Si chiar daca!
Aproape de noi, dar parca in largul marii,
Se mai intind vremuri, demult sub innecare,
Sufland vântul, adie,
Cu o tainica miscare.
In interiorul marii, gasesti pământ,
Pe care, lasate, sunt doar urmele de picioare,
Iar fara de schimbare, se asterne,
Intunericul de splendoare.
Vazand omul aceasta, ce ar putea sa faca?
Poate, intrand cu totul in marea involburata,
Sa-si regaseasca satul demult uitat de lume,
Caruntii de demult in brate sa-i adune.
Ce holde, ce mai struguri, in vii se asezau odinioară,
Crescute erau, străluciau, in soare,
Sclipind parca un rosu mat,
Oglindind intr-o viaţa de oameni la sat.
Iubirea de mosie, frumoasa se gateste,
In amintirea vietii la drum ea trece,
Probabil, s-a dus, dusa pre carari semete,
Construita in ghimpii unor alte creste.
Apoi, gasind raspuns la viaţa de boier,
S-a pierdut si sat si omul de ieri.
Odinioară vara, gasea caldura vietii,
Cand oamenii impreuna cutreierau pometii.
Acum involburata, toata,
Se intinde marea peste,
Gasesti, chiar si pestii inmarmuritii de veste.
Printre nori apare, din cand in cand o Doamna,
Spunandu-ne in soapta, ca s-a lasat cu seara.
Ce vant si ce furtuna,
Parca vezi si corbii tinundu-se de mana
Dar totuşi, in liniste,
Pastrand din amintire,
Se intinde omul la altii pe campie.
Veniti iar de vedeti, ce de pământ se intinde,
Cunoaşteţi adâncul, regasitii adierea vânturilor,
Nu stati umbriti de-o maracina a gândurilor.
Cautati in Tara voastră toate,
Caci se gasesc mai multe ca in strainatate.
Categoria: Poezii patriotice
Toate poeziile autorului: Bogdan Cucu 
Data postării: 8 octombrie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 602
