Si chiar daca!
Aproape de noi, dar parca in largul marii,
Se mai intind vremuri, demult sub innecare,
Sufland vântul, adie,
Cu o tainica miscare.
In interiorul marii, gasesti pământ,
Pe care, lasate, sunt doar urmele de picioare,
Iar fara de schimbare, se asterne,
Intunericul de splendoare.
Vazand omul aceasta, ce ar putea sa faca?
Poate, intrand cu totul in marea involburata,
Sa-si regaseasca satul demult uitat de lume,
Caruntii de demult in brate sa-i adune.
Ce holde, ce mai struguri, in vii se asezau odinioară,
Crescute erau, străluciau, in soare,
Sclipind parca un rosu mat,
Oglindind intr-o viaţa de oameni la sat.
Iubirea de mosie, frumoasa se gateste,
In amintirea vietii la drum ea trece,
Probabil, s-a dus, dusa pre carari semete,
Construita in ghimpii unor alte creste.
Apoi, gasind raspuns la viaţa de boier,
S-a pierdut si sat si omul de ieri.
Odinioară vara, gasea caldura vietii,
Cand oamenii impreuna cutreierau pometii.
Acum involburata, toata,
Se intinde marea peste,
Gasesti, chiar si pestii inmarmuritii de veste.
Printre nori apare, din cand in cand o Doamna,
Spunandu-ne in soapta, ca s-a lasat cu seara.
Ce vant si ce furtuna,
Parca vezi si corbii tinundu-se de mana
Dar totuşi, in liniste,
Pastrand din amintire,
Se intinde omul la altii pe campie.
Veniti iar de vedeti, ce de pământ se intinde,
Cunoaşteţi adâncul, regasitii adierea vânturilor,
Nu stati umbriti de-o maracina a gândurilor.
Cautati in Tara voastră toate,
Caci se gasesc mai multe ca in strainatate.
Categoria: Poezii patriotice
Toate poeziile autorului: Bogdan Cucu
Data postării: 8 octombrie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 662
Poezii din aceiaşi categorie
De sânge si grai.
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Să te întreb
Ce faci străine?!
Când vorbim aceasi limbă română
Iubim aceasi țară România
Gândim românește
Iubim si suferim româneste
Cântăm
Chiuim
Dansăm
Radem,glumim si plangem românește
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Tu, care mi-esti frate si soră
Cum să-mi spui străine!?!
Noi care împărțim Carpatii
Râurile toate,
Pădurile
Lacurile
Poteci si drumuri
Cu praf de daci
Venele Dunării
Trupul si chipul neasmuit
Al Deltei
Gura mării Negre Nesecată
Însăși vocea limbii române
Ea spiritul sacru născut in noi
Odata cu noi
Cu simturi
Cu tot
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Florin Ristea
03.02.2024
9:15
Tu, Românie dragă!
Nu știu de ce un ochi îmi plânge
Acum în zi de Mare Sărbătoare,
Iar lacrima amară mi se prelinge
Pe chipul suferind care mă doare.
Dar văd că celălalt mă-ndeamnă
Să nu-mi pierd speranța-n oameni,
Că, doar omul poate aduce bucurie
Chiar dacă printre ei există fameni.
Greu pot să spun ce se întâmplă
Și cum în mine se bat două păreri,
Una ce crede că ăsta este viitorul
Și alta, că drumul nu duce nicăieri.
Sunt întrebat ce cred de țara mea
Și ce aș vrea cu ea să se întâmple,
Doar spun că mi-aș dori-o vindecată
Că trupu-i e brăzdat de răni multiple.
Și le mai zic că-s mândru că-s român
Și că trăiesc demult pe-acest meleag,
Și nimeni nu va putea țara să-mi fure
Cât roșu, galben și albastru e-al nostru steag!
La mulți ani, România!
La mulți ani, Români !
Cezar, membru Societatea Scriitorilor Români
Divizia 21, vânătorii.
Plouă suflete peste pământul mamei,
Plouă sângele peste pământul tatei.
