Autorul Ramona Elena Huțanu

Constelația autorului
poezii.online Ramona Elena Huțanu

În călătoria vieții, fiecare dintre noi este un povestitor, iar eu, îmi țes povestea cu firele poeziei și ale învățăturii. Sunt studentă și membră a unui partid politic, ceea ce mă face să îmi deschid mintea către noi orizonturi de cunoaștere, în timp ce pasiunea pentru poezie îmi hrănește sufletul și îmi colorează cuvintele. Mă descriu ca fiind o ființă care îmbină armonios idealismul cu pragmatismul, în căutarea unei lumi mai bune.

Inregistrat pe: 25 mai 2024 24 creaţii 4 1

Total

24 creaţii
N-ai vrea tu?
1 708 25 octombrie 2025
N-ai vrea tu?
678 25 octombrie 2025
Scrisoare către mama
1 1 779 1 august 2025
Minte-mă
851 25 februarie 2025
Scriitorul
956 15 august 2024
Dor de tine, România...
1,299 14 iunie 2024
Voi iubi, cândva, din nou
1,239 13 iunie 2024
Iertare
1,147 26 mai 2024
Doar un gând
1,094 26 mai 2024
Cândva
1,037 26 mai 2024
A fost odată...
1,035 25 mai 2024
Judecata
1,225 25 mai 2024
Scrisoare de apoi
1,188 25 mai 2024
Mamă dragă…
1,180 25 mai 2024
Regina Nopții
1,584 25 mai 2024
Rămas bun
1,004 25 mai 2024
A vieții
1,065 25 mai 2024
O nouă eu...
1,168 25 mai 2024
,,Te iubesc"
2 1,027 25 mai 2024
Fără ,,Te iubesc"
1,221 25 mai 2024
Singuratic
1,027 25 mai 2024
Vocea României
1,236 25 mai 2024
În locul unui ,,La mulți ani!"
1,333 25 mai 2024
Imperfect
1,128 25 mai 2024
Toţi autorii

Creaţii aleatorii :)

ganduri in ceas tarziu

ce nu vreau sa spun scriu

ma sfiesc, noaptea târziu 

n as vrea sa ma descarc

as ramane precum moara fara lac

nu am glas in mulțime 

au ramane gandurile fara mine

imi e dor dor de ele

sa le miros ca pe lalele

Mai mult...

Fără formă

Umbre de foc
pătrund în nimic –
noi le respirăm.

Un câmp de tăcere
își răstoarnă hotarele –
totul este
fără nume.

Mai mult...

Cat de mult aș vrea

De-ai ști...cât de mult aș vrea

Să te pot căuta 

La ușa sufletului tău să pot să bat

Tu să m-astepti, sa îmi deschizi cu drag

 

De-ai ști ... cât de mult aș vrea,

Atunci când te-aș vedea

Să simți cum mă topesc,

De dragul tău... când te zăresc.

 

De-ai ști... cât de mult aș vrea

Să îți mai stau pe canapea

Să degust vinul sub privirea ta,

Oh, Doamne... erați fericirea mea!

 

De-ai sti... cât de mult aș vrea

Să simt din nou îmbrățișarea ta

Să îți ascult inima cum bate

Tu să mă mângâi ușor pe spate.

 

Cât de mult aș vrea...de-ai ști 

Odată să mai pot simți 

Gustul ce mă ducea în paradis

Dulceața vinului rămas...promis

 

Cât de mult aș vrea... de-ai ști 

O clipă să mai fiu a ta

Toată lumea s-ar opri 

Să simtă cum îmi râde inima...

 

 

 

 

Mai mult...

Sfirsit de dragoste

Când dragostea se înnămolește,
Tu să nu spui că s-a sfârșit.
Căci tot ce-n suflet se ivește
E-un potop neîmplinit.

 

E-un potop ce-ți arde mintea,
Lăsând în urmă doar un scrum,
Făcându-te să uiți povestea
Ce-ai adorat-o ca un nebun.

 

Ai adorat, iubind în șoaptă,
Și-atunci când dragostea-a-noptat,
Dar epuizat de-atâta teamă,
Simți că tot ce-a fost s-a terminat.

 

Tu, spulberat de gânduri triste,
Ca o nălucă ai pășit.
Pământul parcă  se  mai rotește —
dar pentru tine,  s-a oprit...

Mai mult...

Inima din perete

Într-o noapte fără martori, fără lună,
Am ridicat un zid cu mâna mea,
Și-n piatra rece, surdă și păgână,
Am închis ce încă nu putea tăcea.

 

N-a fost blestem, nici urlet, nici furtună,
Ci doar un timp ce s-a oprit firesc,
Varul cădea, iar carnea, prea supusă,
Se stingea-n taină, fără să cerșesc.

 

De-atunci, când casa doarme-n întuneric,
Un ritm adânc pornește din perete,
Nu-i zgomot crud, nici vis isteric,
E vina mea bătând încet, concret.

Căci nu ce-am zidit bate ne-ncetat,
Ci adevărul viu, neîngropat.

Mai mult...

Și tăcerea ta o simt

Am în telefon, cateva poze cu ea,

Nimic regizat — un zâmbet, o cafea,

Un tricou larg, părul ciufulit,

Dar Doamne… cât o iubesc. Atât de liniștit.

 

N-o spun des, că nu-s poet cu normă,

Dar când o văd, lumea prinde formă.

E ceva între noi ce n-are nume,

Mai real decât tot ce zice lumea bună.

 

Nu-mi trebuie filtre, nici povești sclipite

Am serile cu ea și ochii ei obosiți

Când plânge, nu fug. Când tace, o simt.

E fata aia pe care-o ții, nu o minți.

 

Și da, poate n-o înțeleg candse frânge 

Dar stau. Rămân și când inima-mi plânge.

Îmi dau seama-atunci, când lumina dispare,

Că iubirea-i o flacără mută, dar care nu moare

 

Mai mult...
#Interesant  Autor: Cruceru Anca
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live