Naufragiat în timp
Uneori, târziu în noapte,
amintiri mi se strecoară din ai mei ochi,
și alunecă pe obrazul meu,
ca umbrele unui timp apus,
mângâindu-mi tăcerea cu glasul lor mut.
Fiecare lacrimă îmi spune o poveste,
despre iubiri pierdute,
despre clipe furate de un destin grăbit,
dar și despre dorințe uitate
ce încă își caută glasul.
Le privesc cum se topesc pe pielea mea,
ca un ecou al zilelor trecute,
și simt că timpul le poartă departe,
dar durerea lor prind rădăcină..
Amintirile sunt tăcute, dar gălăgioase,
ca o mare ce-și ascunde furtunile,
iar eu, naufragiatul lor,
mă întorc mereu la țărmul singurătății.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Florin Dumitriu
Data postării: 25 decembrie
Vizualizări: 25
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Te vreau
Poem: stări/1
Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui tânăr din Moldova de a promova poeziile frumoase
Poem: O lume-n așteptare
Poem: Ochii tăi doi licurici
Poetul Ion Vatamanu a fost comemorat la 80 de ani de la naştere
Poem: Proiect de construcții plus câteva inepții în maghiară
Poem: O jucărie hazlie
A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele