Crezul meu
În van se zbate marea
oricât ar fi de-adâncă,
n-o reuși surparea
cât țărmul e de stâncă.
Căci stânca poate să înfrunte
și grozăviile din munte,
iar munții nu s-or nărui
atât cât stânca va trăi.
Și nici pădurea n-o pieri,
căci omul o va ocroti.
Toate ființele din fire
aspiră la nemurire,
căci pentru ele trăiesc Zei,
iar pentru oameni Dumnezei.
Și știu că ființa românească
a-nvins dușmani ca să trăiască.
Ea niciodată n-o pieri,
dacă un monolit va fi!
Categoria: Poezii patriotice
Toate poeziile autorului: Vasile Dănciulescu
Data postării: 16 mai
Vizualizări: 318
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Plânge inima
Poem: Neincredere
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior
Poem: Plânset de copil
Poem: Flori de cireș
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?
Poem: În căutare
Poem: Cât vom mai fi copii
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS