A vieții
În a vieții adiere,
Glasul tău rămâne-n loc,
Și privirea, cea din toc,
Veșnică plăsmuire.
În a vieții cărări,
Ai urmat un șir de stele,
Risipita-i fost în ele,
Iar eu cu ochii după zări.
În a vieții amintiri
Tu nu ai plecat,
Mă aștepți în cerdac,
Cu colaci și prăjituri.
În a vieții sentimente
Tu, bunica tuturor,
Coci veșnic la cuptor,
Inimile suferinde.
În a vieții rugăciune,
Vreau să fii din nou aici,
Noi nu mai suntem mici,
Dar să ne mai ții lipiți de tine.
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: Ramona Elena Glodeanu
Data postării: 25 mai 2024
Vizualizări: 415
Poezii din aceiaşi categorie
Oare?
mă uit la tine,
dar parcă nu te mai observ la fel;
mai ești aceeași, oare?
sau te-ai schimbat inevitabil?
mă tot gândesc cum ar fi fost să nu se
fi-ntâmplat.
oare, m-ai uitat?
întrebarea mă apasă,
căci stai la mine-n gând ca într-o așteptare, iar eu nu știu ce să-i spun.
și oare, a fost ușor să-mi pierzi pâna și amintirea?
fiindcă tu treci pe lângă mine de parc-aș fi doar un străin.
dar cum pot să-ți fiu într-un anume fel, când eu țin la tine, iar tu la mine nu?
ne fac pe noi ceva a fi sentimentele neîmpărtășite?
căci tu nu mai știi nimic din ce-mi aparține, dar eu te am în minte,
ești ca un gând ce parcă nu-mi mai trece, stând scris pe o pagină citită de zeci de mii de ori.
Ai plecat
Parcă a fost, parcă nu,
Nici eu nu pot să spun,
Ce-am simțit, nici eu nu știu,
Dacă a fost un lucru bun.
Dacă pentru o secundă,
Te-aș fi întrebat cu regret,
Unde vei pleca singură?
Și cu o durere tristă în piept.
Dacă te-aș fi rugat sa mai stai,
Oare ai mai fi plecat?
Pentru o secundă să rămâi,
O clipă să-mi mai fi dat.
Dar acum e târziu...
Ce sa-ntamplat, nu pot schimba,
Înapoi nu se întoarce timpu,
Tu din groapă, nu vei pleca.
Ai fost😔
Ai fost atât de crunt cu mine
M-ai pedepsit că am simţit,
Că am visat un vin în doi
La un apus de soare.de sfârsit.
Ai fost atât de dur cu mine
Când peste noapte te-ai schimbat
M-ai obligat să-mi frâng simţiri
Ce sufletul mi-au colorat.
Și mi-ai fost plin de nepăsare
De câte ori am încercat
Să caut in suflet la tine
Regretul unui alt final.
Și mi-ai rămas dezamăgire
Că nu te-ai vrut îmbrătişat
Mi-ai lăsat sete de mine
Când cu un vin mă încântai.
Și mi-ai rămas fior ce arde
Precum văpaia unui vis de jar
O rimă îmbrățișată în poezie,
Un vers ce uneori, mă face să tresar.
Și am rămas aici cu brațele deschise
Cu-n foc ce arde-ades în van
Îmi ești o lume doar din vise scrise
Născute din speranța unui altceva..
Ecouri
Îmi aduc aminte astăzi
De iubirea noastră, toată
Chiar de era ne-mpartasita
Noi doi, o simțeam, pe toată
Îmi cautai privirea blândă
Si sperai sa nu te las
N am putut să-ți spun atunci
Ce simțeam cu-adevărat
Ma durea atât de tare
Știam, nu te pot avea
Doar ca sufletul meu parca
Tot mereu, mereu spera
Imi spuneam ca poate odată
Într-o zi, nu știam cand
Voi avea iarăși puterea
Sa te pot privii zâmbind
Totuși am decis in taina
Trist, Sa te las sa pleci
Căci eram rănit într-una
De al iubirii sentiment
Dar nu pot scăpa de tine
Te zăresc mereu, mereu
Vreau doar sa dispari și pace
Sa dai sufletului meu
Tu ti ai continuat viata
Dar am doar o întrebare
Cand pe el tu îl privești
Te gândești la mine oare?
Sau poate doar m ai uitat
Ai reușit sa treci peste
Ajută-mă si pe mine
Scoate ma tu din poveste...
Pleacă, nu ma mai privii
Lasă ma - n singurătate
Căci am sufletul pustiu
De iubire si de pace
Acum, cred ca am înțeles,
Ai o inima de gheata
Ce i capabila sa înghețe
Încet încet a mea speranța
Eu nu-ți mai răspund la zâmbet
In zadar îți întorci capul
Lasă ma re rog pe mine
N am nevoie de iubire.
Căci tu nici nu realizezi
Cat de mult rau mi ai făcut
Pentru tine a fost un joc
Dar pe mine m a durut.
Mai am..
Mai am doar a ta cămașă plina de parfum și-o călimară,
Ce-mi face inima-mi sa fie atât de-amara.
Mai am o poza-ntr-un tablou uitat pe masa,
Cu omul ce odinioară mă făcea sa fiu acasă.
Mai am un plus ce sta tignit pe patu’ acoperit fie haine,
Ce-mi aduc aminte de-acele zile faine.
Mai am doar o scrisoare mototolita-n mana,
Pe care o citesc ca versurile să-mi rămână.
Mai am acei cercei de diamant,
Ce-i spun urechii atât de deprimant.
Tu uita-l,fata,pe acel om,
Pe care-acum îl simți în fiece atom.
Mai am acea cana deprimata,
Ce are pe ea un băiat și-o fata,
Care se iubeau cândva atât de mult,
Și care azi mai au doar acel tumult.
Mai am acea carte mica și plăpândă,
Care zi de zi se roagă ca ea sa nu mai plângă,
Și care suferă atât de simplu și intens,
Din cauza unui gol imens.
Mai am acele poze fericite,
Pe care le privesc și pe al meu suflet pun doar niște petice,
Poze ce mă fac sa uit de dorul cel imens
Și mă gandesc doar l-acel nou consens.
Mai am al tău tricou albastru,
Ce mă transforma-ntr-un trist sihastru.
Mai am doar un cuvânt sa ți spun și plec,
Mai pune-mi un sărut și-al meu suflet sa mi-l vindec.
Ma amagesc cu gandul
M-am certat cu dumnezeu ca nu mai esti langa mine
Ma amagesc cu gandul ca el stie cel mai bine
O droaie de sentimente ma-ncearca neincetat
Ma amagesc cu gandul ca nici tu nu m-ai uitat
De fapt sunt sigur ca nu-ai cum sa ma uiti
Iubirea ce-am avut-o putand sa mute munti
Cand te-am lasat sa pleci, ai luat o bucata din mine
Ma amagesc cu gandul ca asa e cel mai bine
Acum inchid ochii si vad cum ne iubeam
Timpul se oprea in loc si sufletele ni le contopeam
Cand eram impreuna era totul perfect
Ma amagesc cu gandul ca noi am fost fara defect
Am amestecat iubire, nebunie si durere
Cand eram impreuna pluteam printre stele
Ne-am castigat inimile si mintile simtindu-ne divin
Cand ne tineam in brate era totul sublim
Ai fost femeia vietii mele iar eu al tau barbat
Ma amagesc cu gandul ca nu s-a terminat
Si sunt ferm convins ca inca ma mai iubesti
Iubirea ce mi-ai purtat-o, fiind ca din povesti
Vorba unui mare om, care a spus de negresit:
Ca iubirea adevarata nu are sfarsit!
Oare?
mă uit la tine,
dar parcă nu te mai observ la fel;
mai ești aceeași, oare?
sau te-ai schimbat inevitabil?
mă tot gândesc cum ar fi fost să nu se
fi-ntâmplat.
oare, m-ai uitat?
întrebarea mă apasă,
căci stai la mine-n gând ca într-o așteptare, iar eu nu știu ce să-i spun.
și oare, a fost ușor să-mi pierzi pâna și amintirea?
fiindcă tu treci pe lângă mine de parc-aș fi doar un străin.
dar cum pot să-ți fiu într-un anume fel, când eu țin la tine, iar tu la mine nu?
ne fac pe noi ceva a fi sentimentele neîmpărtășite?
căci tu nu mai știi nimic din ce-mi aparține, dar eu te am în minte,
ești ca un gând ce parcă nu-mi mai trece, stând scris pe o pagină citită de zeci de mii de ori.
