Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Marilena
Дата публикации: 6 сентября 2023
Просмотры: 649
Стихи из этой категории
Haos sunt, haos rămân,
Haos sunt, haos rămân,
Umbre și doruri prin gânduri se strâng.
Știu ce-i dorul, știu cum te chem,
Dar tac și păstrez tot ce am în poem.
În mine furtuni, cuvinte-n tăcere,
Frânturi de lumină pierdute-n durere.
Vântul mă poartă prin visele reci,
Dar nu-ți spun taina ce-n mine petreci.
Haos sunt, haos rămân,
Ziduri de teamă ce-n suflet se strâng.
Știu ce-i dorul, dar las în abis
Un glas nerostit, un vis interzis.
Turturică,iar doinești
Turturică,iar doinești,
Când mută e suflarea,
Dorului,ce-l tăinuiești,
Jertfindu-ti iubirea.
Zăbovești din ciripeală
Ecoul să -l adulmeci
Din oaza -n clipoceală
Și din șoaptele reci.
Nici un reflex nu dibui
Și cu pliscul umezit
Trilul ți -l continui
Din patos slobozit.
Chiar nu ostenești defel,
Nici când te umflă vântul,
Legănându-te nițel,
Glăsui stoic , cântul.
Ai tăcut dis-de-dimineață
Și te -ai înălțat la cer,
Risipindu -te în ceață
Pe aripi noi,de înger...
Fata morgana
Iubita mea, te întreb nefiresc,
Trecutul pe unde-ți mai cântă?
Copacii din jur îmi șoptesc,
Că-n pădure sunt urme de sfântă.
Iubita mea, te întreb curios,
Pasul pe unde-ți apare?
Izvorul ce curge sfios,
Te-a văzut undeva lângă soare.
Iubita mea, te întreb temător,
Inima cine ți-o cere ?
Ieri, un nebun vânător,
Căuta să vâneze himere.
Iubita mea, voi pleca după tine,
Pe pământ, prin cer, pe sub ape.
Departe, cât piciorul mă ține
Sau aici, undeva pe aproape…
Unde să-mi astâmpăr prigoana,
Unde să aflu, pe fata morgana.
Noapte între noi
O noapte în doi
E noapte între noi
Printe buze moi
Noapte e în toi
Jucăm în doi
Jocul minții
Jocul nopții
Jucăm amândoi...Jocul sorții
Noaptea e pasiune
Noaptea e nebunie
Noapte e te supune
Noaptea e vis și feerie
Joacă cu mine
Jocul seducției și al nopții
Doar eu și cu tine
În voia sorții
Să ne lăsăm purtați de noapte
Printre vise și șoapte
Printre clipe repetate
Printre amintiri purtate
Lasă noaptea să te alinte
Avem toată noaptea între noi
E atâta noapte printre
Noapte și-a făcut un croi.
Lui...
Ești cel mai bun lucru pe care l-am avut vriodată
Cu tine am simțit cum e să fii fată:
Mică, firavă, iubită
Și enorm de mult prețuită.
Îți mulțumesc că ai fost în viața mea!
"Bună dimineața prințesa"
Îmi voi aduce aminte mereu
Ale tale tandre cuvinte.
Uneori te mai văd prin vis,
Când mă trezesc mă simt tare trist..
Păcat că nu a mers la noi,
Nu am putut să fim unul pentru altul eroi...
Îți doresc doar fericire,
Să găsești pe cineva care să-ți ofere multă iubire...
Mi-e dor doar, de buzele tale
Și de ochii care mă priveau cu ardoare.
Eu voi fi bine,
Chiar și fără tine.
Dar mereu vei rămâne în inima mea,
Trădător- da!
Dar, doar tu mă ridicai în cerul al nouălea.
Vasilica dragostea mea
Vasilica tu ești dragostea mea!
Ce mult aș vrea
Să-ti fiu și eu ceva,
Nu mă-ntreba ce...
Poate vântul sau ploaia
Ori norii sau zăpada ce-o calci agale-n picioare,
Sa-ți sărut talpa și ochii
Crezând că moartea pe noi ne pierde,ne uită..
Iar viața mea ți-o fac cadou de ziua ta..
Nu-i glumă doar priveste-ți oglinda,
În chipul tău stau și eu,
Fie și-o clipă ce trece aevea,
Tu stând în gândul meu,
Sau în visele ce par vii..
Știi tu,parcă ți-am mai spus,
Te voi răpi cu armăsarul meu înaripat,
Deasupra norilor în zbor
Te voi duce către insula mea,
Tu râzând nebunește,
Eu cantând refrenul de mine scornit
Vasilica dragostea mea...
Parcă te-aud plângând în trecut,
Tristețe a fost,
Acum timpul are alt rost
Ce-a fost, astăzi e mort,
Prezentul zâmbește
Zâmbește-i și tu,
Uitarea vorbește ceva,
Ce ne pasă nouă de furtuna apusă,
De ce-i dus sau apus,
Vasilica dragostea mea!
(24 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Haos sunt, haos rămân,
Haos sunt, haos rămân,
Umbre și doruri prin gânduri se strâng.
Știu ce-i dorul, știu cum te chem,
Dar tac și păstrez tot ce am în poem.
În mine furtuni, cuvinte-n tăcere,
Frânturi de lumină pierdute-n durere.
Vântul mă poartă prin visele reci,
Dar nu-ți spun taina ce-n mine petreci.
Haos sunt, haos rămân,
Ziduri de teamă ce-n suflet se strâng.
Știu ce-i dorul, dar las în abis
Un glas nerostit, un vis interzis.
Turturică,iar doinești
Turturică,iar doinești,
Când mută e suflarea,
Dorului,ce-l tăinuiești,
Jertfindu-ti iubirea.
Zăbovești din ciripeală
Ecoul să -l adulmeci
Din oaza -n clipoceală
Și din șoaptele reci.
Nici un reflex nu dibui
Și cu pliscul umezit
Trilul ți -l continui
Din patos slobozit.
Chiar nu ostenești defel,
Nici când te umflă vântul,
Legănându-te nițel,
Glăsui stoic , cântul.
Ai tăcut dis-de-dimineață
Și te -ai înălțat la cer,
Risipindu -te în ceață
Pe aripi noi,de înger...
Fata morgana
Iubita mea, te întreb nefiresc,
Trecutul pe unde-ți mai cântă?
Copacii din jur îmi șoptesc,
Că-n pădure sunt urme de sfântă.
Iubita mea, te întreb curios,
Pasul pe unde-ți apare?
Izvorul ce curge sfios,
Te-a văzut undeva lângă soare.
Iubita mea, te întreb temător,
Inima cine ți-o cere ?
Ieri, un nebun vânător,
Căuta să vâneze himere.
Iubita mea, voi pleca după tine,
Pe pământ, prin cer, pe sub ape.
Departe, cât piciorul mă ține
Sau aici, undeva pe aproape…
Unde să-mi astâmpăr prigoana,
Unde să aflu, pe fata morgana.
Noapte între noi
O noapte în doi
E noapte între noi
Printe buze moi
Noapte e în toi
Jucăm în doi
Jocul minții
Jocul nopții
Jucăm amândoi...Jocul sorții
Noaptea e pasiune
Noaptea e nebunie
Noapte e te supune
Noaptea e vis și feerie
Joacă cu mine
Jocul seducției și al nopții
Doar eu și cu tine
În voia sorții
Să ne lăsăm purtați de noapte
Printre vise și șoapte
Printre clipe repetate
Printre amintiri purtate
Lasă noaptea să te alinte
Avem toată noaptea între noi
E atâta noapte printre
Noapte și-a făcut un croi.
Lui...
Ești cel mai bun lucru pe care l-am avut vriodată
Cu tine am simțit cum e să fii fată:
Mică, firavă, iubită
Și enorm de mult prețuită.
Îți mulțumesc că ai fost în viața mea!
"Bună dimineața prințesa"
Îmi voi aduce aminte mereu
Ale tale tandre cuvinte.
Uneori te mai văd prin vis,
Când mă trezesc mă simt tare trist..
Păcat că nu a mers la noi,
Nu am putut să fim unul pentru altul eroi...
Îți doresc doar fericire,
Să găsești pe cineva care să-ți ofere multă iubire...
Mi-e dor doar, de buzele tale
Și de ochii care mă priveau cu ardoare.
Eu voi fi bine,
Chiar și fără tine.
Dar mereu vei rămâne în inima mea,
Trădător- da!
Dar, doar tu mă ridicai în cerul al nouălea.
Vasilica dragostea mea
Vasilica tu ești dragostea mea!
Ce mult aș vrea
Să-ti fiu și eu ceva,
Nu mă-ntreba ce...
Poate vântul sau ploaia
Ori norii sau zăpada ce-o calci agale-n picioare,
Sa-ți sărut talpa și ochii
Crezând că moartea pe noi ne pierde,ne uită..
Iar viața mea ți-o fac cadou de ziua ta..
Nu-i glumă doar priveste-ți oglinda,
În chipul tău stau și eu,
Fie și-o clipă ce trece aevea,
Tu stând în gândul meu,
Sau în visele ce par vii..
Știi tu,parcă ți-am mai spus,
Te voi răpi cu armăsarul meu înaripat,
Deasupra norilor în zbor
Te voi duce către insula mea,
Tu râzând nebunește,
Eu cantând refrenul de mine scornit
Vasilica dragostea mea...
Parcă te-aud plângând în trecut,
Tristețe a fost,
Acum timpul are alt rost
Ce-a fost, astăzi e mort,
Prezentul zâmbește
Zâmbește-i și tu,
Uitarea vorbește ceva,
Ce ne pasă nouă de furtuna apusă,
De ce-i dus sau apus,
Vasilica dragostea mea!
(24 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
O iubești
Ea-i caldură
ce-ti toropește sufletu’
când ghețar pierdut in ape tulburi e
Ea e marea caldă și ascultătoare
când toți din jur sunt munți infrigurați și groaznici
Ea e liniștea ce-ti îmbrățișează
veșnica poliloghie
Ea e soarele ce-ncalzeste pătimaș
după furtuna
ce chinuit-a sufletul cel nărăvaș
Ea e mâna care șterge lacrimile inimii
Ea dansează cu grijile in sufragerie
și le transformă in stele de pe cerul vieții
Ea îți sărută durerea
care te-a lipit pământului
și aduce vise, pace și speranță
Ea e dulcea alinarea
Intre stâlpii de tristete
Ea e valul ce se sparge
Să-ti aducă armonie și dulceață la ureche
Ea dresează chinurile
și le-nedreapta spre pieire
ca să ti-e fie lină calea spre iubirea din povesti
Ea intre ziduri construite din amar ridică zmee
Si-a sădit mixandre
in golul dintre inima ta și a ei
Și când ceata dinăuntru tău a rupt-o
in bucăți de fluturi mov
Ai știu că o iubești.
Nu mi-a plăcut
Nu mi-a plăcut niciodată matematica
Dar știu că unu plus unu fac doi
Nu mi-a plăcut niciodată noțiunea de “iubire”
Dar știu că te iubesc
Nu mi-a plăcut niciodată să știu că pot să ajung să sufăr fără de remediu
Dar m-am îndrăgostit
Nu mi-a plăcut niciodată să aștept
Dar zilnic aștept cu nerăbdare să te revăd
Nu mi-au plăcut plăcut niciodată sfârșiturile
Dar știu că orice poveste are un final
Nu mi-au plăcut niciodată tragediile
Dar totusi te-am lăsat să pleci
Nu mi-au plăcut niciodată despărțirile
Dar i-am dat voie mâinii tale să o părăsească pe a mea
Nu mi-a plăcut să văd cum timpul se scurge
Dar acum abia aștept să treacă ca să te regăsesc
Nu mi-a plăcut niciodată să am nevoie de altă ființă
Dar știu că fără tine viața ar fi suferință
Nu mi-au plăcut niciodată poveștile de dragoste
Dar zilnic îmi doresc să mai scriu la a noastră
Până când Dumnezeu însuși va veni să pună punct pentru mine.
