Vocea României
Tot mai greu, se lasă peste școală,
Umbra unui sistem ce nu-și vrea copilul sănătos,
Dascălii ce poartă măști de ifos,
Otrăvesc tot ce-i pur, cu-al lor suflet de smoală.
Unde sunteți voi, ce-ați fost cândva eroi?
Sălile sunt pline, dar totuși așa goale,
Zâmbete forțate pe chipurile pale,
Se topesc anii învățării, sub lacrimi de nevoi.
Nu știu de carte sau de cuvânt,
,,Educație" răsună ca un ecou în surdină,
În băncile uitate, copii ascunși în vină,
Prizonierii unor oameni ce-au depus un jurământ.
Sistem corupt al educației ucise,
Note și examene, lanțuri grele pe umeri de copil,
Uităm că școala nu este un exil,
Românie... gropar de vise!
Category: The patriotic poems
All author's poems: Ramona Elena Glodeanu
Date of posting: 25 мая 2024
Views: 424
Poems in the same category
Procesul Ceauşeştilor
Şi în ziua de Crăciun,
cînd tot omul e mai bun,
Oameni cu suflet de cîine,
ei au vrut să se răzbune.
Şi atunci ei s-au gîndit,
că timpul a şi venit,
Să-i judece la urgenţă
şi să-i execute în beznă.
Iliescu ca o fiară,
a dat ordin să dispară,
Cei doi trebuie judecaţi
şi urgent executaţi.
Completul de judecată,
ei l-au stabilit în dată,
Popa era preşedinte,
Nistor vice preşedinte.
Ceauşescu acuzat,
de Voinea că a trădat,
Şi că genocidu îi mare
şi că populaţia moare.
Ceauşescu disperat,
să se apere a încercat,
Însă nu a avut izbîndă,
completu aştepta la pîndă.
Erau într-o garnizoană,
la Tîrgovişte îi alarmă.
Ceauşeştii să dispară,
că haos mare e în ţară,
Procesu în grabă a început,
dar el nu a ţinut mult,
Într-o oră s-a încheiat
şi sentinţa li s-a dat.
Sentinţa lor a fost dură,
le-a fost peste a lor măsură,
Să afle că îs condamnaţi
şi la moarte executaţi.
Ei nu au crezut nici odată,
că vor avea asta soartă,
Şi vor muri împuşcaţi,
de Crăciun executaţi.
Aşteptau să îl execute,
fără ca să mai discute,
La recurs şansă să-i dea,
pentru a se apăra.
După ce sentinţa au dat,
completu a deliberat,
Ambii trebuie legaţi
şi la zid executaţi.
Lîngă corpul cel de gardă,
cei doi au fost scoşi sub pază,
Acolo au fost dezlegaţi,
de pluton executaţi.
Nu cumva să fi scăpat,
multe gloanţe în ei s-au tras,
Şi au murit ca nişte cîini,
Ucişi de oameni haini.
SECATĂ DE SĂRĂCIE
Secată de sărăcie,
De boală și anarhie,
C-o justiție beteagă
Un popor ,o țară întreagă
Osândit la moarte lentă...
De corupție și șpagă.
Cremator pentru bătrâni
Într-o lume de nebuni.
Patria
Cât tânăr ești, și ai putere,
Și chef de muncă cât mai ai,
Rupându-ți cărțile se cere,
Să-ți cunoști propriul grai.
Căci mulți acoperișul îl repară
Zidesc o casă, doua, trei
Undeva peste hotare, dară
Uitata-și de țară ei.
Pierduți prin fețele străine,
Puțini acasă se întorc,
Căci acolo e cald și bine
Iar acasă, mai deloc.
Și când decid ei să se-ntoarcă
Cuvântul casă pare cam străin,
Pășind în casa părintească
Ce-am făcut cu a mea viață?ei îngân...
Eu vă îndemn acasă să rămâneți!
Proslăvind al patriei pământ,
Căci pacea sufletească nu se vinde
Căci patria e un lucru sfânt.
Vărsat-au sânge strămoșii noștri
Ca să putem astăzi învăța,
Luptat-au pentru drepturile noastre,
Pentru ca patria s-o putem elogia.
Dar..
Sub cerul Moldovei se-așterne o tăcere,
Cei ce pleacă îşi lasă visele-n zadar,
Ura-i ca o umbră ce crește-n durere,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…
Copiii își uită rădăcinile-n depărtare,
Iar dorul ce-i mistuie rămâne tot amar,
Pe pământul ce cândva le-a fost alinare,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…
Moldova se-apleacă sub povara uitării,
Cu inimi goale, ce nu mai găsesc hotar,
În urma lor rămâne ecoul depărtării,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…
Chişinău
Chișinău oraș frumos,
Ce ai un soare luminos.
Soarele-ți zâmbește,
Bucuria ți-o vestește.
Ai clădiri mărinimoase,
Înalte și frumoase.
Chișinău oraș cu flori,
Și cu mulți locuitori.
Tu ai oameni muncitori,
Ce lucrează de cu zori.
Oameni iubitori de muncă,
Ce se grăbesc la lucru.
Tu ești oraș vestit,
De turiști ești tot iubit.
Că ești foarte vestit,
Pentru multe istorii menit.
Chișinău te îndrăgim,
Și mereu noi te iubim.
Că ești un oraș frumos,
Unde păsările-ți cântă duios.
Ești orașul preferat,
Chișinăul meu cel drag.
Te îndrăgim fiecare,
Și cel mic și cel mare.
Poezie dedicată"orașului Chișinău"
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
De sânge si grai.
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Să te întreb
Ce faci străine?!
Când vorbim aceasi limbă română
Iubim aceasi țară România
Gândim românește
Iubim si suferim româneste
Cântăm
Chiuim
Dansăm
Radem,glumim si plangem românește
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Tu, care mi-esti frate si soră
Cum să-mi spui străine!?!
Noi care împărțim Carpatii
Râurile toate,
Pădurile
Lacurile
Poteci si drumuri
Cu praf de daci
Venele Dunării
Trupul si chipul neasmuit
Al Deltei
Gura mării Negre Nesecată
Însăși vocea limbii române
Ea spiritul sacru născut in noi
Odata cu noi
Cu simturi
Cu tot
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Florin Ristea
03.02.2024
9:15
Procesul Ceauşeştilor
Şi în ziua de Crăciun,
cînd tot omul e mai bun,
Oameni cu suflet de cîine,
ei au vrut să se răzbune.
Şi atunci ei s-au gîndit,
că timpul a şi venit,
Să-i judece la urgenţă
şi să-i execute în beznă.
Iliescu ca o fiară,
a dat ordin să dispară,
Cei doi trebuie judecaţi
şi urgent executaţi.
Completul de judecată,
ei l-au stabilit în dată,
Popa era preşedinte,
Nistor vice preşedinte.
Ceauşescu acuzat,
de Voinea că a trădat,
Şi că genocidu îi mare
şi că populaţia moare.
Ceauşescu disperat,
să se apere a încercat,
Însă nu a avut izbîndă,
completu aştepta la pîndă.
Erau într-o garnizoană,
la Tîrgovişte îi alarmă.
Ceauşeştii să dispară,
că haos mare e în ţară,
Procesu în grabă a început,
dar el nu a ţinut mult,
Într-o oră s-a încheiat
şi sentinţa li s-a dat.
Sentinţa lor a fost dură,
le-a fost peste a lor măsură,
Să afle că îs condamnaţi
şi la moarte executaţi.
Ei nu au crezut nici odată,
că vor avea asta soartă,
Şi vor muri împuşcaţi,
de Crăciun executaţi.
Aşteptau să îl execute,
fără ca să mai discute,
La recurs şansă să-i dea,
pentru a se apăra.
După ce sentinţa au dat,
completu a deliberat,
Ambii trebuie legaţi
şi la zid executaţi.
Lîngă corpul cel de gardă,
cei doi au fost scoşi sub pază,
Acolo au fost dezlegaţi,
de pluton executaţi.
Nu cumva să fi scăpat,
multe gloanţe în ei s-au tras,
Şi au murit ca nişte cîini,
Ucişi de oameni haini.
SECATĂ DE SĂRĂCIE
Secată de sărăcie,
De boală și anarhie,
C-o justiție beteagă
Un popor ,o țară întreagă
Osândit la moarte lentă...
De corupție și șpagă.
Cremator pentru bătrâni
Într-o lume de nebuni.
Patria
Cât tânăr ești, și ai putere,
Și chef de muncă cât mai ai,
Rupându-ți cărțile se cere,
Să-ți cunoști propriul grai.
Căci mulți acoperișul îl repară
Zidesc o casă, doua, trei
Undeva peste hotare, dară
Uitata-și de țară ei.
Pierduți prin fețele străine,
Puțini acasă se întorc,
Căci acolo e cald și bine
Iar acasă, mai deloc.
Și când decid ei să se-ntoarcă
Cuvântul casă pare cam străin,
Pășind în casa părintească
Ce-am făcut cu a mea viață?ei îngân...
Eu vă îndemn acasă să rămâneți!
Proslăvind al patriei pământ,
Căci pacea sufletească nu se vinde
Căci patria e un lucru sfânt.
Vărsat-au sânge strămoșii noștri
Ca să putem astăzi învăța,
Luptat-au pentru drepturile noastre,
Pentru ca patria s-o putem elogia.
Dar..
Sub cerul Moldovei se-așterne o tăcere,
Cei ce pleacă îşi lasă visele-n zadar,
Ura-i ca o umbră ce crește-n durere,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…
Copiii își uită rădăcinile-n depărtare,
Iar dorul ce-i mistuie rămâne tot amar,
Pe pământul ce cândva le-a fost alinare,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…
Moldova se-apleacă sub povara uitării,
Cu inimi goale, ce nu mai găsesc hotar,
În urma lor rămâne ecoul depărtării,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…
Chişinău
Chișinău oraș frumos,
Ce ai un soare luminos.
Soarele-ți zâmbește,
Bucuria ți-o vestește.
Ai clădiri mărinimoase,
Înalte și frumoase.
Chișinău oraș cu flori,
Și cu mulți locuitori.
Tu ai oameni muncitori,
Ce lucrează de cu zori.
Oameni iubitori de muncă,
Ce se grăbesc la lucru.
Tu ești oraș vestit,
De turiști ești tot iubit.
Că ești foarte vestit,
Pentru multe istorii menit.
Chișinău te îndrăgim,
Și mereu noi te iubim.
Că ești un oraș frumos,
Unde păsările-ți cântă duios.
Ești orașul preferat,
Chișinăul meu cel drag.
Te îndrăgim fiecare,
Și cel mic și cel mare.
Poezie dedicată"orașului Chișinău"
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
De sânge si grai.
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Să te întreb
Ce faci străine?!
Când vorbim aceasi limbă română
Iubim aceasi țară România
Gândim românește
Iubim si suferim româneste
Cântăm
Chiuim
Dansăm
Radem,glumim si plangem românește
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Tu, care mi-esti frate si soră
Cum să-mi spui străine!?!
Noi care împărțim Carpatii
Râurile toate,
Pădurile
Lacurile
Poteci si drumuri
Cu praf de daci
Venele Dunării
Trupul si chipul neasmuit
Al Deltei
Gura mării Negre Nesecată
Însăși vocea limbii române
Ea spiritul sacru născut in noi
Odata cu noi
Cu simturi
Cu tot
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Florin Ristea
03.02.2024
9:15
Other poems by the author
Voi iubi, cândva, din nou
Voi iubi, cândva, din nou,
Va semăna cu tine, poate,
Glasul tău, subtil ecou,
Te regăsesc în tot și-n toate.
