Nu mi-a plăcut
Nu mi-a plăcut niciodată matematica
Dar știu că unu plus unu fac doi
Nu mi-a plăcut niciodată noțiunea de “iubire”
Dar știu că te iubesc
Nu mi-a plăcut niciodată să știu că pot să ajung să sufăr fără de remediu
Dar m-am îndrăgostit
Nu mi-a plăcut niciodată să aștept
Dar zilnic aștept cu nerăbdare să te revăd
Nu mi-au plăcut plăcut niciodată sfârșiturile
Dar știu că orice poveste are un final
Nu mi-au plăcut niciodată tragediile
Dar totusi te-am lăsat să pleci
Nu mi-au plăcut niciodată despărțirile
Dar i-am dat voie mâinii tale să o părăsească pe a mea
Nu mi-a plăcut să văd cum timpul se scurge
Dar acum abia aștept să treacă ca să te regăsesc
Nu mi-a plăcut niciodată să am nevoie de altă ființă
Dar știu că fără tine viața ar fi suferință
Nu mi-au plăcut niciodată poveștile de dragoste
Dar zilnic îmi doresc să mai scriu la a noastră
Până când Dumnezeu însuși va veni să pună punct pentru mine.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Marilena
Data postării: 6 septembrie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 642
Poezii din aceiaşi categorie
Peste sub
Șed sub mare norii grei
Cei slăviți chiar și de zei
Stai cu sufletul tău rupt
De zidirea cea de sus
Nu mă uiți dar te repezi
Să Golești al lunii soare
Ce plutește peste mare
Și aștepți lângă grămezi
Stâlpul greu de lângă tine
E legat cu sfori divine
De un om ce te întreabă
"Când mai vii și tu odată?"
Ah!Ce ființă
Ah!Ce greu
Mă apropii eu de tine
Dar tu pleci,mă lași în groapă
În timp şi spaţiu...te iubesc!
Chiar dacă ne năşteam departe
Şi-n alte galaxii trăiam,
Ne-ar fi legat aceeaşi soartă,
Că tot pe tine te iubeam.
Şi oriunde-n timp ne-am fi născut,
Mai la-nceput sau la sfârşit,
Am fi avut aceeaşi soartă,
Că tot la fel te-aş fi iubit.
Deci, scriu această poezie,
Cu gândul să-ţi mărturisesc,
Din când în când, când vei citi-o,
Că-n timp şi spaţiu...te iubesc!
Despre tine
Căștile pe cap,noaptea târziu
Ma plimb pe stradă si scriu.
Scriu despre tine
Și despre a noastră soarta,
Aștept țigară sa se termine
Fiind pe dinăuntru moartă.
Parfumul tău deodată îl simt,
Și ca o sa apari eu presimt,
Cu frica și speranța
Ma uit înapoi spre trecut,
Ca ultima toanta
Îmi amintesc cât te am plăcut...
Ma întorc spre viitor
Și sper sa uit de al tau dor.
Constiinta
Dacă te-am creat doar pentru că aveam nevoie să cred că cineva ca tine ar putea exista?
N-am avut nevoie de vreo coastă să te pot crea
Și nici de prea mult talent să te pot picta
De prea multe cuvinte să te pot descrie
Ești ceva perfect, cum nu a fost și n-o să fie.
Dacă nu ești reală unde se duce toată iubirea mea?
Stea adorată de mii de alte sfere
Luminezi abisul din obișnuință
Și arzi tot ce vrea să ți se ofere
Dar îmbătat de vină, știu că nu ai conștiință.
Un băiat și-o fată!
A fost odat' în sat o fată
Pe când eram tânăr fecior,
Visam să-mi fie ea aleasa
Nuntă să fac și să mă-nsor
Am vrut să-i zic că-mi place
Și mult doresc să îi vorbesc,
Dar cum de ea să mă apropii
Ca-i mei cu-ai ei nu își vorbesc
În fiecare zi ne întâlneam
Și ne zâmbeam unul la altul,
Cred că și ea mă îndrăgea
Dar nu dorea să afle satul
Din sat, mama m-a dus la studii
Dorind să fiu cât mai departe,
Știind că ochii nevăzuți se uită
Și doar așa o să mă țin de carte
Un timp mi-a fost destul de greu
Să-nvăț cu ea ca semn de carte,
Multe-ntrebări, doar un răspuns
Că eu de fată n-am avut parte
Ușor, ușor am început s-o uit
Fără a ști vreodată a ei părere,
Dacă am fost sau nu pe lista ei
Și-așa să îmi alin a mea durere
Am revenit în satul meu natal
De fata dragă m-am interesat,
Prietenii mi-au spus are iubit
Și se mărită, umblă vorba-n sat
....................................
A fost odată un băiat și-o fată
Într-un sătuc, pe malul unei ape,
El a dorit s-o facă a lui mireasă
Soarta a spus Nu...atât de-aproape!
De-aş putea…
De-aş putea să nu mai plec de-acasă,
Să nu-mi las pruncii singurei,
Hârjoana noastră pe sub masă,
Să fie pururea cu ei.
De-aş putea când sunt departe,
Să întind braţele spre cer,
Să sfărâm ce ne desparte,
Să fiu luna de pe cer.
Să pătrund când seara-i neagră,
Cu a mea rază prin fereastră,
Şi să-i mângâi noaptea întreagă,
Ca o mână părintească.
Peste sub
Șed sub mare norii grei
Cei slăviți chiar și de zei
Stai cu sufletul tău rupt
De zidirea cea de sus
Nu mă uiți dar te repezi
Să Golești al lunii soare
Ce plutește peste mare
Și aștepți lângă grămezi
Stâlpul greu de lângă tine
E legat cu sfori divine
De un om ce te întreabă
"Când mai vii și tu odată?"
Ah!Ce ființă
Ah!Ce greu
Mă apropii eu de tine
Dar tu pleci,mă lași în groapă
În timp şi spaţiu...te iubesc!
Chiar dacă ne năşteam departe
Şi-n alte galaxii trăiam,
Ne-ar fi legat aceeaşi soartă,
Că tot pe tine te iubeam.
Şi oriunde-n timp ne-am fi născut,
Mai la-nceput sau la sfârşit,
Am fi avut aceeaşi soartă,
Că tot la fel te-aş fi iubit.
Deci, scriu această poezie,
Cu gândul să-ţi mărturisesc,
Din când în când, când vei citi-o,
Că-n timp şi spaţiu...te iubesc!
Despre tine
Căștile pe cap,noaptea târziu
Ma plimb pe stradă si scriu.
Scriu despre tine
Și despre a noastră soarta,
Aștept țigară sa se termine
Fiind pe dinăuntru moartă.
Parfumul tău deodată îl simt,
Și ca o sa apari eu presimt,
Cu frica și speranța
Ma uit înapoi spre trecut,
Ca ultima toanta
Îmi amintesc cât te am plăcut...
Ma întorc spre viitor
Și sper sa uit de al tau dor.
Constiinta
Dacă te-am creat doar pentru că aveam nevoie să cred că cineva ca tine ar putea exista?
N-am avut nevoie de vreo coastă să te pot crea
Și nici de prea mult talent să te pot picta
De prea multe cuvinte să te pot descrie
Ești ceva perfect, cum nu a fost și n-o să fie.
Dacă nu ești reală unde se duce toată iubirea mea?
Stea adorată de mii de alte sfere
Luminezi abisul din obișnuință
Și arzi tot ce vrea să ți se ofere
Dar îmbătat de vină, știu că nu ai conștiință.
Un băiat și-o fată!
A fost odat' în sat o fată
Pe când eram tânăr fecior,
Visam să-mi fie ea aleasa
Nuntă să fac și să mă-nsor
Am vrut să-i zic că-mi place
Și mult doresc să îi vorbesc,
Dar cum de ea să mă apropii
Ca-i mei cu-ai ei nu își vorbesc
În fiecare zi ne întâlneam
Și ne zâmbeam unul la altul,
Cred că și ea mă îndrăgea
Dar nu dorea să afle satul
Din sat, mama m-a dus la studii
Dorind să fiu cât mai departe,
Știind că ochii nevăzuți se uită
Și doar așa o să mă țin de carte
Un timp mi-a fost destul de greu
Să-nvăț cu ea ca semn de carte,
Multe-ntrebări, doar un răspuns
Că eu de fată n-am avut parte
Ușor, ușor am început s-o uit
Fără a ști vreodată a ei părere,
Dacă am fost sau nu pe lista ei
Și-așa să îmi alin a mea durere
Am revenit în satul meu natal
De fata dragă m-am interesat,
Prietenii mi-au spus are iubit
Și se mărită, umblă vorba-n sat
....................................