Iubim
Îl iubesc pe el
Ploaia cu picturi mici și calde
Sărutul lui pe coapsele mele
Crinii albi cu miros sufocant din grădina mamei
Mâinile lui jucându-se in parul meu
Rochiile albe reci pe a mea piele
Îmbrățișările lui când ii aud inima bătând mai puternic
Piersicile pârguite din copacul copilăriei
Săruturile repezi pe frunte in nopțile toride
Parfumul lui rămas in așternuturi in diminețile reci
Culorile toamnei și mirosul cafelei
Atenția lui pentru mine in toate zilele scurse și scurte, lungi care trec alene
Cărțile din anticariate găsite la întâmplare
Plimbările de seară când vântul adie ușor cu el și râsul lui răsunând pe aleile pustii
Poeziile de dragoste citite înainte de culcare
Amorul după două pahare de vin când îmi zâmbește cu subînțeles
Filmele romantice pline de clișee
Săruturile lui când nimeni nu se uită
Restaurantele goale in care muzica răsună in surdină
Declarațiile lui timide, dar pline cu iubire
Zilele leneșe fără liste apăsătoare
Întâlnirile lungi presărate cu multe apropouri interzise
Piesele de teatru tragice și cărțile citite intr-o singura zi
O viață cu el, cu noi și iubirea.
O iubești
Ea-i caldură
ce-ti toropește sufletu’
când ghețar pierdut in ape tulburi e
Ea e marea caldă și ascultătoare
când toți din jur sunt munți infrigurați și groaznici
Ea e liniștea ce-ti îmbrățișează
veșnica poliloghie
Ea e soarele ce-ncalzeste pătimaș
după furtuna
ce chinuit-a sufletul cel nărăvaș
Ea e mâna care șterge lacrimile inimii
Ea dansează cu grijile in sufragerie
și le transformă in stele de pe cerul vieții
Ea îți sărută durerea
care te-a lipit pământului
și aduce vise, pace și speranță
Ea e dulcea alinarea
Intre stâlpii de tristete
Ea e valul ce se sparge
Să-ti aducă armonie și dulceață la ureche
Ea dresează chinurile
și le-nedreapta spre pieire
ca să ti-e fie lină calea spre iubirea din povesti
Ea intre ziduri construite din amar ridică zmee
Si-a sădit mixandre
in golul dintre inima ta și a ei
Și când ceata dinăuntru tău a rupt-o
in bucăți de fluturi mov
Ai știu că o iubești.
Nu mi-a plăcut
Nu mi-a plăcut niciodată matematica
Dar știu că unu plus unu fac doi
Nu mi-a plăcut niciodată noțiunea de “iubire”
Dar știu că te iubesc
Nu mi-a plăcut niciodată să știu că pot să ajung să sufăr fără de remediu
Dar m-am îndrăgostit
Nu mi-a plăcut niciodată să aștept
Dar zilnic aștept cu nerăbdare să te revăd
Nu mi-au plăcut plăcut niciodată sfârșiturile
Dar știu că orice poveste are un final
Nu mi-au plăcut niciodată tragediile
Dar totusi te-am lăsat să pleci
Nu mi-au plăcut niciodată despărțirile
Dar i-am dat voie mâinii tale să o părăsească pe a mea
Nu mi-a plăcut să văd cum timpul se scurge
Dar acum abia aștept să treacă ca să te regăsesc
Nu mi-a plăcut niciodată să am nevoie de altă ființă
Dar știu că fără tine viața ar fi suferință
Nu mi-au plăcut niciodată poveștile de dragoste
Dar zilnic îmi doresc să mai scriu la a noastră
Până când Dumnezeu însuși va veni să pună punct pentru mine.
Iubim
Îl iubesc pe el
Ploaia cu picturi mici și calde
Sărutul lui pe coapsele mele
Crinii albi cu miros sufocant din grădina mamei
Mâinile lui jucându-se in parul meu
Rochiile albe reci pe a mea piele
Îmbrățișările lui când ii aud inima bătând mai puternic
Piersicile pârguite din copacul copilăriei
Săruturile repezi pe frunte in nopțile toride
Parfumul lui rămas in așternuturi in diminețile reci
Culorile toamnei și mirosul cafelei
Atenția lui pentru mine in toate zilele scurse și scurte, lungi care trec alene
Cărțile din anticariate găsite la întâmplare
Plimbările de seară când vântul adie ușor cu el și râsul lui răsunând pe aleile pustii
Poeziile de dragoste citite înainte de culcare
Amorul după două pahare de vin când îmi zâmbește cu subînțeles
Filmele romantice pline de clișee
Săruturile lui când nimeni nu se uită
Restaurantele goale in care muzica răsună in surdină
Declarațiile lui timide, dar pline cu iubire
Zilele leneșe fără liste apăsătoare
Întâlnirile lungi presărate cu multe apropouri interzise
Piesele de teatru tragice și cărțile citite intr-o singura zi
O viață cu el, cu noi și iubirea.
