Nimeni
Cand simți ca vrei sa spui ceva
Te uiți în jur..si te lovește nimenea,
Atunci trebuie sa vorbești cu tine
Dar îți dai seama, ca e tot nimeni.
Încerci sa auzi prin negrul tot
Te strigi pe nume..dar în zadar,
O voce străină ar răspunde parcă
Dar nu înțelegi, o vorbă măcar.
Mai stai o vreme..tu ceva gândești
Dar tot lui nimeni parcă îi vorbești,
Nu ai făcut nimic decat sa aștepți
Și vrei ca nimeni, sa te deștepți?!
Cauți în gânduri să aduci lumină,
Trezirea doar din mintea ta răsare
Cand dai tot negrul la o parte
Si îl faci pe nimeni, tu..să apară.
Tu cu nimeni apoi te așezi
La masa gândurilor ca sa înțelegi
Că cel ce nimeni odată a fost
Ești tu, același cu care azi vorbești.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Victor G.
Data postării: 31 martie 2022
Adăugat la favorite: 1
Comentarii: 1
Vizualizări: 1211
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
noapte buna
este-a visatorilor,
sau a umblatorilor.
a iubitorilor,
sau a uratorilor.
aproape im sincron perfect,
dar totusi cu un mare defect.
diferit o simtim,
mintile ne bucatim.
disperati o folosim,
si-ncercam sa ne-odihnim.
noapte buna.
Tenebre
într-o aripă a închisorii sunt condamnații la moarte
în cealaltă condamnații la viață
nu-i nicio diferență între ei
până și șobolanii au dificultăți în alegere
eu stau în aripa privilegiaților
unde numărul disperaților evoluează
în progresie geometrică
în timp ce numărul optimiștilor incorigibili
ca mine
crește în progresie aritmetică
.
soluția lui Malthus la înmulțirea spontană a speciei
concomitent cu scăderea resurselor
este mai actuală aici ca nicăieri
.
exterminarea în masă
desigur
.
genocidul asupra condamnaților din ambele tabere
proporțional cu numărul șobolanilor supraviețuitori
și a gardienilor nemâncați de vii
.
ni s-a spus că facem parte dintr-un experiment științific
din care se vor trage peste ani niște concluzii
în legătură cu rezistența ființei umane la rupere
.
Aiudul e doar Infernul
un loc de testare a gradului de îndoire a oaselor
și a sufletelor
a degradării morale
sfârșind cu sacralizarea iubirii călăului
.
a urmat arderea închisorilor până la ultima formă de viață
(mai puțin cea a „lazărilor”!)
migrația tăcută prin tunelurile subpământene ale timpului
apoi ocuparea Paradisului de cârtițe…
Epigrame XXXIV
Unei eleve - la ora de chimie
Ieșind la tablă să arate,
Elementul chimic din desen,
Într-un leșin căzu pe spate,
Uitase cred... de oxigen.
Lui Vali Vijelie - manelistul
Când la microfon amfitrionul,
Rosti, acum să vină Vijelie...
Cuprins subit de isterie,
Am tras rapid oblonul.
Lui Florin Salam - manelistul
Am avut Salam la nuntă,
Și-am fost tare entuziasmat,
Că mesenii joacă, cântă...
Și altceva n-au consumat.
Unui bețiv
Mare supărare are frate,
Și asta îl doare și intrigă,
Că nu știe cum se poate,
De bea mai mult decât câștigă.
Unui paznic hoț
Că se știe cleptoman,
Nu se teme de dușman,
Nici de hoții de alt fel,
Ci, îi frică chiar de el.
Lui Florin Piersic - doi copii cu trei soţii
Ți-ai pus sămânța în trei glastre,
Și te-ai rugat smerit la astre,
Dar piersici au ieșit doar doi,
Şi niciunul nu-i de soi...
