Botezul Sfânt!
Și a venit tocmai din Galileia
Botezul sfânt să îl primească,
De la Ioan numit botezatorul
Ca lumea să se mântuiască.
Ioan când l-a văzut pe Domnul
Intrând în apă, cerând botezul,
Cu glasul tremurând a întrebat
Cum să-mi cufund..Stăpânul?
Ioane, fără lucrarea ta cea Sfântă
Omul nu poate fi vreodată izbăvit,
Doar prin botez se scapă de păcat
Și cel ce crede-n Duhul, e mântuit.
Atunci, Ioan a înțeles și a văzut
Cerul deschis și cum un porumbel,
A coborât de Sus cu Duhul Sfânt
Pân' la Iisus și a stat peste El.
Ioan în apa Sfântă l-a botezat
Și auzit cum Tatăl a mărturisit,
Acesta este fiul meu cel iubit
Întru Care am binevoit.
De la botez omul este salvat
Și poate căpăta și mântuirea,
Ce Domnul nouă ne-a promis-o
La toți acei..ce dăruiesc iubirea!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 6 ianuarie
Vizualizări: 117
Poezii din aceiaşi categorie
Trenul vieții
Seară de seară, într-o gară pustie,
Rămas îngândurat, fără soartă,
Aştept un tren ce n-o să mai vie,
Trenul garat pe linia moartă.
Călătoria mea odisee devine,
Biletul e cu o singură oprire,
Şi în bagajul ce îl am cu mine,
Port doar o tristă amintire.
Timid, mă abordează un sinucigaş,
Apoi mă-ntreabă la ce oră vine trenul,
Şi eu, şi el avem acelaşi glas,
Şi căutăm să îndeplinim blestemul.
Se aude un şuierat în depărtare,
El strigă bucuros că vine trenul, lent,
Dar timpul trece, nimic nu mai apare,
Şi cred că moartea a avut un accident.
Şi ne ucide aşteptarea pe amândoi,
Un veac aici avem de petrecut,
Iar trenul vieţii probabil pentru noi,
Că l-am pierdut atunci când ne-am născut.
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
5 minute , o eternitate
Ți-am scris. Așteptam un răspuns de la tine.
Mi-ai scris înapoi. Ce zâmbet frumos mi-a apărut pe buze,
M-a făcut să mă gândesc la noi,nu doar la mine,
M-a făcut să uit de scuze.
Ne știm de-abia de 5 minute,
Dar simt ca te cunosc de atât amar de timp…
Deja simt ca te iubesc.
Poate o fi doar de un moment,
Dar mă atragi încet, încet și pic cu pic
Doamne, ai părul ăla care mă face să înnebunesc
Mai lung decât al meu,șaten, oare să ți-l pocesc?
Figură slabă și un chip inocent ca de înger,
Îmi vine să îți spun că n-am deloc plângeri.
Sper să-mi fii vis în noaptea asta rece de iarnă
Fiindcă distanța îmi șoptește
Că dorința ta de lumină către mine aleargă
Îmi șoptește, îmi șoptește…
“Du-te la el,du-te înconjoară-l cu ale tale mâine!”
Gânduri în versuri
De la un timp, totu-i atât de firav si-atât de schimbător,
Luna apune-n zori...soarele se lasă-n întuneric
Întunericul și el, la fel de trecător...
Și lasă-n urmă drame, vise și-i himeric.
Parcă-am uitat de mine...simt cum mă rătăcesc,
Când revin amintirile ce încă dor
Și mi se pare totuși atât de nefiresc,
Să mă forțez, să-mi car gândul greu...atât de ușor...
Și parcă sunt a nimănui... și nu merg nicăieri,
Orfană sunt de vin...de-o ultimă îmbrățișare
Azi sunt mai vie decât mâine și mai stinsă decât ieri,
Mai suflu când privesc luna...asfințitul de soare...
Și parcă as vrea să te uit...deși doar gândul, mi-i rană...