A fost odată un băiat și-o fată
Într-un sătuc, pe malul unei ape,
El a dorit s-o facă a lui mireasă
Soarta a spus Nu...atât de-aproape!
De-aş putea…
De-aş putea să nu mai plec de-acasă,
Să nu-mi las pruncii singurei,
Hârjoana noastră pe sub masă,
Să fie pururea cu ei.
De-aş putea când sunt departe,
Să întind braţele spre cer,
Să sfărâm ce ne desparte,
Să fiu luna de pe cer.
Să pătrund când seara-i neagră,
Cu a mea rază prin fereastră,
Şi să-i mângâi noaptea întreagă,
Ca o mână părintească.
Alte poezii ale autorului
O iubești
Ea-i caldură
ce-ti toropește sufletu’
când ghețar pierdut in ape tulburi e
Ea e marea caldă și ascultătoare
când toți din jur sunt munți infrigurați și groaznici
Ea e liniștea ce-ti îmbrățișează
veșnica poliloghie
Ea e soarele ce-ncalzeste pătimaș
după furtuna
ce chinuit-a sufletul cel nărăvaș
Ea e mâna care șterge lacrimile inimii
Ea dansează cu grijile in sufragerie
și le transformă in stele de pe cerul vieții
Ea îți sărută durerea
care te-a lipit pământului
și aduce vise, pace și speranță
Ea e dulcea alinarea
Intre stâlpii de tristete
Ea e valul ce se sparge
Să-ti aducă armonie și dulceață la ureche
Ea dresează chinurile
și le-nedreapta spre pieire
ca să ti-e fie lină calea spre iubirea din povesti
Ea intre ziduri construite din amar ridică zmee
Si-a sădit mixandre
in golul dintre inima ta și a ei
Și când ceata dinăuntru tău a rupt-o
in bucăți de fluturi mov
Ai știu că o iubești.
Iubim
Îl iubesc pe el
Ploaia cu picturi mici și calde
Sărutul lui pe coapsele mele
Crinii albi cu miros sufocant din grădina mamei
Mâinile lui jucându-se in parul meu
Rochiile albe reci pe a mea piele
Îmbrățișările lui când ii aud inima bătând mai puternic
Piersicile pârguite din copacul copilăriei
Săruturile repezi pe frunte in nopțile toride
Parfumul lui rămas in așternuturi in diminețile reci
Culorile toamnei și mirosul cafelei
Atenția lui pentru mine in toate zilele scurse și scurte, lungi care trec alene
Cărțile din anticariate găsite la întâmplare
Plimbările de seară când vântul adie ușor cu el și râsul lui răsunând pe aleile pustii
Poeziile de dragoste citite înainte de culcare
Amorul după două pahare de vin când îmi zâmbește cu subînțeles
Filmele romantice pline de clișee
Săruturile lui când nimeni nu se uită
Restaurantele goale in care muzica răsună in surdină
Declarațiile lui timide, dar pline cu iubire
Zilele leneșe fără liste apăsătoare
Întâlnirile lungi presărate cu multe apropouri interzise
Piesele de teatru tragice și cărțile citite intr-o singura zi
O viață cu el, cu noi și iubirea.
Din dragoste 1
1
Când doua inimi bat la fel
Și patru ochi sclipesc spre cer
Doua mâini se caută
doua guri se întâlnesc
un val se sparge
un apus se pierde
Doi oameni se regăsesc.
O iubești
Ea-i caldură
ce-ti toropește sufletu’
când ghețar pierdut in ape tulburi e
Ea e marea caldă și ascultătoare
când toți din jur sunt munți infrigurați și groaznici
Ea e liniștea ce-ti îmbrățișează
veșnica poliloghie
Ea e soarele ce-ncalzeste pătimaș
după furtuna
ce chinuit-a sufletul cel nărăvaș
Ea e mâna care șterge lacrimile inimii
Ea dansează cu grijile in sufragerie
și le transformă in stele de pe cerul vieții
Ea îți sărută durerea
care te-a lipit pământului
și aduce vise, pace și speranță
Ea e dulcea alinarea
Intre stâlpii de tristete
Ea e valul ce se sparge
Să-ti aducă armonie și dulceață la ureche
Ea dresează chinurile
și le-nedreapta spre pieire
ca să ti-e fie lină calea spre iubirea din povesti
Ea intre ziduri construite din amar ridică zmee
Si-a sădit mixandre
in golul dintre inima ta și a ei
Și când ceata dinăuntru tău a rupt-o
in bucăți de fluturi mov
Ai știu că o iubești.
