Nu mi-a plăcut
Nu mi-a plăcut niciodată matematica
Dar știu că unu plus unu fac doi
Nu mi-a plăcut niciodată noțiunea de “iubire”
Dar știu că te iubesc
Nu mi-a plăcut niciodată să știu că pot să ajung să sufăr fără de remediu
Dar m-am îndrăgostit
Nu mi-a plăcut niciodată să aștept
Dar zilnic aștept cu nerăbdare să te revăd
Nu mi-au plăcut plăcut niciodată sfârșiturile
Dar știu că orice poveste are un final
Nu mi-au plăcut niciodată tragediile
Dar totusi te-am lăsat să pleci
Nu mi-au plăcut niciodată despărțirile
Dar i-am dat voie mâinii tale să o părăsească pe a mea
Nu mi-a plăcut să văd cum timpul se scurge
Dar acum abia aștept să treacă ca să te regăsesc
Nu mi-a plăcut niciodată să am nevoie de altă ființă
Dar știu că fără tine viața ar fi suferință
Nu mi-au plăcut niciodată poveștile de dragoste
Dar zilnic îmi doresc să mai scriu la a noastră
Până când Dumnezeu însuși va veni să pună punct pentru mine.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Marilena
Дата публикации: 6 сентября 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 664
Стихи из этой категории
Ce mai faci, străine
Ce mai faci, străine
În odaia mea pustie?
Din depărtările păgâne,
Unde vântul nu adie?..
Te ai rătăcit cumva
În vârtej de amintiri,
Răscolit de cineva
In golul din priviri?
La fereastra mea plănsă
Zăboveai visător;
Lumânarea mea stinsă
Fumega tânguitor.
Și ciocăneai la ușă.
Cu trupul răvășit,
Învăluit de cenușă
Și de cerul prăbușit..
Urma glasului plăpând
Din adâncuri licărise,
Strecurănd un gând
Patimilor stinse..
Încremenit sub prag,
Cutremurat de fiori;
Pictai chipul drag
Cu petale de flori...
Cand a plecat tata
Văd flori în perechi la picioare -
Cu mâina mai ieri le strângeam
Şi-abia ofilite de soare
Copilului meu le duceam.
(Făcut-am din ele coroana
Pe cap fetei mele s-aşez;
Lăsând-o în lume cu dorul
Din flori, eu, de sus , să veghez.)
De tot ce-am lăsat pe pământuri,
Ce stă-ntre fântână şi nor,
De toate mă las fără grijă -
De dânsa - mie straşnic să mor!
De dânsa - nu vreau să mă rupă
Nici Duhul, nici omul păgân
Şi fac legământ între spirit -
Alături mereu să-i rămân…
Copila mă strânge de mâină;
Copila ar merge cu mine,
Dar eu îi şoptesc printre vânturi:
“- Devreme-i acum pentru tine!
Mai stai, să te ştiu fericită ,
Primită de lumea străină.”
“- Amar este dorul de tată
Şi –o lume-i atât de puţină!”
Nici moartea, blestem peste viaţă,
Ca zidu-ntre noi nu va sta;
Iubirea ne este că marea-
Mă spulber, te spulberi de ea.
Rămâi
Rămâi aleasa din grădina vieţii,
miros de floare înroşind plăcerea,
născută clipă zăvorând tăcerea,
mă ţii cuprins în apăsarea ceţii.
Rămâi doar gândul adorat odată,
un tremur stins de aşteptări pierdute,
prin şir de vorbe în neant ţesute
mă arzi şi azi cum nu credeam vreodată.
Rămâi mister adulmecând mistere,
o umbră ştearsă implorând lumină,
din norii stând în aşteptarea lină
aşterni un cuib ca să hrăneşti durere.
Rămâi în seara când iubeam furtuna,
doar eu, alături, tu erai departe,
priviri vorbeau, dar străluceau deşarte,
rămâi, rămâi să mă petreci întruna.
Un cuvânt sau o scrisoare
Scrie-mi
Un cuvant sau o scrisoare
Nu lasa totul sa se piarda
Eu astept, cu nerabdare
Sa te vad si sa fiu iara
Un om fericit
Ce faci tu e pacat, e prostie
Lasi timpul sa ne iroseasca
Sa ne stearga din memorie
Astept sa-mi scrii in aceasta seara
Nu da cu piciorul in ce am putea fi
Nu ma lasa sa ma simt vinovat
Pentru ca n am trait ce am putea trai
Nu vreau sa dispari, dupa cat te am cautat
Ca tine nu voi mai gasi
Si nu mi permit sa fiu singur pentru a mia oara
Sa n am pentru cine ma obosi
Astept sa-mi scrii in aceasta seara
Iubirea e tot ce am
Dacă iubirea noastră de dor nebun
Ar fi sortită a se da spre sfârșit,
Aș sfida cerul, aș rupe pământul,
Doar ca să te găsesc dincolo, la infinit.
