Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Bledea Andrei Adrian
Data postării: 3 februarie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 1330
Poezii din aceiaşi categorie
HAITA
Pe întiderea albă , stăpână
Un râtâcit disperat se închină.
Cârarea,poteca-i ascunsâ,
Pașii se ascund adânc în omăt!
Viscolul țipă se zbate
Învâluie tiranic ,omu din spate
Hoțește poposește-n brădet
Răsfoind frunzele moarte.
Balaur de aer flămând
Înșfoacă pustiul gemând...
Se joacă î n cruda lui tiranie
Cu un biet călător rătăcit.
Cu săgeți îi sfâșie fața
Speranța-i mai subțire ca ața.
Pustiul e atât de aptoape
Nămeții aici vor să-l îngroape.
Grâbește sărmanul să ajungă
În satul lui aproape de luncă
Viscolul i se așează în față
Inima-i de teamă îngheață....
În zare pe urma-i fugară
Râsună urlet de fiară
Ecoul îl poartă ,îl înmiiește
De groază în piept inima se oprește.
Pe albul zăpezii de om neumblată
Crivățul,vântul a uitat să mai bată!
Un semn de întrebare se întinde în zare
L-a văzut Domnul din cer oare?....
Haita de lupi e tot mai aproape
Ochiul lacrima-și soarbe...
E clipa în care în salt către moarte
Mintea aleargă gânduri deșarte...
Cu ochii închiși
Așteprându-și sfârșitul...
Fiara-i stârnită de sânge
Cu fulgi grei de nea cerul plânge
Raze de gheață
În regatul ceresc, unde tacere domnește,
Soarele, cu raze de gheață, pe tron se așează,
Țesând din albastru și alb o pânză cerească,
Un tablou viu, unde focul cu frigul se împletește.
El, monarhul zilei, cu diademă de brumă,
Își etalează puterea-ntr-un paradox astral,
În regat pururi arzând, dar nicicând în cenușă,
Domnește peste iarnă, cu-a sa flacără de gheață, regal.
Cu fiecare zori de zi, soarele se renaște,
Încrustând în ceruri diamante scânteietoare,
Și-a sa lumină, ce arde rece, se revarsă,
Prin veșmântul nopții, în carapacea sa aurie, zboară.
În zodia sa, soarele sculptează timpul,
Cu degete de gheață care ard, dar nu ard,
Într-o simfonie a universului, fără sfârșit, fără exemplu,
Dirijând anotimpurile, într-un ciclu nesfârșit, pe pământ.
El, stăpân peste paradoxuri, luminează și înghite,
Razele-i, săgeți de gheață, în inima zilei lovesc,
Topind misterul nopții, lumea încet le primește,
Într-un dans cosmic, unde flăcările reci tot cresc.
Și-n acest balet solar, unde lumina înfrigurată,
Cu pământul se joacă, într-o armonie de culori,
Soarele cu raze de gheață, în cer întronat,
Își poartă coroana de ghețuri și flori.
Sub bolta înstelată, el veghează domol,
Peste mările înghețate, peste munții semeți,
Unde fiecare rază prinde viață și rol,
Într-un univers unde soarele arde cu gheață, discreț.
Astfel, arde în regatul său înghețat,
Un rege al contrastelor, un titan al cerului înalt,
Pictând cu raze de gheață, într-un mod neașteptat,
Un peisaj etern, unde focul și gheața nu se-mpart.
crochiu liric/2
scântei- dintr-o păpădie-nspicată,
duc
spre sălașurile îngerilor
mirezme-mbătătoare de pini.
marea întinde pe
rogojini de nisipuri
solzi aurii.
A Z
Am făcut un drum
Si el se chema azbest
L-am amestecat cu țărână
M-am urcat pe el și am mers.
Toate lucruri,feluri toate
Despletite ori nodate
Cazute-n drum.
Note de Mai/2
prin plasa de scaieți
a întunericului,
câteva raze de soare,
tiptil
se strecoară;//
golul singurătății e-mblânzit
de florile de prun, purtate de
marele zbucium.
Omul norocos!
Și astăzi sunt omul norocos
Privind pădurea de foioase,
S-aud cum frunzele foșnesc
Și cât sunt ele de frumoase!