Din cer, greoi, se scurg,
Lacrimile unui Demiurg.
Pentru pământul patriei românii mor,
Gloanțele curg ca un izvor.
Căpitanii urlă continuu surzilor:
"Nici pe aici nu se trece,
Nici dacă intrăm în pământ rece!"
Sub comanda căpitanului Ignat,
Mitraliere scuipă foc și jar.
Nemții mor, iar și iar,
Însă până și vânătorii devin vânat.
Doi câte doi, eroii tot mor,
Sub umbra schijelor ce zbor,
Strigând surzilor prin șuiere de tun,
Murind, ca tot ce-i bun.
Dar sub dealul lui Ignat,
Nemții covor de sânge tot se fac.
Mitralierele tot scuipă jar,
Din eroi a rămas doar un deget,
Înțepenit pe trăgaci, pictând hotar.
Căpitanul Ignat strigând în toată zarea:
"Morții în poziție de tragere! Executarea!"
Sărmană țară !
Nu plânge ,mama mea bătrână ,
Că fii tăi de azi te fură
Își pun vată în urechi ,
Iar ție ,îți pun căluș în gură.
Nici când n-a fost mai crudă soarta
Ca-n anii următori luminii ,
Când alții îți hotărăsc soarta
Și trag de tine ,precum câinii.
Ce vrei să faci la tine acasă
Voie la străini tu ceri
Stăpânii lumii ,căntă hora
În ajutorul cui să speri ?
Mai sper și eu ca tine ,maică
Din cele patru zări ,a țării
Să se înalțe spre lumină
Un Mircea ,un Ștefan ,un Mihai !
Pământul țării e sfânt și scump
Și strigă-n el atâta sânge
Trimite-i Doamne un viteaz ...
Când pentru noi și cerul plânge
Diaspora
Tot mai mulți moldoveni pleacă,
Și nu se mai gândesc la familie
Ca fiecare om așteapta,
Cât va mai tine această filosofie.
Lucrează cu anii la betoane
Pentru a primi niste monede,
Dar cu niste rabdări că pe poale
Ei vor succede.
Tot trece timpul pîna când,
Se gândește să plece înapoi,la familie
Dar tot îl trece un gând...
Cât va continua această poezie?
Și ajugând acolo,
Se gândesc la diaspora
Deoarece vor ca,
Să trăiască acolo mai bine
Au condiții de trai,dar...
Nu pot lăsa familia,
Căci este că un dar(cadou)
Ce nu poate fi prețuit nici că Biblia.
Și tot ajung la un gând comun,
Părinții,familia nu sunt mai pretiuti că diaspora
Așa că gândestete bine,până îți spun
Nu te grăbi a explora
Căci viața are multe întorsături,
Prin care trec toti,
Cu foarte multe răsturnături
Dar,oricât de greu ar fi tu tot inoți..
Compusa și scrisă de:Leca Nicolae
Dor de tine, România...
Comasați-s la putere
Cu averea strânsă-n saci,
Țara-i toată o mizerie,
Iar noi...lipiți săraci.
Citesc chipurile triste
Şi-ncrețite de nevoi,
Palmele noastre muncite,
Vor lovi cândva în voi!
Cei mai mari penali în funcții
Și-au făcut vile, palate,
Au vândut pământul, munţii,
Ne-au lăsat păduri tăiate.
În curând vă sună ceasul,
Suflă vântul a schimbare,
Când poporu-şi ține glasul
Şi-şi dorește eliberare.
Ce este cu țara noastră?
Unde sunt cei înțelepți?
Tu, cândva, cea mai măiastră,
Azi, condusă de nedrepți.
De sânge si grai.
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Să te întreb
Ce faci străine?!
Când vorbim aceasi limbă română
Iubim aceasi țară România
Gândim românește
Iubim si suferim româneste
Cântăm
Chiuim
Dansăm
Radem,glumim si plangem românește
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Tu, care mi-esti frate si soră
Cum să-mi spui străine!?!