Iar de moartea va încerca să ne stingă,
Noi vom învăța să ardem veșnic,
O icoană de iubire va cuprinde-n mângâiere lină,
Ca un sfeșnic aprins în întuneric.
Când iubirea-i adevărată,
Nu cere permisiune să ardă,
Mistuie sufletul, îmbrățișează abisul,
Mai puternică decât timpul
Pași în vânt
Ma uit la tine și încerc
Să-mi dau seama de ce aleg
Să fiu tăcută și retrasă,
Ratând oricare a ta frază.
Dorindu-mi să îți vorbesc,
Curajul încerc să-l aleg,
Dar frica fiind un întreg,
Aleg încă să aștept.
Vorbeste-mi tu cât încă sunt
Pe drumul lung ce îl confund
Cu anotimpul plin de vânt,
Pe care nu pot să-l confrunt.
Și mă întreb cum voi găsi
Puțin sprijin să îți scriu,
Refăcând acel greu drum,
Tot mai scurt și mai tăcut.
Ce mai faci, străine
Ce mai faci, străine
În odaia mea pustie?
Din depărtările păgâne,
Unde vântul nu adie?..
Te ai rătăcit cumva
În vârtej de amintiri,
Răscolit de cineva
In golul din priviri?
La fereastra mea plănsă
Zăboveai visător;
Lumânarea mea stinsă
Fumega tânguitor.
Și ciocăneai la ușă.
Cu trupul răvășit,
Învăluit de cenușă
Și de cerul prăbușit..
Urma glasului plăpând
Din adâncuri licărise,
Strecurănd un gând
Patimilor stinse..
Încremenit sub prag,
Cutremurat de fiori;
Pictai chipul drag
Cu petale de flori...
Cand a plecat tata
Văd flori în perechi la picioare -
Cu mâina mai ieri le strângeam
Şi-abia ofilite de soare
Copilului meu le duceam.
(Făcut-am din ele coroana
Pe cap fetei mele s-aşez;
Lăsând-o în lume cu dorul
Din flori, eu, de sus , să veghez.)
De tot ce-am lăsat pe pământuri,
Ce stă-ntre fântână şi nor,
De toate mă las fără grijă -
De dânsa - mie straşnic să mor!
De dânsa - nu vreau să mă rupă
Nici Duhul, nici omul păgân
Şi fac legământ între spirit -
Alături mereu să-i rămân…
Copila mă strânge de mâină;
Copila ar merge cu mine,
Dar eu îi şoptesc printre vânturi:
“- Devreme-i acum pentru tine!
Mai stai, să te ştiu fericită ,
Primită de lumea străină.”
“- Amar este dorul de tată
Şi –o lume-i atât de puţină!”
Nici moartea, blestem peste viaţă,
Ca zidu-ntre noi nu va sta;
Iubirea ne este că marea-
Mă spulber, te spulberi de ea.
Rămâi
Rămâi aleasa din grădina vieţii,
miros de floare înroşind plăcerea,
născută clipă zăvorând tăcerea,
mă ţii cuprins în apăsarea ceţii.
Rămâi doar gândul adorat odată,
un tremur stins de aşteptări pierdute,
prin şir de vorbe în neant ţesute
mă arzi şi azi cum nu credeam vreodată.
Rămâi mister adulmecând mistere,
o umbră ştearsă implorând lumină,
din norii stând în aşteptarea lină
aşterni un cuib ca să hrăneşti durere.
Rămâi în seara când iubeam furtuna,
doar eu, alături, tu erai departe,
priviri vorbeau, dar străluceau deşarte,
rămâi, rămâi să mă petreci întruna.
Un cuvânt sau o scrisoare
Scrie-mi
Un cuvant sau o scrisoare
Nu lasa totul sa se piarda
Eu astept, cu nerabdare
Sa te vad si sa fiu iara
Un om fericit
Ce faci tu e pacat, e prostie
Lasi timpul sa ne iroseasca
Sa ne stearga din memorie
Astept sa-mi scrii in aceasta seara
Nu da cu piciorul in ce am putea fi
Nu ma lasa sa ma simt vinovat
Pentru ca n am trait ce am putea trai
Nu vreau sa dispari, dupa cat te am cautat
Ca tine nu voi mai gasi
Si nu mi permit sa fiu singur pentru a mia oara
Sa n am pentru cine ma obosi
Astept sa-mi scrii in aceasta seara
Iubirea e tot ce am
Dacă iubirea noastră de dor nebun
Ar fi sortită a se da spre sfârșit,
Aș sfida cerul, aș rupe pământul,
Doar ca să te găsesc dincolo, la infinit.
Iar de moartea va încerca să ne stingă,
Noi vom învăța să ardem veșnic,
O icoană de iubire va cuprinde-n mângâiere lină,
Ca un sfeșnic aprins în întuneric.
Când iubirea-i adevărată,
Nu cere permisiune să ardă,
Mistuie sufletul, îmbrățișează abisul,
Mai puternică decât timpul
Pași în vânt
Ma uit la tine și încerc
Să-mi dau seama de ce aleg
Să fiu tăcută și retrasă,
Ratând oricare a ta frază.
Dorindu-mi să îți vorbesc,
Curajul încerc să-l aleg,
Dar frica fiind un întreg,
Aleg încă să aștept.
Vorbeste-mi tu cât încă sunt
Pe drumul lung ce îl confund
Cu anotimpul plin de vânt,
Pe care nu pot să-l confrunt.
Și mă întreb cum voi găsi
Puțin sprijin să îți scriu,
Refăcând acel greu drum,
Tot mai scurt și mai tăcut.
Другие стихотворения автора
O iubești
Ea-i caldură
ce-ti toropește sufletu’
când ghețar pierdut in ape tulburi e
Ea e marea caldă și ascultătoare
când toți din jur sunt munți infrigurați și groaznici
Ea e liniștea ce-ti îmbrățișează
veșnica poliloghie
Ea e soarele ce-ncalzeste pătimaș
după furtuna
ce chinuit-a sufletul cel nărăvaș
Ea e mâna care șterge lacrimile inimii
Ea dansează cu grijile in sufragerie
și le transformă in stele de pe cerul vieții
Ea îți sărută durerea
care te-a lipit pământului
și aduce vise, pace și speranță
Ea e dulcea alinarea
Intre stâlpii de tristete
Ea e valul ce se sparge
Să-ti aducă armonie și dulceață la ureche
Ea dresează chinurile
și le-nedreapta spre pieire
ca să ti-e fie lină calea spre iubirea din povesti
Ea intre ziduri construite din amar ridică zmee
Si-a sădit mixandre
in golul dintre inima ta și a ei
Și când ceata dinăuntru tău a rupt-o
in bucăți de fluturi mov
Ai știu că o iubești.
Iubim
Îl iubesc pe el
Ploaia cu picturi mici și calde
Sărutul lui pe coapsele mele
Crinii albi cu miros sufocant din grădina mamei
Mâinile lui jucându-se in parul meu
Rochiile albe reci pe a mea piele
Îmbrățișările lui când ii aud inima bătând mai puternic
Piersicile pârguite din copacul copilăriei
Săruturile repezi pe frunte in nopțile toride
Parfumul lui rămas in așternuturi in diminețile reci
Culorile toamnei și mirosul cafelei
Atenția lui pentru mine in toate zilele scurse și scurte, lungi care trec alene
Cărțile din anticariate găsite la întâmplare
Plimbările de seară când vântul adie ușor cu el și râsul lui răsunând pe aleile pustii
Poeziile de dragoste citite înainte de culcare
Amorul după două pahare de vin când îmi zâmbește cu subînțeles
Filmele romantice pline de clișee
Săruturile lui când nimeni nu se uită
Restaurantele goale in care muzica răsună in surdină
Declarațiile lui timide, dar pline cu iubire
Zilele leneșe fără liste apăsătoare
Întâlnirile lungi presărate cu multe apropouri interzise
Piesele de teatru tragice și cărțile citite intr-o singura zi
O viață cu el, cu noi și iubirea.
Din dragoste 1
1
Când doua inimi bat la fel
Și patru ochi sclipesc spre cer
Doua mâini se caută
doua guri se întâlnesc
un val se sparge
un apus se pierde
Doi oameni se regăsesc.
O iubești
Ea-i caldură
ce-ti toropește sufletu’
când ghețar pierdut in ape tulburi e
Ea e marea caldă și ascultătoare
când toți din jur sunt munți infrigurați și groaznici
Ea e liniștea ce-ti îmbrățișează
veșnica poliloghie
Ea e soarele ce-ncalzeste pătimaș
după furtuna
ce chinuit-a sufletul cel nărăvaș
Ea e mâna care șterge lacrimile inimii
Ea dansează cu grijile in sufragerie
și le transformă in stele de pe cerul vieții
Ea îți sărută durerea
care te-a lipit pământului
și aduce vise, pace și speranță
Ea e dulcea alinarea
Intre stâlpii de tristete
Ea e valul ce se sparge
Să-ti aducă armonie și dulceață la ureche
Ea dresează chinurile
și le-nedreapta spre pieire
ca să ti-e fie lină calea spre iubirea din povesti
Ea intre ziduri construite din amar ridică zmee
Si-a sădit mixandre
in golul dintre inima ta și a ei
Și când ceata dinăuntru tău a rupt-o
in bucăți de fluturi mov
Ai știu că o iubești.