O iubești
Ea-i caldură
ce-ti toropește sufletu’
când ghețar pierdut in ape tulburi e
Ea e marea caldă și ascultătoare
când toți din jur sunt munți infrigurați și groaznici
Ea e liniștea ce-ti îmbrățișează
veșnica poliloghie
Ea e soarele ce-ncalzeste pătimaș
după furtuna
ce chinuit-a sufletul cel nărăvaș
Ea e mâna care șterge lacrimile inimii
Ea dansează cu grijile in sufragerie
și le transformă in stele de pe cerul vieții
Ea îți sărută durerea
care te-a lipit pământului
și aduce vise, pace și speranță
Ea e dulcea alinarea
Intre stâlpii de tristete
Ea e valul ce se sparge
Să-ti aducă armonie și dulceață la ureche
Ea dresează chinurile
și le-nedreapta spre pieire
ca să ti-e fie lină calea spre iubirea din povesti
Ea intre ziduri construite din amar ridică zmee
Si-a sădit mixandre
in golul dintre inima ta și a ei
Și când ceata dinăuntru tău a rupt-o
in bucăți de fluturi mov
Ai știu că o iubești.
Nu mi-a plăcut
Nu mi-a plăcut niciodată matematica
Dar știu că unu plus unu fac doi
Nu mi-a plăcut niciodată noțiunea de “iubire”
Dar știu că te iubesc
Nu mi-a plăcut niciodată să știu că pot să ajung să sufăr fără de remediu
Dar m-am îndrăgostit
Nu mi-a plăcut niciodată să aștept
Dar zilnic aștept cu nerăbdare să te revăd
Nu mi-au plăcut plăcut niciodată sfârșiturile
Dar știu că orice poveste are un final
Nu mi-au plăcut niciodată tragediile
Dar totusi te-am lăsat să pleci
Nu mi-au plăcut niciodată despărțirile
Dar i-am dat voie mâinii tale să o părăsească pe a mea
Nu mi-a plăcut să văd cum timpul se scurge
Dar acum abia aștept să treacă ca să te regăsesc
Nu mi-a plăcut niciodată să am nevoie de altă ființă
Dar știu că fără tine viața ar fi suferință
Nu mi-au plăcut niciodată poveștile de dragoste
Dar zilnic îmi doresc să mai scriu la a noastră
Până când Dumnezeu însuși va veni să pună punct pentru mine.
Iubim
Îl iubesc pe el
Ploaia cu picturi mici și calde
Sărutul lui pe coapsele mele
Crinii albi cu miros sufocant din grădina mamei
Mâinile lui jucându-se in parul meu
Rochiile albe reci pe a mea piele
Îmbrățișările lui când ii aud inima bătând mai puternic
Piersicile pârguite din copacul copilăriei
Săruturile repezi pe frunte in nopțile toride
Parfumul lui rămas in așternuturi in diminețile reci
Culorile toamnei și mirosul cafelei
Atenția lui pentru mine in toate zilele scurse și scurte, lungi care trec alene
Cărțile din anticariate găsite la întâmplare
Plimbările de seară când vântul adie ușor cu el și râsul lui răsunând pe aleile pustii
Poeziile de dragoste citite înainte de culcare
Amorul după două pahare de vin când îmi zâmbește cu subînțeles
Filmele romantice pline de clișee
Săruturile lui când nimeni nu se uită
Restaurantele goale in care muzica răsună in surdină
Declarațiile lui timide, dar pline cu iubire
Zilele leneșe fără liste apăsătoare
Întâlnirile lungi presărate cu multe apropouri interzise
Piesele de teatru tragice și cărțile citite intr-o singura zi
O viață cu el, cu noi și iubirea.