Noi care împărțim Carpatii
Râurile toate,
Pădurile
Lacurile
Poteci si drumuri
Cu praf de daci
Venele Dunării
Trupul si chipul neasmuit
Al Deltei
Gura mării Negre Nesecată
Însăși vocea limbii române
Ea spiritul sacru născut in noi
Odata cu noi
Cu simturi
Cu tot
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Florin Ristea
03.02.2024
9:15
Tu, Românie dragă!
Nu știu de ce un ochi îmi plânge
Acum în zi de Mare Sărbătoare,
Iar lacrima amară mi se prelinge
Pe chipul suferind care mă doare.
Dar văd că celălalt mă-ndeamnă
Să nu-mi pierd speranța-n oameni,
Că, doar omul poate aduce bucurie
Chiar dacă printre ei există fameni.
Greu pot să spun ce se întâmplă
Și cum în mine se bat două păreri,
Una ce crede că ăsta este viitorul
Și alta, că drumul nu duce nicăieri.
Sunt întrebat ce cred de țara mea
Și ce aș vrea cu ea să se întâmple,
Doar spun că mi-aș dori-o vindecată
Că trupu-i e brăzdat de răni multiple.
Și le mai zic că-s mândru că-s român
Și că trăiesc demult pe-acest meleag,
Și nimeni nu va putea țara să-mi fure
Cât roșu, galben și albastru e-al nostru steag!
La mulți ani, România!
La mulți ani, Români !
Cezar, membru Societatea Scriitorilor Români
Divizia 21, vânătorii.
Plouă suflete peste pământul mamei,
Plouă sângele peste pământul tatei.
Din cer, greoi, se scurg,
Lacrimile unui Demiurg.
Pentru pământul patriei românii mor,
Gloanțele curg ca un izvor.
Căpitanii urlă continuu surzilor:
"Nici pe aici nu se trece,
Nici dacă intrăm în pământ rece!"
Sub comanda căpitanului Ignat,
Mitraliere scuipă foc și jar.
Nemții mor, iar și iar,
Însă până și vânătorii devin vânat.
Doi câte doi, eroii tot mor,
Sub umbra schijelor ce zbor,
Strigând surzilor prin șuiere de tun,
Murind, ca tot ce-i bun.
Dar sub dealul lui Ignat,
Nemții covor de sânge tot se fac.
Mitralierele tot scuipă jar,
Din eroi a rămas doar un deget,
Înțepenit pe trăgaci, pictând hotar.
Căpitanul Ignat strigând în toată zarea:
"Morții în poziție de tragere! Executarea!"
Sărmană țară !
Nu plânge ,mama mea bătrână ,
Că fii tăi de azi te fură
Își pun vată în urechi ,
Iar ție ,îți pun căluș în gură.
Nici când n-a fost mai crudă soarta
Ca-n anii următori luminii ,
Când alții îți hotărăsc soarta
Și trag de tine ,precum câinii.
Ce vrei să faci la tine acasă
Voie la străini tu ceri
Stăpânii lumii ,căntă hora
În ajutorul cui să speri ?
Mai sper și eu ca tine ,maică
Din cele patru zări ,a țării
Să se înalțe spre lumină
Un Mircea ,un Ștefan ,un Mihai !
Pământul țării e sfânt și scump
Și strigă-n el atâta sânge
Trimite-i Doamne un viteaz ...
Când pentru noi și cerul plânge
Diaspora
Tot mai mulți moldoveni pleacă,
Și nu se mai gândesc la familie
Ca fiecare om așteapta,
Cât va mai tine această filosofie.
Lucrează cu anii la betoane
Pentru a primi niste monede,
Dar cu niste rabdări că pe poale
Ei vor succede.
Tot trece timpul pîna când,
Se gândește să plece înapoi,la familie
Dar tot îl trece un gând...
Cât va continua această poezie?
Și ajugând acolo,
Se gândesc la diaspora
Deoarece vor ca,
Să trăiască acolo mai bine
Au condiții de trai,dar...
Nu pot lăsa familia,
Căci este că un dar(cadou)
Ce nu poate fi prețuit nici că Biblia.
Și tot ajung la un gând comun,
Părinții,familia nu sunt mai pretiuti că diaspora
Așa că gândestete bine,până îți spun
Nu te grăbi a explora
Căci viața are multe întorsături,
Prin care trec toti,
Cu foarte multe răsturnături
Dar,oricât de greu ar fi tu tot inoți..
Compusa și scrisă de:Leca Nicolae
Dor de tine, România...
Comasați-s la putere
Cu averea strânsă-n saci,
Țara-i toată o mizerie,
Iar noi...lipiți săraci.
Citesc chipurile triste
Şi-ncrețite de nevoi,
Palmele noastre muncite,
Vor lovi cândva în voi!
Cei mai mari penali în funcții
Și-au făcut vile, palate,
Au vândut pământul, munţii,
Ne-au lăsat păduri tăiate.
În curând vă sună ceasul,
Suflă vântul a schimbare,
Când poporu-şi ține glasul
Şi-şi dorește eliberare.
Ce este cu țara noastră?
Unde sunt cei înțelepți?
Tu, cândva, cea mai măiastră,
Azi, condusă de nedrepți.
Alte poezii ale autorului
De unde vii si unde stai
Iata omule povata,
Timpul cautand balanta,
Innainte sa ajungi, un drum s-a gatit arand;
Caci patut de-ai fii avut, oricum nu ai fii stiut.
Iata cu lin leganat, cineva te-a alintat,
In cantari de adormire, cu dragoste si iubire.
Era vreme cand omatul se inclestea-ntra-alte parti,
Iar tu ocrotit in brate nu stiai ce-i al omat.
Printre scanduri, scandurele, scartaitul de nuiele,
Si un aer de lemn tare, casa tie spre alintare.
Uriasul drag si iute, iti canta, muncea, spala,
Scutecul de ti-l schimba.
Iata timpul a trecut si te-ai regasit adult.
Ai primit un strop de punte,
Un curaj venit din munte.
Un munte tacut si tare,
te-a crescut, ti-a dat mancare.
Ce pret, intra intre noi?,
Gasindu-ne cu totul goi
Goi de alinarea fetei uitand mereu de binete.
Mama, cea cu totul Mare,
Te-a leganat pe picioare,
Dormind târziu in noapte
Ca sa-ti daruiasca lapte.
Piept avand de nestemate,
Pentru ca sa ai de toate.
Ce vremuri or mai fii fost ?
Poate gandesti fara rost?,
Si raspunzi neantrebat? :
Mama de ce m-ai chemat?
Eu sunt bine si mi-e cald.
Am făcut totul cu drag,
Imi este gandul la tine,
Sper ca si tu sa fii bine...
Iar raspunsul, spune totul,
Incalzeste iarasi locul :
Iata dragule ti-oi spune, ma simt singura pe lume,
Ai plecat departe, leganandu-ti al tau nume.
Te trezesti de dimineata si gandesti spre a ta viata,
Ai uitat de tot de mine, te-ai vandut de tot la lume.
Cand copii ti-au venit, ai muncit si te-ai trudit,
Nu te mai gandi la mine, caci eu aiceaa sunt bine,
Leganand te-am leganat,
Pe genunchi te-am alintat,
Sa fii tare dragul meu,
Sa te ajute Dumnezeu
De unde vii si unde stai
Iata omule povata,
Timpul cautand balanta,
Innainte sa ajungi, un drum s-a gatit arand;
Caci patut de-ai fii avut, oricum nu ai fii stiut.
Iata cu lin leganat, cineva te-a alintat,
In cantari de adormire, cu dragoste si iubire.
Era vreme cand omatul se inclestea-ntra-alte parti,
Iar tu ocrotit in brate nu stiai ce-i al omat.
Printre scanduri, scandurele, scartaitul de nuiele,
Si un aer de lemn tare, casa tie spre alintare.
Uriasul drag si iute, iti canta, muncea, spala,
Scutecul de ti-l schimba.
Iata timpul a trecut si te-ai regasit adult.