Iubim
Îl iubesc pe el
Ploaia cu picturi mici și calde
Sărutul lui pe coapsele mele
Crinii albi cu miros sufocant din grădina mamei
Mâinile lui jucându-se in parul meu
Rochiile albe reci pe a mea piele
Îmbrățișările lui când ii aud inima bătând mai puternic
Piersicile pârguite din copacul copilăriei
Săruturile repezi pe frunte in nopțile toride
Parfumul lui rămas in așternuturi in diminețile reci
Culorile toamnei și mirosul cafelei
Atenția lui pentru mine in toate zilele scurse și scurte, lungi care trec alene
Cărțile din anticariate găsite la întâmplare
Plimbările de seară când vântul adie ușor cu el și râsul lui răsunând pe aleile pustii
Poeziile de dragoste citite înainte de culcare
Amorul după două pahare de vin când îmi zâmbește cu subînțeles
Filmele romantice pline de clișee
Săruturile lui când nimeni nu se uită
Restaurantele goale in care muzica răsună in surdină
Declarațiile lui timide, dar pline cu iubire
Zilele leneșe fără liste apăsătoare
Întâlnirile lungi presărate cu multe apropouri interzise
Piesele de teatru tragice și cărțile citite intr-o singura zi
O viață cu el, cu noi și iubirea.
Din dragoste 1
1
Când doua inimi bat la fel
Și patru ochi sclipesc spre cer
Doua mâini se caută
doua guri se întâlnesc
un val se sparge
un apus se pierde
Doi oameni se regăsesc.
O iubești
Ea-i caldură
ce-ti toropește sufletu’
când ghețar pierdut in ape tulburi e
Ea e marea caldă și ascultătoare
când toți din jur sunt munți infrigurați și groaznici
Ea e liniștea ce-ti îmbrățișează
veșnica poliloghie
Ea e soarele ce-ncalzeste pătimaș
după furtuna
ce chinuit-a sufletul cel nărăvaș
Ea e mâna care șterge lacrimile inimii
Ea dansează cu grijile in sufragerie
și le transformă in stele de pe cerul vieții
Ea îți sărută durerea
care te-a lipit pământului
și aduce vise, pace și speranță
Ea e dulcea alinarea
Intre stâlpii de tristete
Ea e valul ce se sparge
Să-ti aducă armonie și dulceață la ureche
Ea dresează chinurile
și le-nedreapta spre pieire
ca să ti-e fie lină calea spre iubirea din povesti
Ea intre ziduri construite din amar ridică zmee
Si-a sădit mixandre
in golul dintre inima ta și a ei
Și când ceata dinăuntru tău a rupt-o
in bucăți de fluturi mov
Ai știu că o iubești.
Iubim
Îl iubesc pe el
Ploaia cu picturi mici și calde
Sărutul lui pe coapsele mele
Crinii albi cu miros sufocant din grădina mamei
Mâinile lui jucându-se in parul meu
Rochiile albe reci pe a mea piele
Îmbrățișările lui când ii aud inima bătând mai puternic
Piersicile pârguite din copacul copilăriei
Săruturile repezi pe frunte in nopțile toride
Parfumul lui rămas in așternuturi in diminețile reci
Culorile toamnei și mirosul cafelei
Atenția lui pentru mine in toate zilele scurse și scurte, lungi care trec alene
Cărțile din anticariate găsite la întâmplare
Plimbările de seară când vântul adie ușor cu el și râsul lui răsunând pe aleile pustii
Poeziile de dragoste citite înainte de culcare
Amorul după două pahare de vin când îmi zâmbește cu subînțeles
Filmele romantice pline de clișee
Săruturile lui când nimeni nu se uită
Restaurantele goale in care muzica răsună in surdină
Declarațiile lui timide, dar pline cu iubire
Zilele leneșe fără liste apăsătoare
Întâlnirile lungi presărate cu multe apropouri interzise
Piesele de teatru tragice și cărțile citite intr-o singura zi
O viață cu el, cu noi și iubirea.
Din dragoste 1
1
Când doua inimi bat la fel
Și patru ochi sclipesc spre cer
Doua mâini se caută
doua guri se întâlnesc
un val se sparge
un apus se pierde
Doi oameni se regăsesc.