Mi-ai fost dor atâtea nopți,
Mi-ai fost dor atâtea veri,
Te-am pierdut în alte vieți
Când priveam spre nicăieri.
Voi iubi, cândva, din nou,
Sub stele mii și paznici aștri,
Mereu în umbră, un ecou,
Dragostea mea, cu ochi albaștri.
Cândva
Poza mea
o vei găsi ,
undeva
în cărți uitată ,
o vei lua,
o vei privi
șoptind ușor
,,A fost odată".
Și pe spate
de o-ntorci
vei găsi
scris angelic
"Nu sunt eu,
ci doar o umbră,
mică piedică
a uitării".
La mormântul
ca de gheață
vei veni
cu trandafiri.
Lumânarea,
parcă-n viață
va domni
în cimitir.
De pe crucea
cenușie
vei citi
înlăcrimat
"Oricine poate
iubi,
dar cine poate
aștepta?"
Imperfect
Dac-ar fi să-ți fac portret
Și să mi te-asemăn,
Eu aș fi un sumbru suflet
Iar tu, al meu geamăn.
Dac-ar fi să-ți fac un cânt
La vioară, tăcut în noapte,
Eu aș fi tainic descânt
Iar tu, sincron de șoapte.
Dac-ar fi să-ți fac poem
Să-ți găsesc rima perfectă,
Pentru mine ai fi boem,
Într-o lume imperfectă.
Minte-mă
Minte-mă că nu-ți sunt dragă,
Că nu mai simți nimic,
Sentimentul de a fi întreagă
S-a dus... în dans mimic.
Ce să-ți spun?
Te-au îngropat propriile păcate,
Egoul te-a ucis,
Din inimă, bucăți uscate
Le-am strâns în cufăr, lacătu-i închis.
Ți-aș arăta,
Dar n-ai timp să-mi urmărești privirea,
Buze negre, palme reci,
Unde-ți este strălucirea?
Prin vise uiți să treci...
Așa că
Minte-mă că nu-ți sunt dragă,
Poate așa te voi uita,
Amintirile mi le dezleagă,
Să uiți și tu, c-am fost a ta...
Singuratic
Și dacă aș vorbi cu luna
Și aș cânta sumbru-n arcuș,
Mi-ar fi sufletul furtuna
Ce lăsă-n urmă pași de tuș.
Și alinări de ar mai fi
Pe parcursul vieții mele,
Inima mi-aș jertfi,
Să-ți pot uita și numele.
Fericirea de-aș găsi
Ca să nu te mai aștept,
Te-aș lăsa, te-aș părăsi
A mea cale s-o îndrept.
Viață cu amărăciune
Și de lacrimi plină,
Scrie eul cu-n tăciune
Versuri pline cu lumină.
Cuprins de frică-n întuneric
Și-nsetat de foc,
Muză, ecoul liric,
Șoapte suave puse-n joc.
,,Te iubesc"
,,Te iubesc "...sincer, silit,
Legământ sau doar un chin,
În taine rugi pecetluit
Sau șoptit în noapte lin.
Văpaia-n ochi de o zărești
Ți-aprinde inimioara,
Zaci tăcut, doar urmărești
Cum te-nfășoară para.
Sar scântei, nu te-agiți,
Nu te lași distras,
Tu aștepți din alte vieți
Un gând, o șoaptă și un glas.
Și aștepți, aștepți, aștepți...
Să jurați din nou iubirea,
Păzești amurguri, dimineți,
Răscolești în toți privirea.
Ecoul pașilor tăcuți
Și clipele în doi,
Se întorc, toate le simți
Și chip... și mâini... și buze moi.
Ai așteptat încă o viață
Să o vezi, a ta iubire,
Ea, artă din speranță,
Tablou semnat de nemurire.