Ai primit un strop de punte,
Un curaj venit din munte.
Un munte tacut si tare,
te-a crescut, ti-a dat mancare.
Ce pret, intra intre noi?,
Gasindu-ne cu totul goi
Goi de alinarea fetei uitand mereu de binete.
Mama, cea cu totul Mare,
Te-a leganat pe picioare,
Dormind târziu in noapte
Ca sa-ti daruiasca lapte.
Piept avand de nestemate,
Pentru ca sa ai de toate.
Ce vremuri or mai fii fost ?
Poate gandesti fara rost?,
Si raspunzi neantrebat? :
Mama de ce m-ai chemat?
Eu sunt bine si mi-e cald.
Am făcut totul cu drag,
Imi este gandul la tine,
Sper ca si tu sa fii bine...
Iar raspunsul, spune totul,
Incalzeste iarasi locul :
Iata dragule ti-oi spune, ma simt singura pe lume,
Ai plecat departe, leganandu-ti al tau nume.
Te trezesti de dimineata si gandesti spre a ta viata,
Ai uitat de tot de mine, te-ai vandut de tot la lume.
Cand copii ti-au venit, ai muncit si te-ai trudit,
Nu te mai gandi la mine, caci eu aiceaa sunt bine,
Leganand te-am leganat,
Pe genunchi te-am alintat,
Sa fii tare dragul meu,
Sa te ajute Dumnezeu
De unde vii si unde stai
Iata omule povata,
Timpul cautand balanta,
Innainte sa ajungi, un drum s-a gatit arand;
Caci patut de-ai fii avut, oricum nu ai fii stiut.
Iata cu lin leganat, cineva te-a alintat,
In cantari de adormire, cu dragoste si iubire.
Era vreme cand omatul se inclestea-ntra-alte parti,
Iar tu ocrotit in brate nu stiai ce-i al omat.
Printre scanduri, scandurele, scartaitul de nuiele,
Si un aer de lemn tare, casa tie spre alintare.
Uriasul drag si iute, iti canta, muncea, spala,
Scutecul de ti-l schimba.
Iata timpul a trecut si te-ai regasit adult.
Ai primit un strop de punte,
Un curaj venit din munte.
Un munte tacut si tare,
te-a crescut, ti-a dat mancare.
Ce pret, intra intre noi?,
Gasindu-ne cu totul goi
Goi de alinarea fetei uitand mereu de binete.
Mama, cea cu totul Mare,
Te-a leganat pe picioare,
Dormind târziu in noapte
Ca sa-ti daruiasca lapte.
Piept avand de nestemate,
Pentru ca sa ai de toate.
Ce vremuri or mai fii fost ?
Poate gandesti fara rost?,
Si raspunzi neantrebat? :
Mama de ce m-ai chemat?
Eu sunt bine si mi-e cald.
Am făcut totul cu drag,
Imi este gandul la tine,
Sper ca si tu sa fii bine...
Iar raspunsul, spune totul,
Incalzeste iarasi locul :
Iata dragule ti-oi spune, ma simt singura pe lume,
Ai plecat departe, leganandu-ti al tau nume.
Te trezesti de dimineata si gandesti spre a ta viata,
Ai uitat de tot de mine, te-ai vandut de tot la lume.
Cand copii ti-au venit, ai muncit si te-ai trudit,
Nu te mai gandi la mine, caci eu aiceaa sunt bine,
Leganand te-am leganat,
Pe genunchi te-am alintat,
Sa fii tare dragul meu,
Sa te ajute Dumnezeu
De unde vii si unde stai
Iata omule povata,
Timpul cautand balanta,
Innainte sa ajungi, un drum s-a gatit arand;
Caci patut de-ai fii avut, oricum nu ai fii stiut.
Iata cu lin leganat, cineva te-a alintat,
In cantari de adormire, cu dragoste si iubire.
Era vreme cand omatul se inclestea-ntra-alte parti,
Iar tu ocrotit in brate nu stiai ce-i al omat.