Mă arde-n nopțile unde tăcerea mi-i cuvânt
Când visul meu încă te mai cheamă....
Și dorul mă învelește cu al lui veșmânt.
Și poate că, tu ai plecat... dar nu și al meu dor...
Fiorii îmbrățișării încă-i mai simt sub piele
Și chiar de nu te mai am...nici în pahar să te ador,
Amintirea vinului tău... încă imi parfumează buzele...
Și poate să te uit... ar trebui încă un an...
Să număr lipsa ta în cât mai multe zile
Și poate într-un sfârșit nimic n-o să mai doară...
Poate intr-o zi...mă voi trezi...că am uitat de tine.
OMENIE
Sunt obosit , viața nu iartă ...
Mă taxează ...
Încă pot zâmbi ,
Când vecinul , mă întreabă
-Ești sănătos ,ești bine ?
Ades mă gândesc la tine ,
La singurătatea ta !...
-Sunt bine vecine ,sunt bine
Mulțumesc de întrebare !
De-ai ști cât mi-ai încălzit inima!
Cu o simplă întrebare !
O altfel de iubire
Tu ești o altfel de iubire
Venită din al Cerului locaș,
Tu ai o altfel de privire,
Cu multe raze de lumină,
Ce-s raspândite când clipești!
Văzut-am asta în clipa când te-am întâlnit,
Neștind cine ai fost sau cine esti...
Ești Îngerul ce Raiul mi-l vestește,
Ești marea mea iubire ce-am primit..
Prin tine Dumnezeu îmi spune
Nerostite vorbe
Și prin tăcerea care-ți aparține,
Ori doar prin șoapte aurite,
Că dragostea divină astăzi la mine locuiește,
Că îngerul ce mi-i trimis doar mie ,
Ești tu sau Vasilica mea iubita din poveste,
Cea mai frumoasă,neegalată tainică femeie!
(19 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Trenul vieții
Seară de seară, într-o gară pustie,
Rămas îngândurat, fără soartă,
Aştept un tren ce n-o să mai vie,
Trenul garat pe linia moartă.
Călătoria mea odisee devine,
Biletul e cu o singură oprire,
Şi în bagajul ce îl am cu mine,
Port doar o tristă amintire.
Timid, mă abordează un sinucigaş,
Apoi mă-ntreabă la ce oră vine trenul,
Şi eu, şi el avem acelaşi glas,
Şi căutăm să îndeplinim blestemul.
Se aude un şuierat în depărtare,
El strigă bucuros că vine trenul, lent,
Dar timpul trece, nimic nu mai apare,
Şi cred că moartea a avut un accident.
Şi ne ucide aşteptarea pe amândoi,
Un veac aici avem de petrecut,
Iar trenul vieţii probabil pentru noi,
Că l-am pierdut atunci când ne-am născut.
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
5 minute , o eternitate
Ți-am scris. Așteptam un răspuns de la tine.
Mi-ai scris înapoi. Ce zâmbet frumos mi-a apărut pe buze,
M-a făcut să mă gândesc la noi,nu doar la mine,
M-a făcut să uit de scuze.
Ne știm de-abia de 5 minute,
Dar simt ca te cunosc de atât amar de timp…
Deja simt ca te iubesc.
Poate o fi doar de un moment,
Dar mă atragi încet, încet și pic cu pic
Doamne, ai părul ăla care mă face să înnebunesc
Mai lung decât al meu,șaten, oare să ți-l pocesc?
Figură slabă și un chip inocent ca de înger,
Îmi vine să îți spun că n-am deloc plângeri.
Sper să-mi fii vis în noaptea asta rece de iarnă
Fiindcă distanța îmi șoptește
Că dorința ta de lumină către mine aleargă
Îmi șoptește, îmi șoptește…
“Du-te la el,du-te înconjoară-l cu ale tale mâine!”
Gânduri în versuri
De la un timp, totu-i atât de firav si-atât de schimbător,
Luna apune-n zori...soarele se lasă-n întuneric
Întunericul și el, la fel de trecător...
Și lasă-n urmă drame, vise și-i himeric.
Parcă-am uitat de mine...simt cum mă rătăcesc,
Când revin amintirile ce încă dor
Și mi se pare totuși atât de nefiresc,
Să mă forțez, să-mi car gândul greu...atât de ușor...
Și parcă sunt a nimănui... și nu merg nicăieri,
Orfană sunt de vin...de-o ultimă îmbrățișare
Azi sunt mai vie decât mâine și mai stinsă decât ieri,
Mai suflu când privesc luna...asfințitul de soare...
Și parcă as vrea să te uit...deși doar gândul, mi-i rană...
Mă arde-n nopțile unde tăcerea mi-i cuvânt
Când visul meu încă te mai cheamă....
Și dorul mă învelește cu al lui veșmânt.
Și poate că, tu ai plecat... dar nu și al meu dor...
Fiorii îmbrățișării încă-i mai simt sub piele
Și chiar de nu te mai am...nici în pahar să te ador,
Amintirea vinului tău... încă imi parfumează buzele...
Și poate să te uit... ar trebui încă un an...
Să număr lipsa ta în cât mai multe zile
Și poate într-un sfârșit nimic n-o să mai doară...
Poate intr-o zi...mă voi trezi...că am uitat de tine.
OMENIE
Sunt obosit , viața nu iartă ...
Mă taxează ...
Încă pot zâmbi ,
Când vecinul , mă întreabă
-Ești sănătos ,ești bine ?
Ades mă gândesc la tine ,
La singurătatea ta !...
-Sunt bine vecine ,sunt bine
Mulțumesc de întrebare !
De-ai ști cât mi-ai încălzit inima!
Cu o simplă întrebare !
O altfel de iubire
Tu ești o altfel de iubire
Venită din al Cerului locaș,
Tu ai o altfel de privire,
Cu multe raze de lumină,
Ce-s raspândite când clipești!
Văzut-am asta în clipa când te-am întâlnit,
Neștind cine ai fost sau cine esti...
Ești Îngerul ce Raiul mi-l vestește,
Ești marea mea iubire ce-am primit..
Prin tine Dumnezeu îmi spune
Nerostite vorbe
Și prin tăcerea care-ți aparține,
Ori doar prin șoapte aurite,
Că dragostea divină astăzi la mine locuiește,
Că îngerul ce mi-i trimis doar mie ,
Ești tu sau Vasilica mea iubita din poveste,
Cea mai frumoasă,neegalată tainică femeie!
(19 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Alte poezii ale autorului
E primăvară iar!
Iarna cu fulgul și frigul ei s-a dus,
Cred că dincolo, pe unde soarele-apus,
Pădurea toată se-mbracă-n haine verzi,
Și-așteaptă să-i vină musafiri pe crengi
Pe cer cocorii zburând se-aud,
Venind din țări aflate mai la sud,
Ei toți își caută locul și cuibul,
Părasit la vreme de cules porumbul
Pe câmp tractoarele ară cu zor,
Răstoarnă brazda, lăsând răzor,
Țăranul pune sămânța în pământ,
La cer privește, ploaia chemând
În aer sute de roiuri de insecte,
Cu mare grijă își caută traiecte,
Știute doar de ele și cu un scop,
Polenizări să facă plantelor, nonstop
E primăvară, începe-o nouă viață,
Și-n jur se-ntind covoare de verdeață,
Din cer cad stropii binecuvântați de ploaie
Și peste tot e zumzet și-o mare...hărmălaie!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Ochii tăi..negri!
De ochii negri îmi este dor
Și de a ta privire caldă,
Te-aș duce dincolo de nor
Ca nimeni să nu ne vadă
Pământul l-aș lăsa cu lumea
Și înapoi deloc nu m-aș uita,
Acolo sus să ne trăim iubirea
Plutind pe nor, fără a gravita
Ziua ne-om încălzi la soare
Iar noaptea cu luna voi vorbi,
Ne vom ruga la steaua căzătoare
Sus să ramână, fără a coborî
Voi scrie și trimite o scrisoare
Pe pământeni să-i prevenim,
Că peste tot sunt forțe militare
Ce nu ne lasă-n pace să trăim
Și mail-uri voi trimite lumii
Cu tot ce văd în țara noastră,
Pădurea, râul cu delta dunării
Și marea neagră cu apa ei albastră
Și mai de sus aș cere aprobare
O scară să înalț până la nori,
Pe ea să urce, să coboare fiecare
Și să uităm că suntem muritori
.....................................
Dar cum și noru-i trecător
Și-i greu să urci la el pe scară,
Eu voi rămâne jos și-n viitor
Îndrăgostit de ochii negri..
într-o seară!
Jumătatea bună!
Ce fericit mă simt când spui
Că sunt așa cum m-ai visat,
Și mulțumesc Celui de Sus
Că jumătatea bună mi-a lăsat
Tu ai venit cândva spre mine
Iar eu m-am pus în calea ta,
Și de aici a început povestea
Pe care nicicând n-o poți uita
Era pe timp frumos de toamnă
Când amândoi ne-am întâlnit,
Și am simțit cum cordu-mi bate
Cu puls mărit de om îndrăgostit
Dar cum să-i spui ce te frământă
Cuiva ce nici măcar nu te cunoaște,
Așa că doar am aruncat un zâmbet
Sperând că-n viitor ceva se naște
Și mult nu a durat s-o văd din nou
Pe bancă la căminul studențesc,
Când lângă ea ușor m-am așezat
Și tupeist i-am spus ce îmi doresc
Speranțe nu mi-a dat prea multe
Pentru-a ieși cu mine la plimbare,
Dar a cerut un mic timp de gândire
Răspuns, ce l-am citit..ca aprobare
Și nu m-am înșelat că am aflat
Că cererea mi-a fost acceptată,
Și de atunci am rămas împreună
C-așa a hotărât a noastră soartă
Eram atât de tineri și visători
În astă lume plină de păcat,
Cu greu, ușor am trecut anii
Iar pe dușmani noi i-am iertat
Și timpul a trecut peste noi doi
Făr' a ne spune că îmbătrânim,
Dar cine se mai uită-n buletin
Când zi de zi mai mult.. noi ne iubim!
Vouă...cu drag!
Trimit un zâmbet către voi
Și o frumoasă floare,
Spunând urarea de mulți ani
Vouă, în zi de sărbătoare
Sunteți minunea pe pământ
Și prunci voi zămisliți,
Și cât de multă suferință
Ca noi barbații să fim împliniți
Cuvintele sunt prea puține
Să ne cuprindă dragostea,
Dar cât în inimă va fi iubire
Sfântă rămâne ...nașterea
Mama este doar una pe pământ
Și care viață prin suspin ne-a dat,
Cu greu ea ne-a crescut și educat
Aripi ne-a pus și-n lume am zburat
........................
Vă mulțumim că existați
Iar când greșim voi ne iertați,
Și știm că făra-voastră jumătate
Noi niciodată nu vom fi...Tați!
Vouă: mamă, soție, soră, prietenă!
Jocuri...periculoase!
Vorbesc cu un amic plecat afară
Și îl întreb cum e printre străini,
Cu glasul trist și plin de apăsare
Îmi zice, e greu să lucri la stăpâni.
Mirat de ce aud de la al meu prieten
Cu îndrăzneală o vorbă mai rostesc,
Și-i spun, de ce nu te întorci în țară?
Zâmbind îmi zice, e mult să povestesc.
Dar dacă totuși vrei să afli adevărul
Și că suntem tovarăși de mici copii,
Ție-ți voi spune că muncesc din greu
Să strâng cât pot să scap de datorii.
Mă uit la el și nu-mi vine a crede
Cum a ajuns să lucre pentru bani,
Când știu c-avea conturi în bancă
Să poți trăi făr'nicio grijă sute de ani.
Apoi a început să-mi povestească
Cum a pierdut la jocuri tot ce-a avut,
Și că soția s-a măritat cu un prieten
Pe care-n tinerețea ei l-a cunoscut.
Cu mult amar și cu regret în suflet
Mi-a spus că a greșit și că plătește,
Dar cel mai greu este de acceptat
Să vezi cum cel iubit, te părăsește.
Ne-am despărțit cu-n-brățișări
Și cu urări de sănătate și noroc,
El, grăbindu-se să prindă avionul
Eu, îngândurat...intrând în bloc!
Lângă ea!
Stau lângă ea de ceva vreme,
Și îmi aduce liniște și pace,
Ne înțelegem și prin semne,
De asta o iubesc, pe Marce
Prin versuri, ne cântăm iubirea,
Și dragostea ce este între noi,
Nu știm să definim ce-i fericirea,
Dar cred că e în casă la noi doi
N-am fost feriți de supărări,
Și vorbe spuse la mânie,
Dar le-am luat ca încercări,
Și n-am purtat vreo dușmănie
Acum când stăm și numărăm,
Anii ce ne-au furat tinerețea,
Am vrea pe voi să vă-ntrebăm?
Poți tânăr să rămâi, cànd vine..bătrânețea!?
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
E primăvară iar!
Iarna cu fulgul și frigul ei s-a dus,
Cred că dincolo, pe unde soarele-apus,
Pădurea toată se-mbracă-n haine verzi,
Și-așteaptă să-i vină musafiri pe crengi
Pe cer cocorii zburând se-aud,
Venind din țări aflate mai la sud,
Ei toți își caută locul și cuibul,
Părasit la vreme de cules porumbul
Pe câmp tractoarele ară cu zor,
Răstoarnă brazda, lăsând răzor,
Țăranul pune sămânța în pământ,
La cer privește, ploaia chemând
În aer sute de roiuri de insecte,
Cu mare grijă își caută traiecte,
Știute doar de ele și cu un scop,
Polenizări să facă plantelor, nonstop
E primăvară, începe-o nouă viață,
Și-n jur se-ntind covoare de verdeață,
Din cer cad stropii binecuvântați de ploaie
Și peste tot e zumzet și-o mare...hărmălaie!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Ochii tăi..negri!
De ochii negri îmi este dor
Și de a ta privire caldă,
Te-aș duce dincolo de nor
Ca nimeni să nu ne vadă
Pământul l-aș lăsa cu lumea
Și înapoi deloc nu m-aș uita,
Acolo sus să ne trăim iubirea
Plutind pe nor, fără a gravita
Ziua ne-om încălzi la soare
Iar noaptea cu luna voi vorbi,
Ne vom ruga la steaua căzătoare
Sus să ramână, fără a coborî
Voi scrie și trimite o scrisoare
Pe pământeni să-i prevenim,
Că peste tot sunt forțe militare
Ce nu ne lasă-n pace să trăim
Și mail-uri voi trimite lumii
Cu tot ce văd în țara noastră,
Pădurea, râul cu delta dunării
Și marea neagră cu apa ei albastră
Și mai de sus aș cere aprobare
O scară să înalț până la nori,
Pe ea să urce, să coboare fiecare
Și să uităm că suntem muritori
.....................................
Dar cum și noru-i trecător
Și-i greu să urci la el pe scară,
Eu voi rămâne jos și-n viitor
Îndrăgostit de ochii negri..
într-o seară!
Jumătatea bună!
