3  

Cinci cărți scrise de autori contemporani din spațiul românesc

poezii.online Cinci cărți scrise de autori contemporani din spațiul românesc

Oferim citeva recomandari ale unui book blogger, cu o scurtă recenzie despre fiecare opera.

1. „Vara în care mama a avut ochii verzi” scrisă de moldoveanca Tatiana Țîbuleac
„Un roman cutremurător despre o mamă și feciorul ei. La începutul romanului, feciorul pe nume Alexy își descrie mama ca cea mai inutilă, proastă, mică și grasă mamă din lume, revărsându-și toată furia și ura asupra ei.
Minunat este că odată ce înaintăm în lectură, sentimentele lui Alexy se schimbă, ajungând chiar să-și iubească mama și să cerșească zile în plus petrecute cu ea… Ce îl face pe Alexy să-și schimbe atitudinea, aflați din roman. Acest roman te poartă printr-un amalgam de emoții și nu te lasă să pui cartea jos până o vezi terminată.”

2. „Grădina de sticlă”, de aceeași autoare
„Acest roman este crud, trist, ca și «Vara în care mama a avut ochii verzi», dar atât de frumos. Îmi place limbajul, stilul scriitoarei și istoria care redă perioada anilor ’80-’90 din Moldova cu toate reformele și schimbările ei. Toată realitatea crudă a acelor ani, împreună cu lupta dintre două culturi, devalorizarea rublei, a limbii și a alfabetului este descrisă prin prisma unei orfane – