Vreau să mă ierți pentru ceea ce nu sunt
Să pot pleca cu inima împăcată,
Eu te iert, căci toate le-ai făcut,
Supus de mintea-ți deșartă.
Știu că în zadar au fost,
Oh…visele mele!
Nu puteam să-ți spun tot
De frică c-ai fi fugit de ele.
Și fără un cuvânt spus
Ai dispărut din al meu Rai,
Rămâi cu bine, suflet distrus,
Căci gând să oferi iubire n-ai!
Judecata
Curajul...
Mă dezmorțește,
Mă stârnește,
Dar nu sunt Harap din poveste
Să mă lupt pentru regate,
Să fiu slugă, să fac fapte
Și să mor, dar să învii,
Nu e stilul meu!
Iubirea...
Mă orbește,
Mă robește,
Dar nu sunt Ana a lui Ion
Să fiu bătută, chinuită,
Să plâng după o iubire sfârșită,
Să mor și nimeni să nu plângă,
Nu e stilul meu!
Frumusețea...
Mă lovește,
Mă mândrește,
Dar nu sunt Ela Gheorghidiu,
Să am faimă și avere,
Să fiu acuzată de-al meu soț,
Că nu-s fidelă și-l înșel,
Nu e stilul meu!
Enigma...
Se distinge bine,
Stilul eu nu mi-l găsesc.
Nu sunt slugă, iubită sau soție,
Nu am regate, pământ, avere,
Dar cine sunt eu??
Să mă judec nu e stilul meu!
Dor de tine, România...
Comasați-s la putere
Cu averea strânsă-n saci,
Țara-i toată o mizerie,
Iar noi...lipiți săraci.
Citesc chipurile triste
Şi-ncrețite de nevoi,
Palmele noastre muncite,
Vor lovi cândva în voi!
Cei mai mari penali în funcții
Și-au făcut vile, palate,
Au vândut pământul, munţii,
Ne-au lăsat păduri tăiate.
În curând vă sună ceasul,
Suflă vântul a schimbare,
Când poporu-şi ține glasul
Şi-şi dorește eliberare.
Ce este cu țara noastră?
Unde sunt cei înțelepți?
Tu, cândva, cea mai măiastră,
Azi, condusă de nedrepți.
,,Te iubesc"
,,Te iubesc "...sincer, silit,
Legământ sau doar un chin,
În taine rugi pecetluit
Sau șoptit în noapte lin.
Văpaia-n ochi de o zărești
Ți-aprinde inimioara,
Zaci tăcut, doar urmărești
Cum te-nfășoară para.
Sar scântei, nu te-agiți,
Nu te lași distras,
Tu aștepți din alte vieți
Un gând, o șoaptă și un glas.
Și aștepți, aștepți, aștepți...
Să jurați din nou iubirea,
Păzești amurguri, dimineți,
Răscolești în toți privirea.
Ecoul pașilor tăcuți
Și clipele în doi,
Se întorc, toate le simți
Și chip... și mâini... și buze moi.
Ai așteptat încă o viață
Să o vezi, a ta iubire,
Ea, artă din speranță,
Tablou semnat de nemurire.
Scriitorul
Nu cunosc fericire de muritor,
O frunză-n vânt, un scriitor,
Mă ofilesc cu timpul şi apar iar,
Nimic din jur nu-mi pare familiar.
Acum sunt trup ce-n valul vântului,
Ce-n bătaia ceasului și a trecutului,
Trece prin timpuri ce n-au formă,
Simt cum existenta mi se curmă.
Nici fericirea, nici durerea,
Nici dezgustul, nici plăcerea,
Nu descriu nemurirea în totalitate,
Sumar de sentimente în intensitate.
Sfârşit de muritor o să-ntâlnesc,
Și cu sufletul sper să mă găsesc,
Viața eternă e coşmar şi fantezie,
Trăiesc și renasc prin poezie...
Scrisoare de apoi
Când cavoul devine casă
Ai să fii uitat de lume,
Vei sta singur, lor nu le pasă
Că la piatra cu-al tău nume
Lumânarea este stinsă,
Și-ai buruiene lângă cruce,
Crezi că îți vor face masă
Dar ei știu doar să se spurce.
Ești vorbit de rău și-acum
Chiar de tu le-ai vrut doar bine,
Pentru ei ai fost un fum
Iar ei se cred roi de albine.
Presupun că i-ai rănit
Dar cu toții au uitat
Când pentru ei păreai fericit
Și n-aveai drept la oftat.
,, Ce griji ai tu?"
,, În locul tău eu nu m-aș plânge"
Vorbe pe care sufletu'
Le-a clătit în lacrimi de sânge.
Altele chiar nu-și au rostul,
Prejudecăți și vorbe-n vânt,
Acum c-ai liniște, ai totul,
N-auzi vorbe din pământ.
Iertare
Vreau să mă ierți pentru ceea ce nu sunt
Să pot pleca cu inima împăcată,
Eu te iert, căci toate le-ai făcut,
Supus de mintea-ți deșartă.
Știu că în zadar au fost,
Oh…visele mele!
Nu puteam să-ți spun tot
De frică c-ai fi fugit de ele.
Și fără un cuvânt spus
Ai dispărut din al meu Rai,
Rămâi cu bine, suflet distrus,
Căci gând să oferi iubire n-ai!