Taciturn
E doar aşa... un vânt uşor,
Înfrigurat, ce-mi bate-n cuget,
Păreri sunt frunzele ce dor,
Căzându-mi... răsfirate-n sufet.
Nu-i nici o urmă presărată în noroi,
Trecând, prin cea mai neagră zi din viață,
Nici mama nu-i aici, ca să mă tragă înapoi,
Din haul care stă ascuns sub gheață.
Atâtea gânduri goale, în sfârşit s-au stins,
Mototolite, fumegând în scrumieră,
Acum le simt, cum iarăşi m-au cuprins,
Arzând mocnite, din cartuşieră.
Arcașii grabnic i-am trimis în turn,
La poartă, grenadierii stau de veghe,
De ce e oare tocmai astăzi, cerul taciturn,
Şi aripile îngerilor, au culori de zeghe?
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Iulian Grigore
Data postării: 29 septembrie
Vizualizări: 47
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Practica și teoria!
Poem: Inger fără aripi #îngerul meu
Cărțile iernii 2018: Creațiile ilustratoarei engleze Jill Barklem apar pentru prima dată în limba română în Cartier
Poem: Speranta
Poem: Medusa
O nouă librărie îi așteaptă pe iubitorii cărții. BookStore Moldova, librăria familiei tale, se deschide în noul centru comercial Zity Mall
Poem: Mult îmi place...!
Poem: Poezie pentru bunicu
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?