Sunt așezat pe scaun și admir
Pe lac un cârd imens de lebede,
Cum își scufundă capul în adânc
Și scot în cioc planctonul verde
Printre copaci apar raze de soare
Ce trupul cu căldură mi-l încarcă,
Vremea o simt încă prietenoasă
Iarna-i departe, toamna nu pleacă
Scap lacul și pădurea din cătare
Și îmi arunc privirea către vale,
Aici văd Piatra, Cozla, Pietricica
Și Bistrița fără plutași, curgând agale
Îmi pun rucsacul în mare grabă
Și-n pas alert cobor pe o cărare,
Nu vreau să-mi iasă ursu-n cale
Că e obraznic și cere de mâncare
Așa am petrecut o zi de toamnă
Pe munte printre copaci cu soare,
Dar frică-mi e de omul cu toporul
Care doar vrea, să taie, să doboare!
HAITA
Pe întiderea albă , stăpână
Un râtâcit disperat se închină.
Cârarea,poteca-i ascunsâ,
Pașii se ascund adânc în omăt!
Viscolul țipă se zbate
Învâluie tiranic ,omu din spate
Hoțește poposește-n brădet
Răsfoind frunzele moarte.
Balaur de aer flămând
Înșfoacă pustiul gemând...
Se joacă î n cruda lui tiranie
Cu un biet călător rătăcit.
Cu săgeți îi sfâșie fața
Speranța-i mai subțire ca ața.
Pustiul e atât de aptoape
Nămeții aici vor să-l îngroape.
Grâbește sărmanul să ajungă
În satul lui aproape de luncă
Viscolul i se așează în față
Inima-i de teamă îngheață....
În zare pe urma-i fugară
Râsună urlet de fiară
Ecoul îl poartă ,îl înmiiește
De groază în piept inima se oprește.
Pe albul zăpezii de om neumblată
Crivățul,vântul a uitat să mai bată!
Un semn de întrebare se întinde în zare
L-a văzut Domnul din cer oare?....
Haita de lupi e tot mai aproape
Ochiul lacrima-și soarbe...
E clipa în care în salt către moarte
Mintea aleargă gânduri deșarte...
Cu ochii închiși
Așteprându-și sfârșitul...
Fiara-i stârnită de sânge
Cu fulgi grei de nea cerul plânge
Raze de gheață
În regatul ceresc, unde tacere domnește,
Soarele, cu raze de gheață, pe tron se așează,
Țesând din albastru și alb o pânză cerească,
Un tablou viu, unde focul cu frigul se împletește.
El, monarhul zilei, cu diademă de brumă,
Își etalează puterea-ntr-un paradox astral,
În regat pururi arzând, dar nicicând în cenușă,
Domnește peste iarnă, cu-a sa flacără de gheață, regal.
Cu fiecare zori de zi, soarele se renaște,
Încrustând în ceruri diamante scânteietoare,
Și-a sa lumină, ce arde rece, se revarsă,
Prin veșmântul nopții, în carapacea sa aurie, zboară.
În zodia sa, soarele sculptează timpul,
Cu degete de gheață care ard, dar nu ard,
Într-o simfonie a universului, fără sfârșit, fără exemplu,
Dirijând anotimpurile, într-un ciclu nesfârșit, pe pământ.
El, stăpân peste paradoxuri, luminează și înghite,
Razele-i, săgeți de gheață, în inima zilei lovesc,
Topind misterul nopții, lumea încet le primește,
Într-un dans cosmic, unde flăcările reci tot cresc.
Și-n acest balet solar, unde lumina înfrigurată,
Cu pământul se joacă, într-o armonie de culori,
Soarele cu raze de gheață, în cer întronat,
Își poartă coroana de ghețuri și flori.
Sub bolta înstelată, el veghează domol,
Peste mările înghețate, peste munții semeți,
Unde fiecare rază prinde viață și rol,
Într-un univers unde soarele arde cu gheață, discreț.
Astfel, arde în regatul său înghețat,
Un rege al contrastelor, un titan al cerului înalt,
Pictând cu raze de gheață, într-un mod neașteptat,
Un peisaj etern, unde focul și gheața nu se-mpart.
crochiu liric/2
scântei- dintr-o păpădie-nspicată,
duc
spre sălașurile îngerilor
mirezme-mbătătoare de pini.
marea întinde pe
rogojini de nisipuri
solzi aurii.
A Z
Am făcut un drum
Si el se chema azbest
L-am amestecat cu țărână
M-am urcat pe el și am mers.
Toate lucruri,feluri toate
Despletite ori nodate
Cazute-n drum.
Note de Mai/2
prin plasa de scaieți
a întunericului,
câteva raze de soare,
tiptil
se strecoară;//
golul singurătății e-mblânzit
de florile de prun, purtate de
marele zbucium.
Omul norocos!
Și astăzi sunt omul norocos
Privind pădurea de foioase,
S-aud cum frunzele foșnesc
Și cât sunt ele de frumoase!
Sunt așezat pe scaun și admir
Pe lac un cârd imens de lebede,
Cum își scufundă capul în adânc
Și scot în cioc planctonul verde
Printre copaci apar raze de soare
Ce trupul cu căldură mi-l încarcă,
Vremea o simt încă prietenoasă
Iarna-i departe, toamna nu pleacă
Scap lacul și pădurea din cătare
Și îmi arunc privirea către vale,
Aici văd Piatra, Cozla, Pietricica
Și Bistrița fără plutași, curgând agale
Îmi pun rucsacul în mare grabă
Și-n pas alert cobor pe o cărare,
Nu vreau să-mi iasă ursu-n cale
Că e obraznic și cere de mâncare
Așa am petrecut o zi de toamnă
Pe munte printre copaci cu soare,
Dar frică-mi e de omul cu toporul
Care doar vrea, să taie, să doboare!
Alte poezii ale autorului
Azi
Azi
Chiar dacă azi...
poate pentru tine, numai însemn nimic,
eu nu te-am uitat...
ai intrat adânc
în zâmbetul,
în lacrima mea.
și adesea când oftez
nu stiu dacă sunt eu sau tu.
sau chiar acum...
când îți scriu,
oare cui îi este dor!
Mie sau ție?
Dar voi răspunde...să te apăr
Asa cum am făcut-o mere
că eu sunt acela
că eu
doar eu.
Urma mea
Tatăl nostru cel din ceruri,
Cel ce-n suflet și în trup ne citești
Fără margini și omniprezent
Ești așa frumos și mare,
Că nici nu știu să te descriu
Iar dacă chiar aș încerca
Cuvintele s-ar împrăștia
Și-ar ninge cu mărgele
În urma mea
În urma mea...
În căutarea Ta.
A Ta...
Tăcere şi ecou
O tablă prăfuită-i viața
Suntem pioni, suntem și regi
Sunt și regine-încântătoare,
Nebuni de orice formă și culoare.
Un carnaval de măști hidoase
Sclipici, parful, iz de cavou
O luptă între alb și negru,
Între tăcere și ecou.
Azi
Azi
Chiar dacă azi...
poate pentru tine, numai însemn nimic,
eu nu te-am uitat...
ai intrat adânc
în zâmbetul,
în lacrima mea.
și adesea când oftez
nu stiu dacă sunt eu sau tu.
sau chiar acum...
când îți scriu,
oare cui îi este dor!
Mie sau ție?
Dar voi răspunde...să te apăr
Asa cum am făcut-o mere
că eu sunt acela
că eu
doar eu.
Urma mea
Tatăl nostru cel din ceruri,
Cel ce-n suflet și în trup ne citești
Fără margini și omniprezent
Ești așa frumos și mare,
Că nici nu știu să te descriu
Iar dacă chiar aș încerca
Cuvintele s-ar împrăștia
Și-ar ninge cu mărgele
În urma mea
În urma mea...
În căutarea Ta.
A Ta...
Tăcere şi ecou
O tablă prăfuită-i viața
Suntem pioni, suntem și regi
Sunt și regine-încântătoare,
Nebuni de orice formă și culoare.
Un carnaval de măști hidoase
Sclipici, parful, iz de cavou
O luptă între alb și negru,
Între tăcere și ecou.
Azi
Azi
Chiar dacă azi...
poate pentru tine, numai însemn nimic,
eu nu te-am uitat...
ai intrat adânc
în zâmbetul,
în lacrima mea.
și adesea când oftez
nu stiu dacă sunt eu sau tu.
sau chiar acum...
când îți scriu,
oare cui îi este dor!
Mie sau ție?
Dar voi răspunde...să te apăr
Asa cum am făcut-o mere
că eu sunt acela
că eu
doar eu.
Urma mea
Tatăl nostru cel din ceruri,
Cel ce-n suflet și în trup ne citești
Fără margini și omniprezent
Ești așa frumos și mare,
Că nici nu știu să te descriu
Iar dacă chiar aș încerca
Cuvintele s-ar împrăștia
Și-ar ninge cu mărgele
În urma mea
În urma mea...
În căutarea Ta.
A Ta...
Tăcere şi ecou
O tablă prăfuită-i viața
Suntem pioni, suntem și regi
Sunt și regine-încântătoare,
Nebuni de orice formă și culoare.
Un carnaval de măști hidoase
Sclipici, parful, iz de cavou
O luptă între alb și negru,
Între tăcere și ecou.