1  

Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș

poezii.online Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș

Cartea a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii. Preț copertă: 118 lei. Preț promoțional în ziua lansării: 95 lei.

Alături de autor vor participa: Vitalie Ciobanu, Vasile Gribincea Jr., Vitalie Sprînceană

Moderator: Emilian Galaicu-Păun

„Fugea limba de sub picioare și alunecam în adâncurile limbii ce se dezintegra. Constatarea „greșit” zdruncinase limba și de-la-sine-înțelesul singurei limbi pe care o vorbisem dintotdeauna se retrăgea. Si mă opream, după un bâlbâit baroc, în mijlocul unei propoziții ca să întreb dacă există în limba română un cuvânt sau altul, cuvinte banale, comune. Apoi renășteam, fiară cu zeci de antene, gheare și colți, pentru a detecta greșeala celorlalți, iar „greșit!” devenea o sentință dată celui ce greșește, căci o greșeală nu era doar o greșeală „de limbă” - omul care a rostit sau a scris greșit este el însuși o eroare, e o fisură în ființa lui… Cum am ajuns victimă și torționar în colivia limbii? De ce a fost posibilă această vânătoare reciprocă în limba care ar trebui să fie instantaneu și necondiționat prezentă, numită și limba maternă? Si ce se întâmplă atunci când, de prea multe corectări, de-la-sine-înțelesul acestei limbi este zdruncinat? Cartea încearcă să răspundă la aceste întrebări povestind istoria unui tragicomic l’amour de la langue.” (Tamara Cărăuș) 

Tamara Cărăuș (1972) a studiat filosofie și litere la Universitatea din București, cu doctoratul susținut, în 2001, la aceeași universitate. A desfășurat proiecte de cercetare în cadrul mai multor instituții: Colegiul Noua Europă, Universitatea din București, Universitatea din Oxford, Universitatea din Uppsala, Universitatea din Groningen, Universitatea Palacky Olomouc, Universitatea din Rijeka, Institut für die Wissenschaften vom Menschen, Viena ș.a.
A publicat mai multe articole științifice și a coordonat volumele Cosmopolitanism and the Legacies of Dissent (în colab., Routledge, 2014), Cosmopolitanism Without Foundations (în colab., Zeta Books, 2015), Re-Grounding Cosmopolitanism: Towards Post-Foundational Cosmopolitanism (în colab., Routledge, 2015). A publicat cărțile tzara mea (Editura „Arc”, 2000), Efectul Menard (Editura „Paralela 45”, 2003) și Capcanele identității (Editura „Cartier”, 2011). 

Limba de hârtie (eseu) de Tamara Cărăuș (Rotonda). Broșată, 196 pag. Preț: 28 RON/ 118 MDL

Poți procura cartea și online, oriunde ai fi. E simplu. Intră pe shop.cartier.md/

Ebooks Cartier sunt pe iBooks sau pe shop.cartier.md/

În Rotonda au mai apărut:

Duși cu Titanicu de Valentin Guțu

Texte egoiste de Gheorghe Erizanu

Misterioasa dispariție a lui Teo Neamțu de Val Butnaru

Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac

Dicționar auafed III de Doru Ciocanu

Zece femei de Al.Cistelecan

Ion Druță, conștiință a istoriei basarabene de Constantin Cubleșan

Manierismul românesc de Lucia Țurcanu


Preluat de la: Agora.md
Postat 12 iulie 2017
Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Fi tu

De-ai fi ca o Magdalenă,  

Pe când n-avea învățător,  

Aș fi ferice-n noaptea neagră,  

Iar ziua aș fi un dezertor.

 

De-ai fi Ileana cea din basme,  

Ori chiar Maria-n chip curat,  

M-aș pierde-n zori de-atâta pace  

Și mi-ar fi sufletul uscat.

 

Dar nu te vreau nici ca poveste,  

Nici sfântă-n chip împodobit,  

Te vreau așa cum ești pe bune,  

Căci dorul meu de tine n-a pierit.

 

Și dacă-ai fi și cer, și umbră,  

Și tot ce n-am, dar am dorit,  

N-aș regreta nicio secundă  

Că ești precum te-am întâlnit.

Mai mult...

ÎN ZORI, TĂCEREA...

    Ce păcat, aceste flori,
    Au pierit tăcut în zori,
    Pustiind câmpiile,
    Sărăcind poienile...
    
    Norii grei pe cer apasă,
    Ploaia cade-ncet pe casă,
    Aurii, zorii s-arată,
    Peste lumea asta, toată...
    
    Lacul tremură pe-o undă,
    E o liniște profundă,
    Păsările nu cuvântă,
    Pacea stă în mine, frântă...
    
    Peste noi tristețea apasă,
    Ca o soartă nemiloasă,
    Și mi-e dat să văd, subtil,
    Moartea verii. Inutil...

Mai mult...

LACRIMI

Fost-am ce-am voit să fiu

Toc și foie ca să scriu 

Bocetele tuturora,

Lacrima ce joacă-în gene 

Care plânge pe înfundat

Pentru traiul blestenat.

Pentru ziua care doare

Fără glorie și bani

Lângă semeni lași ,nesimțitori

Lângă ei trăiești și mori

Mai mult...

Ce simt

Singur călăuzit de vise.

Plimbări pe străzi cu becuri stinse.

Gânduri grele, la acasă...

Eu n-aș vrea, dar iar mă lasă.

Merg, alerg, fac tot ce pot.

Ce se-ntamplă nu socot.

Ce va fi, ceva să fie...

Timpul, dedicat doar mie.

Dar singur nu-s, ci-nconjurat.

Visul e acum uitat.

Lumina unei lămpi rămâne...

Acasă sunt, și chiar si mâine.

N-am sa plec, dar am sa plâng.

Timpul trece, la toți prin gând.

Mai mult...

Sfârșit

Sprijinită de fereastră,

privind în gol cu măinile reci

la sicriele melancolice

împodobite cu flori colorate, luminate, ea contemplă:

„Când va veni vremea mea

să întâlnesc stelele și luna, să le admir

de-aproape,

să devin și eu o strălucire

asupra pământului întunecat

ce plânge,

să mă eliberez de el, spunându-i:

lacrimi sângeroase am vărsat pe-asfaltul tău umed.

Acum s-au transformat în gheața pe care

eu încet alunec, lăsând în urmă orice strop

de ploaie singuratic;

să ajung în cerul sumbru, să-mi veghez

propriul mormânt unde lacrimile-mi îmi stau

ascunse, pierdute, înfrânte?

Când va veni vremea mea

să plutesc lin spre apus,

să-mi iau aripile de înger și încet-încet

să sfârșesc?

Mai mult...

Noi

Am încercat să trec peste

Dar inima tot mai grea îmi este.

Zilele îți duc dorul

Iar noaptea mă ajută alcolul.

 

Stelele îmi amintesc de noi

Căci ele erau preferatele tale,

În timp ce eu mă pierdeam printre stele

Eram luna, dar fără lumină în ochii tăi.

 

Tu alegeai alcolul,

Eu alegeam sucul.

Tu alegeai vise,

Eu alegeam depresie.

 

Cumva se completau

Dar în timpuri diferite.

Poate ne vom completa și noi

În vieți compatinile.

 

Aș spune că este ultima oară când îti scriu

Dar știm amândoi că asta-i o minciună,

Și cuvintele îmi vin ușor 

Atunci când singurătatea răsună.

 

Clipele trec pe ceas

Dar nimic nu se schimbă,

Totul rămâne la fel

O imensă minciună.

Mai mult...
#Interesant  Autor: Angelica Badea
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live