Iubim
Îl iubesc pe el
Ploaia cu picturi mici și calde
Sărutul lui pe coapsele mele
Crinii albi cu miros sufocant din grădina mamei
Mâinile lui jucându-se in parul meu
Rochiile albe reci pe a mea piele
Îmbrățișările lui când ii aud inima bătând mai puternic
Piersicile pârguite din copacul copilăriei
Săruturile repezi pe frunte in nopțile toride
Parfumul lui rămas in așternuturi in diminețile reci
Culorile toamnei și mirosul cafelei
Atenția lui pentru mine in toate zilele scurse și scurte, lungi care trec alene
Cărțile din anticariate găsite la întâmplare
Plimbările de seară când vântul adie ușor cu el și râsul lui răsunând pe aleile pustii
Poeziile de dragoste citite înainte de culcare
Amorul după două pahare de vin când îmi zâmbește cu subînțeles
Filmele romantice pline de clișee
Săruturile lui când nimeni nu se uită
Restaurantele goale in care muzica răsună in surdină
Declarațiile lui timide, dar pline cu iubire
Zilele leneșe fără liste apăsătoare
Întâlnirile lungi presărate cu multe apropouri interzise
Piesele de teatru tragice și cărțile citite intr-o singura zi
O viață cu el, cu noi și iubirea.
Din dragoste 1
1
Când doua inimi bat la fel
Și patru ochi sclipesc spre cer
Doua mâini se caută
doua guri se întâlnesc
un val se sparge
un apus se pierde
Doi oameni se regăsesc.
O iubești
Ea-i caldură
ce-ti toropește sufletu’
când ghețar pierdut in ape tulburi e
Ea e marea caldă și ascultătoare
când toți din jur sunt munți infrigurați și groaznici
Ea e liniștea ce-ti îmbrățișează
veșnica poliloghie
Ea e soarele ce-ncalzeste pătimaș
după furtuna
ce chinuit-a sufletul cel nărăvaș
Ea e mâna care șterge lacrimile inimii
Ea dansează cu grijile in sufragerie
și le transformă in stele de pe cerul vieții
Ea îți sărută durerea
care te-a lipit pământului
și aduce vise, pace și speranță
Ea e dulcea alinarea
Intre stâlpii de tristete
Ea e valul ce se sparge
Să-ti aducă armonie și dulceață la ureche
Ea dresează chinurile
și le-nedreapta spre pieire
ca să ti-e fie lină calea spre iubirea din povesti
Ea intre ziduri construite din amar ridică zmee
Si-a sădit mixandre
in golul dintre inima ta și a ei
Și când ceata dinăuntru tău a rupt-o
in bucăți de fluturi mov
Ai știu că o iubești.
Iubim
Îl iubesc pe el
Ploaia cu picturi mici și calde
Sărutul lui pe coapsele mele
Crinii albi cu miros sufocant din grădina mamei
Mâinile lui jucându-se in parul meu
Rochiile albe reci pe a mea piele
Îmbrățișările lui când ii aud inima bătând mai puternic
Piersicile pârguite din copacul copilăriei
Săruturile repezi pe frunte in nopțile toride
Parfumul lui rămas in așternuturi in diminețile reci
Culorile toamnei și mirosul cafelei
Atenția lui pentru mine in toate zilele scurse și scurte, lungi care trec alene
Cărțile din anticariate găsite la întâmplare
Plimbările de seară când vântul adie ușor cu el și râsul lui răsunând pe aleile pustii
Poeziile de dragoste citite înainte de culcare
Amorul după două pahare de vin când îmi zâmbește cu subînțeles
Filmele romantice pline de clișee
Săruturile lui când nimeni nu se uită
Restaurantele goale in care muzica răsună in surdină
Declarațiile lui timide, dar pline cu iubire
Zilele leneșe fără liste apăsătoare
Întâlnirile lungi presărate cu multe apropouri interzise
Piesele de teatru tragice și cărțile citite intr-o singura zi
O viață cu el, cu noi și iubirea.
Din dragoste 1
1
Când doua inimi bat la fel
Și patru ochi sclipesc spre cer
Doua mâini se caută
doua guri se întâlnesc
un val se sparge
un apus se pierde
Doi oameni se regăsesc.