Ce fericit mă simt când spui
Că sunt așa cum m-ai visat,
Și mulțumesc Celui de Sus
Că jumătatea bună mi-a lăsat
Tu ai venit cândva spre mine
Iar eu m-am pus în calea ta,
Și de aici a început povestea
Pe care nicicând n-o poți uita
Era pe timp frumos de toamnă
Când amândoi ne-am întâlnit,
Și am simțit cum cordu-mi bate
Cu puls mărit de om îndrăgostit
Dar cum să-i spui ce te frământă
Cuiva ce nici măcar nu te cunoaște,
Așa că doar am aruncat un zâmbet
Sperând că-n viitor ceva se naște
Și mult nu a durat s-o văd din nou
Pe bancă la căminul studențesc,
Când lângă ea ușor m-am așezat
Și tupeist i-am spus ce îmi doresc
Speranțe nu mi-a dat prea multe
Pentru-a ieși cu mine la plimbare,
Dar a cerut un mic timp de gândire
Răspuns, ce l-am citit..ca aprobare
Și nu m-am înșelat că am aflat
Că cererea mi-a fost acceptată,
Și de atunci am rămas împreună
C-așa a hotărât a noastră soartă
Eram atât de tineri și visători
În astă lume plină de păcat,
Cu greu, ușor am trecut anii
Iar pe dușmani noi i-am iertat
Și timpul a trecut peste noi doi
Făr' a ne spune că îmbătrânim,
Dar cine se mai uită-n buletin
Când zi de zi mai mult.. noi ne iubim!
Vouă...cu drag!
Trimit un zâmbet către voi
Și o frumoasă floare,
Spunând urarea de mulți ani
Vouă, în zi de sărbătoare
Sunteți minunea pe pământ
Și prunci voi zămisliți,
Și cât de multă suferință
Ca noi barbații să fim împliniți
Cuvintele sunt prea puține
Să ne cuprindă dragostea,
Dar cât în inimă va fi iubire
Sfântă rămâne ...nașterea
Mama este doar una pe pământ
Și care viață prin suspin ne-a dat,
Cu greu ea ne-a crescut și educat
Aripi ne-a pus și-n lume am zburat
........................
Vă mulțumim că existați
Iar când greșim voi ne iertați,
Și știm că făra-voastră jumătate
Noi niciodată nu vom fi...Tați!
Vouă: mamă, soție, soră, prietenă!
Jocuri...periculoase!
Vorbesc cu un amic plecat afară
Și îl întreb cum e printre străini,
Cu glasul trist și plin de apăsare
Îmi zice, e greu să lucri la stăpâni.
Mirat de ce aud de la al meu prieten
Cu îndrăzneală o vorbă mai rostesc,
Și-i spun, de ce nu te întorci în țară?
Zâmbind îmi zice, e mult să povestesc.
Dar dacă totuși vrei să afli adevărul
Și că suntem tovarăși de mici copii,
Ție-ți voi spune că muncesc din greu
Să strâng cât pot să scap de datorii.
Mă uit la el și nu-mi vine a crede
Cum a ajuns să lucre pentru bani,
Când știu c-avea conturi în bancă
Să poți trăi făr'nicio grijă sute de ani.
Apoi a început să-mi povestească
Cum a pierdut la jocuri tot ce-a avut,
Și că soția s-a măritat cu un prieten
Pe care-n tinerețea ei l-a cunoscut.
Cu mult amar și cu regret în suflet
Mi-a spus că a greșit și că plătește,
Dar cel mai greu este de acceptat
Să vezi cum cel iubit, te părăsește.
Ne-am despărțit cu-n-brățișări
Și cu urări de sănătate și noroc,
El, grăbindu-se să prindă avionul
Eu, îngândurat...intrând în bloc!
Lângă ea!
Stau lângă ea de ceva vreme,
Și îmi aduce liniște și pace,
Ne înțelegem și prin semne,
De asta o iubesc, pe Marce
Prin versuri, ne cântăm iubirea,
Și dragostea ce este între noi,
Nu știm să definim ce-i fericirea,
Dar cred că e în casă la noi doi
N-am fost feriți de supărări,
Și vorbe spuse la mânie,
Dar le-am luat ca încercări,
Și n-am purtat vreo dușmănie
Acum când stăm și numărăm,
Anii ce ne-au furat tinerețea,
Am vrea pe voi să vă-ntrebăm?
Poți tânăr să rămâi, cànd vine..bătrânețea!?
Scrisă de Cezar!
Pe curând!