Ai plecat
Parcă a fost, parcă nu,
Nici eu nu pot să spun,
Ce-am simțit, nici eu nu știu,
Dacă a fost un lucru bun.
Dacă pentru o secundă,
Te-aș fi întrebat cu regret,
Unde vei pleca singură?
Și cu o durere tristă în piept.
Dacă te-aș fi rugat sa mai stai,
Oare ai mai fi plecat?
Pentru o secundă să rămâi,
O clipă să-mi mai fi dat.
Dar acum e târziu...
Ce sa-ntamplat, nu pot schimba,
Înapoi nu se întoarce timpu,
Tu din groapă, nu vei pleca.
Ai fost😔
Ai fost atât de crunt cu mine
M-ai pedepsit că am simţit,
Că am visat un vin în doi
La un apus de soare.de sfârsit.
Ai fost atât de dur cu mine
Când peste noapte te-ai schimbat
M-ai obligat să-mi frâng simţiri
Ce sufletul mi-au colorat.
Și mi-ai fost plin de nepăsare
De câte ori am încercat
Să caut in suflet la tine
Regretul unui alt final.
Și mi-ai rămas dezamăgire
Că nu te-ai vrut îmbrătişat
Mi-ai lăsat sete de mine
Când cu un vin mă încântai.
Și mi-ai rămas fior ce arde
Precum văpaia unui vis de jar
O rimă îmbrățișată în poezie,
Un vers ce uneori, mă face să tresar.
Și am rămas aici cu brațele deschise
Cu-n foc ce arde-ades în van
Îmi ești o lume doar din vise scrise
Născute din speranța unui altceva..
Ecouri
Îmi aduc aminte astăzi
De iubirea noastră, toată
Chiar de era ne-mpartasita
Noi doi, o simțeam, pe toată
Îmi cautai privirea blândă
Si sperai sa nu te las
N am putut să-ți spun atunci
Ce simțeam cu-adevărat
Ma durea atât de tare
Știam, nu te pot avea
Doar ca sufletul meu parca
Tot mereu, mereu spera
Imi spuneam ca poate odată
Într-o zi, nu știam cand
Voi avea iarăși puterea
Sa te pot privii zâmbind
Totuși am decis in taina
Trist, Sa te las sa pleci
Căci eram rănit într-una
De al iubirii sentiment
Dar nu pot scăpa de tine
Te zăresc mereu, mereu
Vreau doar sa dispari și pace
Sa dai sufletului meu
Tu ti ai continuat viata
Dar am doar o întrebare
Cand pe el tu îl privești
Te gândești la mine oare?
Sau poate doar m ai uitat
Ai reușit sa treci peste
Ajută-mă si pe mine
Scoate ma tu din poveste...
Pleacă, nu ma mai privii
Lasă ma - n singurătate
Căci am sufletul pustiu
De iubire si de pace
Acum, cred ca am înțeles,
Ai o inima de gheata
Ce i capabila sa înghețe
Încet încet a mea speranța
Eu nu-ți mai răspund la zâmbet
In zadar îți întorci capul
Lasă ma re rog pe mine
N am nevoie de iubire.
Căci tu nici nu realizezi
Cat de mult rau mi ai făcut
Pentru tine a fost un joc
Dar pe mine m a durut.
Mai am..
Mai am doar a ta cămașă plina de parfum și-o călimară,
Ce-mi face inima-mi sa fie atât de-amara.
Mai am o poza-ntr-un tablou uitat pe masa,
Cu omul ce odinioară mă făcea sa fiu acasă.
Mai am un plus ce sta tignit pe patu’ acoperit fie haine,
Ce-mi aduc aminte de-acele zile faine.
Mai am doar o scrisoare mototolita-n mana,
Pe care o citesc ca versurile să-mi rămână.
Mai am acei cercei de diamant,
Ce-i spun urechii atât de deprimant.
Tu uita-l,fata,pe acel om,
Pe care-acum îl simți în fiece atom.
Mai am acea cana deprimata,
Ce are pe ea un băiat și-o fata,
Care se iubeau cândva atât de mult,
Și care azi mai au doar acel tumult.
Mai am acea carte mica și plăpândă,
Care zi de zi se roagă ca ea sa nu mai plângă,
Și care suferă atât de simplu și intens,
Din cauza unui gol imens.
