Urme...
Ochii-mi sar deodată din orbite,
Când ușa întredeschisă o zăresc,
Văd pe alocuri urme prea grăbite,
Ce înspre drum deodată se opresc.
Îmi pare că te-ai risipit precum o boare,
De-a lungul drumului ce-l tot privesc,
Și parcă-mi pleacă ochii la plimbare,
Că-n lipsa ta le este teamă că orbesc.
Și nu mă pot uita acum nici îndărăt,
Nimic nu-i mai sinistru ca o casă goală,
Și mă-nspăimânt profund de tot ce văd,
În casa cum se ruină ca de o boală.
Mă mistuie un foc pe dinăuntru,
Iar flacăra se-ntinde încet spre ușă,
Și-ai să auzi cândva, că înăuntru,
În urma ta lăsată e altă urmă de cenușă.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 8 octombrie
Vizualizări: 83
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Furtuna
Poem: Investim tot ceea ce avem in fatada si uitam ca temelia e cea mai imortanta la o constructie
Premiul Nobel pentru Literatură 2022
Poem: flux de poeme naani /33
Poem: Sfârşit …
O fată tânără fascinată de poezie: „15 ani - lupta dintre realitate și ficțiune”.
Poem: Mama
Poem: FLUTURI SI FLORI
Un spectacol neobisnuit s-a jucat pe scena teatrului din Soroca. O piesa de teatru, care a inclus muzica la pian, mimica si poezie a adunat o multime de lume in sala - VIDEO