Voi iubi, cândva, din nou
Voi iubi, cândva, din nou,
Va semăna cu tine, poate,
Glasul tău, subtil ecou,
Te regăsesc în tot și-n toate.
Mi-ai fost dor atâtea nopți,
Mi-ai fost dor atâtea veri,
Te-am pierdut în alte vieți
Când priveam spre nicăieri.
Voi iubi, cândva, din nou,
Sub stele mii și paznici aștri,
Mereu în umbră, un ecou,
Dragostea mea, cu ochi albaștri.
Cândva
Poza mea
o vei găsi ,
undeva
în cărți uitată ,
o vei lua,
o vei privi
șoptind ușor
,,A fost odată".
Și pe spate
de o-ntorci
vei găsi
scris angelic
"Nu sunt eu,
ci doar o umbră,
mică piedică
a uitării".
La mormântul
ca de gheață
vei veni
cu trandafiri.
Lumânarea,
parcă-n viață
va domni
în cimitir.
De pe crucea
cenușie
vei citi
înlăcrimat
"Oricine poate
iubi,
dar cine poate
aștepta?"
Imperfect
Dac-ar fi să-ți fac portret
Și să mi te-asemăn,
Eu aș fi un sumbru suflet
Iar tu, al meu geamăn.
Dac-ar fi să-ți fac un cânt
La vioară, tăcut în noapte,
Eu aș fi tainic descânt
Iar tu, sincron de șoapte.
Dac-ar fi să-ți fac poem
Să-ți găsesc rima perfectă,
Pentru mine ai fi boem,
Într-o lume imperfectă.
Minte-mă
Minte-mă că nu-ți sunt dragă,
Că nu mai simți nimic,
Sentimentul de a fi întreagă
S-a dus... în dans mimic.
Ce să-ți spun?
Te-au îngropat propriile păcate,
Egoul te-a ucis,
Din inimă, bucăți uscate
Le-am strâns în cufăr, lacătu-i închis.
Ți-aș arăta,
Dar n-ai timp să-mi urmărești privirea,
Buze negre, palme reci,
Unde-ți este strălucirea?
Prin vise uiți să treci...
Așa că
Minte-mă că nu-ți sunt dragă,
Poate așa te voi uita,
Amintirile mi le dezleagă,
Să uiți și tu, c-am fost a ta...
Singuratic
Și dacă aș vorbi cu luna
Și aș cânta sumbru-n arcuș,
Mi-ar fi sufletul furtuna
Ce lăsă-n urmă pași de tuș.
Și alinări de ar mai fi
Pe parcursul vieții mele,
Inima mi-aș jertfi,
Să-ți pot uita și numele.
Fericirea de-aș găsi
Ca să nu te mai aștept,
Te-aș lăsa, te-aș părăsi
A mea cale s-o îndrept.
Viață cu amărăciune
Și de lacrimi plină,
Scrie eul cu-n tăciune
Versuri pline cu lumină.
Cuprins de frică-n întuneric
Și-nsetat de foc,
Muză, ecoul liric,
Șoapte suave puse-n joc.
,,Te iubesc"
,,Te iubesc "...sincer, silit,
Legământ sau doar un chin,
În taine rugi pecetluit
Sau șoptit în noapte lin.
Văpaia-n ochi de o zărești
Ți-aprinde inimioara,
Zaci tăcut, doar urmărești
Cum te-nfășoară para.
Sar scântei, nu te-agiți,
Nu te lași distras,
Tu aștepți din alte vieți
Un gând, o șoaptă și un glas.
Și aștepți, aștepți, aștepți...
Să jurați din nou iubirea,
Păzești amurguri, dimineți,
Răscolești în toți privirea.
Ecoul pașilor tăcuți
Și clipele în doi,
Se întorc, toate le simți
Și chip... și mâini... și buze moi.
Ai așteptat încă o viață
Să o vezi, a ta iubire,
Ea, artă din speranță,
Tablou semnat de nemurire.