Mai am acele poze fericite,
Pe care le privesc și pe al meu suflet pun doar niște petice,
Poze ce mă fac sa uit de dorul cel imens
Și mă gandesc doar l-acel nou consens.
Mai am al tău tricou albastru,
Ce mă transforma-ntr-un trist sihastru.
Mai am doar un cuvânt sa ți spun și plec,
Mai pune-mi un sărut și-al meu suflet sa mi-l vindec.
Ma amagesc cu gandul
M-am certat cu dumnezeu ca nu mai esti langa mine
Ma amagesc cu gandul ca el stie cel mai bine
O droaie de sentimente ma-ncearca neincetat
Ma amagesc cu gandul ca nici tu nu m-ai uitat
De fapt sunt sigur ca nu-ai cum sa ma uiti
Iubirea ce-am avut-o putand sa mute munti
Cand te-am lasat sa pleci, ai luat o bucata din mine
Ma amagesc cu gandul ca asa e cel mai bine
Acum inchid ochii si vad cum ne iubeam
Timpul se oprea in loc si sufletele ni le contopeam
Cand eram impreuna era totul perfect
Ma amagesc cu gandul ca noi am fost fara defect
Am amestecat iubire, nebunie si durere
Cand eram impreuna pluteam printre stele
Ne-am castigat inimile si mintile simtindu-ne divin
Cand ne tineam in brate era totul sublim
Ai fost femeia vietii mele iar eu al tau barbat
Ma amagesc cu gandul ca nu s-a terminat
Si sunt ferm convins ca inca ma mai iubesti
Iubirea ce mi-ai purtat-o, fiind ca din povesti
Vorba unui mare om, care a spus de negresit:
Ca iubirea adevarata nu are sfarsit!
Alte poezii ale autorului
Fără ,,Te iubesc"
Am scris versuri pentru tine,
Despre ceea ce eu simțeam,
Vina toată-mi aparține,
Păcatul meu, că te iubeam.
Scriam povești de tine pline,
Scriam ceva ce nu erai,
Vina toată-ți aparține,
Păcatul tău, că nu iubeai.
N-am așteptat nestemate,
O floare mi-era de-ajuns,
Vina la doi se-mparte,
Păcatul... ,,te iubesc" n-am spus.
Singuratic
Și dacă aș vorbi cu luna
Și aș cânta sumbru-n arcuș,
Mi-ar fi sufletul furtuna
Ce lăsă-n urmă pași de tuș.
Și alinări de ar mai fi
Pe parcursul vieții mele,
Inima mi-aș jertfi,
Să-ți pot uita și numele.
Fericirea de-aș găsi
Ca să nu te mai aștept,
Te-aș lăsa, te-aș părăsi
A mea cale s-o îndrept.
Viață cu amărăciune
Și de lacrimi plină,
Scrie eul cu-n tăciune
Versuri pline cu lumină.
Cuprins de frică-n întuneric
Și-nsetat de foc,
Muză, ecoul liric,
Șoapte suave puse-n joc.
Voi iubi, cândva, din nou
Voi iubi, cândva, din nou,
Va semăna cu tine, poate,
Glasul tău, subtil ecou,
Te regăsesc în tot și-n toate.
Mi-ai fost dor atâtea nopți,
Mi-ai fost dor atâtea veri,
Te-am pierdut în alte vieți
Când priveam spre nicăieri.
Voi iubi, cândva, din nou,
Sub stele mii și paznici aștri,
Mereu în umbră, un ecou,
Dragostea mea, cu ochi albaștri.
Cândva
Poza mea
o vei găsi ,
undeva
în cărți uitată ,
o vei lua,
o vei privi
șoptind ușor
,,A fost odată".
Și pe spate
de o-ntorci
vei găsi
scris angelic
"Nu sunt eu,
ci doar o umbră,
mică piedică
a uitării".
La mormântul
ca de gheață
vei veni
cu trandafiri.
Lumânarea,
parcă-n viață
va domni
în cimitir.
De pe crucea
cenușie
vei citi
înlăcrimat
"Oricine poate
iubi,
dar cine poate
aștepta?"
Mamă dragă…
La fel ca orice alt copil
Cu-o naivitate blândă,
Vreau să-mi fii un infinit
Făr' de griji și multă trudă.