Printre scanduri, scandurele, scartaitul de nuiele,
Si un aer de lemn tare, casa tie spre alintare.
Uriasul drag si iute, iti canta, muncea, spala,
Scutecul de ti-l schimba.
Iata timpul a trecut si te-ai regasit adult.
Ai primit un strop de punte,
Un curaj venit din munte.
Un munte tacut si tare,
te-a crescut, ti-a dat mancare.
Ce pret, intra intre noi?,
Gasindu-ne cu totul goi
Goi de alinarea fetei uitand mereu de binete.
Mama, cea cu totul Mare,
Te-a leganat pe picioare,
Dormind târziu in noapte
Ca sa-ti daruiasca lapte.
Piept avand de nestemate,
Pentru ca sa ai de toate.
Ce vremuri or mai fii fost ?
Poate gandesti fara rost?,
Si raspunzi neantrebat? :
Mama de ce m-ai chemat?
Eu sunt bine si mi-e cald.
Am făcut totul cu drag,
Imi este gandul la tine,
Sper ca si tu sa fii bine...
Iar raspunsul, spune totul,
Incalzeste iarasi locul :
Iata dragule ti-oi spune, ma simt singura pe lume,
Ai plecat departe, leganandu-ti al tau nume.
Te trezesti de dimineata si gandesti spre a ta viata,
Ai uitat de tot de mine, te-ai vandut de tot la lume.
Cand copii ti-au venit, ai muncit si te-ai trudit,
Nu te mai gandi la mine, caci eu aiceaa sunt bine,
Leganand te-am leganat,
Pe genunchi te-am alintat,
Sa fii tare dragul meu,
Sa te ajute Dumnezeu
De unde vii si unde stai
Iata omule povata,
Timpul cautand balanta,
Innainte sa ajungi, un drum s-a gatit arand;
Caci patut de-ai fii avut, oricum nu ai fii stiut.
Iata cu lin leganat, cineva te-a alintat,
In cantari de adormire, cu dragoste si iubire.
Era vreme cand omatul se inclestea-ntra-alte parti,
Iar tu ocrotit in brate nu stiai ce-i al omat.
Printre scanduri, scandurele, scartaitul de nuiele,
Si un aer de lemn tare, casa tie spre alintare.
Uriasul drag si iute, iti canta, muncea, spala,
Scutecul de ti-l schimba.
Iata timpul a trecut si te-ai regasit adult.
Ai primit un strop de punte,
Un curaj venit din munte.
Un munte tacut si tare,
te-a crescut, ti-a dat mancare.
Ce pret, intra intre noi?,
Gasindu-ne cu totul goi
Goi de alinarea fetei uitand mereu de binete.
Mama, cea cu totul Mare,
Te-a leganat pe picioare,
Dormind târziu in noapte
Ca sa-ti daruiasca lapte.
Piept avand de nestemate,
Pentru ca sa ai de toate.
Ce vremuri or mai fii fost ?
Poate gandesti fara rost?,
Si raspunzi neantrebat? :
Mama de ce m-ai chemat?
Eu sunt bine si mi-e cald.
Am făcut totul cu drag,
Imi este gandul la tine,
Sper ca si tu sa fii bine...
Iar raspunsul, spune totul,
Incalzeste iarasi locul :
Iata dragule ti-oi spune, ma simt singura pe lume,
Ai plecat departe, leganandu-ti al tau nume.
Te trezesti de dimineata si gandesti spre a ta viata,
Ai uitat de tot de mine, te-ai vandut de tot la lume.
Cand copii ti-au venit, ai muncit si te-ai trudit,
Nu te mai gandi la mine, caci eu aiceaa sunt bine,
Leganand te-am leganat,
Pe genunchi te-am alintat,
Sa fii tare dragul meu,
Sa te ajute Dumnezeu
De unde vii si unde stai
Iata omule povata,
Timpul cautand balanta,
Innainte sa ajungi, un drum s-a gatit arand;
Caci patut de-ai fii avut, oricum nu ai fii stiut.