Lui Florin Piersic junior
Ai fost puiet de piersic bun,
Dar turnând la rădăcină,
Doar alcool și cu tutun,
Ai crescut doar în tulpină.
Unei familii neghioabe
După chin și viață amară,
Ei au hotărât aseară,
Să cumpere un Smart TeVe,
Să le explice filmele.
Tratament pentru soț
Văzând că e ursuz, posac,
A căutat să-i afle leac,
Și, i-a spus un neam de-al lui,
Să-l ducă la Gura Humorului.
Unui prea şcolit
Ai reuşit să mă convingi
De ce strângi diplome în vraf,
Căci la concursuri nu învingi:
Doar faci colecţie de praf.
Unui scriitor
A scris o carte de poeme,
Cu gând să fie publicată,
Dar a întâmpinat probleme,
Că la Erată a fost pusă toată.
Legătură conjugală
De câte ori al meu amic,
Vorbește mai acid, ironic,
Despre soția Margareta,
Îl frige aprig verigheta.
Unui bețiv - la țară
Mâncând struguri, văzu vaca,
Într-o zi ca-n alte șapte,
Și-atunci badea schimbă placa,
Și începu să beie lapte.
Poveri
acum înțeleg cât de important este un punct de sprijin
în spațiu
Arhimede credea că poate da peste cap lumea
de pe Nibiru
în visul meu speram
ca și el
să pot îmblânzi
timpul
.
Of, Doamne
cât de rebel îmi apare în minte gândul acesta
și cât de neajutorat trupul
.
citesc în ochiul de vultur rănit
durerea surdă de a nu-și mai putea lua zborul
având înainte tot cerul
.
la ce bun piciorul său mort
.
nimeni nu știe cum e să fii și în același timp să nu fii
să gravitezi între tine și propria-ți neputință
ca un paranoic aflat într-o fază cronică
incurabilă
și să constați că nu merită
apoi să repeți ca Jean-Paul Sartre la capăt de drum: „am dat greș.”
.
fără să te bage în seamă nimeni
.
cum ați putea înțelege…
Minciună sau Adevăr?
Am ajuns ca orice Lună
Să devină un Soare mic
Și apoi orice Soare
Să devină Lună unpic.
S-a ajuns soră cu frate
Să se iubească îndrăcit
Bătrân cu tânăr, împreună
De nu știi, e frate sau mumă?!
Ne rugăm oricui ne dă,
Fără prea multă cugetare.
Și după plângem și rugăm,
Doamne, adu-ne o scăpare.
Deși bărbat , eu vreau femeie,
Și port la gât zgardă și cheie.
Deși femeie, vrei bărbat,
Că așa e trendul acceptat.
Acest continuu vals de șlagăr,
În umbra retoricii,tu ai oglinda,
Și crezul tău, e drept ofranda…
Ori spre Minciună sau Adevăr.
Ploaia mea
Tu ploaie curatä, iar cazi pe pămånt,
Să curăți pământul de tot ce-i murdar!
Mä plouă pe mine, pătrunde-mi in suflet
Vorbeste cu mine, sopteste-mi în gänd!
Ascultă -mi chemarea și stai langă mine,
Te rog sä m-alinți cu picăturile tale!
De-ai ști ce mult mi te-asemeni cu mine,
Citeste-mă -n suflet, ș-apoi mă arată la lume!
Tu vii să adapi orice gură-nsetată de apă
Eu mă zbat să våslesc corabia drept,
Tu vii calmă, alteori esti rece, si-nvolburată,
Eu însă, îs naivă și bună, alteori is nebună!
Tu ștergi lacrimi ce dor, din suflete goale,
Tu stingi arșița si focul, când arde planeta,
Tie florile toate ți se-nchină și toate învie,
Tu creezi fantezie, tu ploaie, compui poezie!
Tu mă faci fericitä si mă faci să zâmbesc
Tu mă mângâi, când eu plâng și nu mă trădezi,
Când eu strig , picăturile tale ma liniștesc .
-Hai să bem o cafea, mai am să îți povestesc!
Hai, tu scaldă-mă, să nu mi se vadă lacrimile
Ce se preling brăzdandu-mi obrazul!
Ia-mă de mână, hai să dansăm, vreau sa mă joc
Ca in copilărie mea, când nu îmi lipsea hazul.
Te rog, dacă pleci, ia cu tine tristețea și răul
Ce ne bântuie viata si gândul și dorul,
Aruncă-le in hăul cel mai adanc și abrupt!
Si-napoi, s-aduci liniște și fericire pe pământ!
Hai, acuma tu du-te, căci soarele mă ceartă
El vrea să-mi zâmbească, șovăind ca un rege.
Te rog sa mai vii, să m-alinti, să mă curati
De toatä intinäciune ce zace in mine, îs rece!
Eu te voi aștepta în fiecare zi si noapte
Sä mai barfim despre ce se întâmplă...și noi.
Sä mă inspiri , să mai scriu despre cine sunt
Si ce fac si ce rost am eu pe acest pămant!
Iti multumesc PLOAIA mea, că m-ai ascultat,
Tu , stiu cä esti fără de päcat și mai stiu,
Că tainic, imi vei păstra tot ce ti-am spus
Si imi vei da aripi să zbor până,...la apus!
Eu te asteeeept , ploaia mea!
31 iulie 2019, Adriana.
noapte buna
este-a visatorilor,
sau a umblatorilor.
a iubitorilor,
sau a uratorilor.
aproape im sincron perfect,
dar totusi cu un mare defect.
diferit o simtim,
mintile ne bucatim.
disperati o folosim,
si-ncercam sa ne-odihnim.
noapte buna.
Tenebre
într-o aripă a închisorii sunt condamnații la moarte
în cealaltă condamnații la viață
nu-i nicio diferență între ei
până și șobolanii au dificultăți în alegere
eu stau în aripa privilegiaților
unde numărul disperaților evoluează
în progresie geometrică
în timp ce numărul optimiștilor incorigibili
ca mine
crește în progresie aritmetică
.
soluția lui Malthus la înmulțirea spontană a speciei
concomitent cu scăderea resurselor
este mai actuală aici ca nicăieri
.
exterminarea în masă
desigur
.
genocidul asupra condamnaților din ambele tabere
proporțional cu numărul șobolanilor supraviețuitori
și a gardienilor nemâncați de vii
.
ni s-a spus că facem parte dintr-un experiment științific
din care se vor trage peste ani niște concluzii
în legătură cu rezistența ființei umane la rupere
.
Aiudul e doar Infernul
un loc de testare a gradului de îndoire a oaselor
și a sufletelor
a degradării morale
sfârșind cu sacralizarea iubirii călăului
.
a urmat arderea închisorilor până la ultima formă de viață
(mai puțin cea a „lazărilor”!)
migrația tăcută prin tunelurile subpământene ale timpului
apoi ocuparea Paradisului de cârtițe…
Epigrame XXXIV
Unei eleve - la ora de chimie
Ieșind la tablă să arate,
Elementul chimic din desen,
Într-un leșin căzu pe spate,
Uitase cred... de oxigen.
Lui Vali Vijelie - manelistul
Când la microfon amfitrionul,
Rosti, acum să vină Vijelie...
Cuprins subit de isterie,
Am tras rapid oblonul.
Lui Florin Salam - manelistul
Am avut Salam la nuntă,
Și-am fost tare entuziasmat,
Că mesenii joacă, cântă...
Și altceva n-au consumat.
Unui bețiv
Mare supărare are frate,
Și asta îl doare și intrigă,
Că nu știe cum se poate,
De bea mai mult decât câștigă.
Unui paznic hoț
Că se știe cleptoman,
Nu se teme de dușman,
Nici de hoții de alt fel,
Ci, îi frică chiar de el.
Lui Florin Piersic - doi copii cu trei soţii
Ți-ai pus sămânța în trei glastre,
Și te-ai rugat smerit la astre,
Dar piersici au ieșit doar doi,
Şi niciunul nu-i de soi...
Lui Florin Piersic junior
Ai fost puiet de piersic bun,
Dar turnând la rădăcină,
Doar alcool și cu tutun,
Ai crescut doar în tulpină.
Unei familii neghioabe
După chin și viață amară,
Ei au hotărât aseară,
Să cumpere un Smart TeVe,
Să le explice filmele.
Tratament pentru soț
Văzând că e ursuz, posac,
A căutat să-i afle leac,
Și, i-a spus un neam de-al lui,
Să-l ducă la Gura Humorului.
Unui prea şcolit
Ai reuşit să mă convingi
De ce strângi diplome în vraf,
Căci la concursuri nu învingi:
Doar faci colecţie de praf.
Unui scriitor
A scris o carte de poeme,
Cu gând să fie publicată,
Dar a întâmpinat probleme,
Că la Erată a fost pusă toată.
Legătură conjugală
De câte ori al meu amic,
Vorbește mai acid, ironic,
Despre soția Margareta,
Îl frige aprig verigheta.
Unui bețiv - la țară
Mâncând struguri, văzu vaca,
Într-o zi ca-n alte șapte,
Și-atunci badea schimbă placa,
Și începu să beie lapte.
Poveri
acum înțeleg cât de important este un punct de sprijin
în spațiu
Arhimede credea că poate da peste cap lumea
de pe Nibiru
în visul meu speram
ca și el
să pot îmblânzi
timpul
.
Of, Doamne
cât de rebel îmi apare în minte gândul acesta
și cât de neajutorat trupul
.
citesc în ochiul de vultur rănit
durerea surdă de a nu-și mai putea lua zborul
având înainte tot cerul
.
la ce bun piciorul său mort
.
nimeni nu știe cum e să fii și în același timp să nu fii
să gravitezi între tine și propria-ți neputință
ca un paranoic aflat într-o fază cronică
incurabilă
și să constați că nu merită
apoi să repeți ca Jean-Paul Sartre la capăt de drum: „am dat greș.”
.
fără să te bage în seamă nimeni
.
cum ați putea înțelege…
Minciună sau Adevăr?
Am ajuns ca orice Lună
Să devină un Soare mic
Și apoi orice Soare
Să devină Lună unpic.
S-a ajuns soră cu frate
Să se iubească îndrăcit
Bătrân cu tânăr, împreună
De nu știi, e frate sau mumă?!
Ne rugăm oricui ne dă,
Fără prea multă cugetare.
Și după plângem și rugăm,
Doamne, adu-ne o scăpare.
Deși bărbat , eu vreau femeie,
Și port la gât zgardă și cheie.
Deși femeie, vrei bărbat,
Că așa e trendul acceptat.
Acest continuu vals de șlagăr,
În umbra retoricii,tu ai oglinda,
Și crezul tău, e drept ofranda…
Ori spre Minciună sau Adevăr.
Ploaia mea
Tu ploaie curatä, iar cazi pe pămånt,
Să curăți pământul de tot ce-i murdar!
Mä plouă pe mine, pătrunde-mi in suflet
Vorbeste cu mine, sopteste-mi în gänd!
Ascultă -mi chemarea și stai langă mine,
Te rog sä m-alinți cu picăturile tale!
De-ai ști ce mult mi te-asemeni cu mine,
Citeste-mă -n suflet, ș-apoi mă arată la lume!
Tu vii să adapi orice gură-nsetată de apă
Eu mă zbat să våslesc corabia drept,
Tu vii calmă, alteori esti rece, si-nvolburată,
Eu însă, îs naivă și bună, alteori is nebună!
Tu ștergi lacrimi ce dor, din suflete goale,
Tu stingi arșița si focul, când arde planeta,
Tie florile toate ți se-nchină și toate învie,
Tu creezi fantezie, tu ploaie, compui poezie!
Tu mă faci fericitä si mă faci să zâmbesc
Tu mă mângâi, când eu plâng și nu mă trădezi,
Când eu strig , picăturile tale ma liniștesc .
-Hai să bem o cafea, mai am să îți povestesc!
Hai, tu scaldă-mă, să nu mi se vadă lacrimile
Ce se preling brăzdandu-mi obrazul!
Ia-mă de mână, hai să dansăm, vreau sa mă joc
Ca in copilărie mea, când nu îmi lipsea hazul.
Te rog, dacă pleci, ia cu tine tristețea și răul
Ce ne bântuie viata si gândul și dorul,
Aruncă-le in hăul cel mai adanc și abrupt!
Si-napoi, s-aduci liniște și fericire pe pământ!
Hai, acuma tu du-te, căci soarele mă ceartă
El vrea să-mi zâmbească, șovăind ca un rege.
Te rog sa mai vii, să m-alinti, să mă curati
De toatä intinäciune ce zace in mine, îs rece!
Eu te voi aștepta în fiecare zi si noapte
Sä mai barfim despre ce se întâmplă...și noi.
Sä mă inspiri , să mai scriu despre cine sunt
Si ce fac si ce rost am eu pe acest pămant!
Iti multumesc PLOAIA mea, că m-ai ascultat,
Tu , stiu cä esti fără de päcat și mai stiu,
Că tainic, imi vei păstra tot ce ti-am spus
Si imi vei da aripi să zbor până,...la apus!
Eu te asteeeept , ploaia mea!
31 iulie 2019, Adriana.
Alte poezii ale autorului
Genul meu de OM, este o F...
Imi plac toți O..cei care sunt treji,
Fie ea o clipă, fie ea o zi..tot timpul.
Și doar in acel oricare moment din noapte,
Ei toți liniștiti in vis colorat sa doarmă.
Imi plac toți M..care au ceva de spus,
Care atunci când răcnesc ca sunt bărbați,
Sa nu se rujeze pe mușchi in oglinda..
Surprinsă inoportun voit între ei și self.ie
Imi plac toate F..cele ce-s discrete,
Senzuale, misterioase..poate un pic ciudate
Ce dintr-o timidă privire transimte
Ceea ce simți poate nici privind stând pe stele.
Eleu
El compune pentru a vă spune,
A va transmite ceea ce simte.
Stă cu el în taină și se gândește,
Oare de ce lumea ne păcălește?
Se uita în jur și speră ca visează
Atâția falși, superficiali, egocentrisme..
El simte în inimă că vrea sa vadă
Doar oameni sinceri cu priviri magice.
S-a luptat mult cu ale lui gânduri
Care îi spuneau..ca nu-i la teatru
Poate este diferit față de alți oameni
Este un ciudat..doar un om simplu.
Vine la toți, acel moment din viață
Cand cei ce pot conștientizează.
Și-a dorit mult, colorat sa gândească
Pana când s-a trezit..si merge în față.
A stat și tipul...o viata aproape,
În întuneric și de el departe
Fără sa vadă sau sa mai creadă
Ce OM este el, față de hoardă.
Genul meu de OM, este o F...
Imi plac toți O..cei care sunt treji,
Fie ea o clipă, fie ea o zi..tot timpul.
Și doar in acel oricare moment din noapte,
Ei toți liniștiti in vis colorat sa doarmă.
Imi plac toți M..care au ceva de spus,
Care atunci când răcnesc ca sunt bărbați,
Sa nu se rujeze pe mușchi in oglinda..
Surprinsă inoportun voit între ei și self.ie
Imi plac toate F..cele ce-s discrete,
Senzuale, misterioase..poate un pic ciudate
Ce dintr-o timidă privire transimte
Ceea ce simți poate nici privind stând pe stele.
Eleu
El compune pentru a vă spune,
A va transmite ceea ce simte.
Stă cu el în taină și se gândește,
Oare de ce lumea ne păcălește?
Se uita în jur și speră ca visează
Atâția falși, superficiali, egocentrisme..
El simte în inimă că vrea sa vadă
Doar oameni sinceri cu priviri magice.
S-a luptat mult cu ale lui gânduri
Care îi spuneau..ca nu-i la teatru
Poate este diferit față de alți oameni
Este un ciudat..doar un om simplu.
Vine la toți, acel moment din viață
Cand cei ce pot conștientizează.
Și-a dorit mult, colorat sa gândească
Pana când s-a trezit..si merge în față.
A stat și tipul...o viata aproape,
În întuneric și de el departe
Fără sa vadă sau sa mai creadă
Ce OM este el, față de hoardă.
Genul meu de OM, este o F...
Imi plac toți O..cei care sunt treji,
Fie ea o clipă, fie ea o zi..tot timpul.
Și doar in acel oricare moment din noapte,
Ei toți liniștiti in vis colorat sa doarmă.
Imi plac toți M..care au ceva de spus,
Care atunci când răcnesc ca sunt bărbați,
Sa nu se rujeze pe mușchi in oglinda..
Surprinsă inoportun voit între ei și self.ie
Imi plac toate F..cele ce-s discrete,
Senzuale, misterioase..poate un pic ciudate
Ce dintr-o timidă privire transimte
Ceea ce simți poate nici privind stând pe stele.
Eleu
El compune pentru a vă spune,
A va transmite ceea ce simte.
Stă cu el în taină și se gândește,
Oare de ce lumea ne păcălește?
Se uita în jur și speră ca visează
Atâția falși, superficiali, egocentrisme..
El simte în inimă că vrea sa vadă
Doar oameni sinceri cu priviri magice.
S-a luptat mult cu ale lui gânduri
Care îi spuneau..ca nu-i la teatru
Poate este diferit față de alți oameni
Este un ciudat..doar un om simplu.
Vine la toți, acel moment din viață
Cand cei ce pot conștientizează.
Și-a dorit mult, colorat sa gândească
Pana când s-a trezit..si merge în față.
A stat și tipul...o viata aproape,
În întuneric și de el departe
Fără sa vadă sau sa mai creadă
Ce OM este el, față de hoardă.
Genul meu de OM, este o F...
Imi plac toți O..cei care sunt treji,
Fie ea o clipă, fie ea o zi..tot timpul.
Și doar in acel oricare moment din noapte,
Ei toți liniștiti in vis colorat sa doarmă.
Imi plac toți M..care au ceva de spus,
Care atunci când răcnesc ca sunt bărbați,
Sa nu se rujeze pe mușchi in oglinda..
Surprinsă inoportun voit între ei și self.ie
Imi plac toate F..cele ce-s discrete,
Senzuale, misterioase..poate un pic ciudate
Ce dintr-o timidă privire transimte
Ceea ce simți poate nici privind stând pe stele.
Eleu
El compune pentru a vă spune,
A va transmite ceea ce simte.
Stă cu el în taină și se gândește,
Oare de ce lumea ne păcălește?
Se uita în jur și speră ca visează
Atâția falși, superficiali, egocentrisme..
El simte în inimă că vrea sa vadă
Doar oameni sinceri cu priviri magice.
S-a luptat mult cu ale lui gânduri
Care îi spuneau..ca nu-i la teatru
Poate este diferit față de alți oameni
Este un ciudat..doar un om simplu.
Vine la toți, acel moment din viață
Cand cei ce pot conștientizează.
Și-a dorit mult, colorat sa gândească
Pana când s-a trezit..si merge în față.
A stat și tipul...o viata aproape,
În întuneric și de el departe
Fără sa vadă sau sa mai creadă
Ce OM este el, față de hoardă.
Gyozo Albert