Soarele, pe lângă tine
Este cea mai mică stea,
Tu, mămică preaiubită,
Luceafărul din viața mea!
Pentru tine, dragă mamă,
Ființă dulce, răbdătoare,
Astăzi este-o zi prea scumpă,
Ziua ta, e sărbătoare!
În locul unui ,,La mulți ani!"
Azi, în loc să-ți dau o floare
Și în brațe să te strâng,
Îți aprind o lumânare
Și te rog să-mi vii în gând.
Brăzdat chipul de necaz
Și albită de vreme,
Ai muncit fără răgaz,
Să nu-ți pierzi copiii-n lume.
Ai plecat din suferință
La ceata cerului senin,
În urma ta, firava-mi ființă,
A înțeles că toți murim.
Nimeni nu știa să spună
O poveste ca și tine,
Scumpa mea, bunică bună,
Cu tine era atât de bine!
Fără ,,Te iubesc"
Am scris versuri pentru tine,
Despre ceea ce eu simțeam,
Vina toată-mi aparține,
Păcatul meu, că te iubeam.
Scriam povești de tine pline,
Scriam ceva ce nu erai,
Vina toată-ți aparține,
Păcatul tău, că nu iubeai.
N-am așteptat nestemate,
O floare mi-era de-ajuns,
Vina la doi se-mparte,
Păcatul... ,,te iubesc" n-am spus.
Singuratic
Și dacă aș vorbi cu luna
Și aș cânta sumbru-n arcuș,
Mi-ar fi sufletul furtuna
Ce lăsă-n urmă pași de tuș.
Și alinări de ar mai fi
Pe parcursul vieții mele,
Inima mi-aș jertfi,
Să-ți pot uita și numele.
Fericirea de-aș găsi
Ca să nu te mai aștept,
Te-aș lăsa, te-aș părăsi
A mea cale s-o îndrept.
Viață cu amărăciune
Și de lacrimi plină,
Scrie eul cu-n tăciune
Versuri pline cu lumină.
Cuprins de frică-n întuneric
Și-nsetat de foc,
Muză, ecoul liric,
Șoapte suave puse-n joc.
Voi iubi, cândva, din nou
Voi iubi, cândva, din nou,
Va semăna cu tine, poate,
Glasul tău, subtil ecou,
Te regăsesc în tot și-n toate.
Mi-ai fost dor atâtea nopți,
Mi-ai fost dor atâtea veri,
Te-am pierdut în alte vieți
Când priveam spre nicăieri.
Voi iubi, cândva, din nou,
Sub stele mii și paznici aștri,
Mereu în umbră, un ecou,
Dragostea mea, cu ochi albaștri.
Cândva
Poza mea
o vei găsi ,
undeva
în cărți uitată ,
o vei lua,
o vei privi
șoptind ușor
,,A fost odată".
Și pe spate
de o-ntorci
vei găsi
scris angelic
"Nu sunt eu,
ci doar o umbră,
mică piedică
a uitării".
La mormântul
ca de gheață
vei veni
cu trandafiri.
Lumânarea,
parcă-n viață
va domni
în cimitir.
De pe crucea
cenușie
vei citi
înlăcrimat
"Oricine poate
iubi,
dar cine poate
aștepta?"
Mamă dragă…
La fel ca orice alt copil
Cu-o naivitate blândă,
Vreau să-mi fii un infinit
Făr' de griji și multă trudă.
Soarele, pe lângă tine
Este cea mai mică stea,
Tu, mămică preaiubită,
Luceafărul din viața mea!
Pentru tine, dragă mamă,
Ființă dulce, răbdătoare,
Astăzi este-o zi prea scumpă,
Ziua ta, e sărbătoare!
În locul unui ,,La mulți ani!"
Azi, în loc să-ți dau o floare
Și în brațe să te strâng,
Îți aprind o lumânare
Și te rog să-mi vii în gând.
Brăzdat chipul de necaz
Și albită de vreme,
Ai muncit fără răgaz,
Să nu-ți pierzi copiii-n lume.
Ai plecat din suferință
La ceata cerului senin,
În urma ta, firava-mi ființă,
A înțeles că toți murim.
Nimeni nu știa să spună
O poveste ca și tine,
Scumpa mea, bunică bună,
Cu tine era atât de bine!