Iata cu lin leganat, cineva te-a alintat,
In cantari de adormire, cu dragoste si iubire.
Era vreme cand omatul se inclestea-ntra-alte parti,
Iar tu ocrotit in brate nu stiai ce-i al omat.
Printre scanduri, scandurele, scartaitul de nuiele,
Si un aer de lemn tare, casa tie spre alintare.
Uriasul drag si iute, iti canta, muncea, spala,
Scutecul de ti-l schimba.
Iata timpul a trecut si te-ai regasit adult.
Ai primit un strop de punte,
Un curaj venit din munte.
Un munte tacut si tare,
te-a crescut, ti-a dat mancare.
Ce pret, intra intre noi?,
Gasindu-ne cu totul goi
Goi de alinarea fetei uitand mereu de binete.
Mama, cea cu totul Mare,
Te-a leganat pe picioare,
Dormind târziu in noapte
Ca sa-ti daruiasca lapte.
Piept avand de nestemate,
Pentru ca sa ai de toate.
Ce vremuri or mai fii fost ?
Poate gandesti fara rost?,
Si raspunzi neantrebat? :
Mama de ce m-ai chemat?
Eu sunt bine si mi-e cald.
Am făcut totul cu drag,
Imi este gandul la tine,
Sper ca si tu sa fii bine...
Iar raspunsul, spune totul,
Incalzeste iarasi locul :
Iata dragule ti-oi spune, ma simt singura pe lume,
Ai plecat departe, leganandu-ti al tau nume.
Te trezesti de dimineata si gandesti spre a ta viata,
Ai uitat de tot de mine, te-ai vandut de tot la lume.
Cand copii ti-au venit, ai muncit si te-ai trudit,
Nu te mai gandi la mine, caci eu aiceaa sunt bine,
Leganand te-am leganat,
Pe genunchi te-am alintat,
Sa fii tare dragul meu,
Sa te ajute Dumnezeu
De unde vii si unde stai
Iata omule povata,
Timpul cautand balanta,
Innainte sa ajungi, un drum s-a gatit arand;
Caci patut de-ai fii avut, oricum nu ai fii stiut.
Iata cu lin leganat, cineva te-a alintat,
In cantari de adormire, cu dragoste si iubire.
Era vreme cand omatul se inclestea-ntra-alte parti,
Iar tu ocrotit in brate nu stiai ce-i al omat.
Printre scanduri, scandurele, scartaitul de nuiele,
Si un aer de lemn tare, casa tie spre alintare.
Uriasul drag si iute, iti canta, muncea, spala,
Scutecul de ti-l schimba.
Iata timpul a trecut si te-ai regasit adult.
Ai primit un strop de punte,
Un curaj venit din munte.
Un munte tacut si tare,
te-a crescut, ti-a dat mancare.
Ce pret, intra intre noi?,
Gasindu-ne cu totul goi
Goi de alinarea fetei uitand mereu de binete.
Mama, cea cu totul Mare,
Te-a leganat pe picioare,
Dormind târziu in noapte
Ca sa-ti daruiasca lapte.
Piept avand de nestemate,
Pentru ca sa ai de toate.
Ce vremuri or mai fii fost ?
Poate gandesti fara rost?,
Si raspunzi neantrebat? :
Mama de ce m-ai chemat?
Eu sunt bine si mi-e cald.
Am făcut totul cu drag,
Imi este gandul la tine,
Sper ca si tu sa fii bine...
Iar raspunsul, spune totul,
Incalzeste iarasi locul :
Iata dragule ti-oi spune, ma simt singura pe lume,
Ai plecat departe, leganandu-ti al tau nume.
Te trezesti de dimineata si gandesti spre a ta viata,
Ai uitat de tot de mine, te-ai vandut de tot la lume.
Cand copii ti-au venit, ai muncit si te-ai trudit,
Nu te mai gandi la mine, caci eu aiceaa sunt bine,
Leganand te-am leganat,
Pe genunchi te-am alintat,
Sa fii tare dragul meu,
Sa te ajute Dumnezeu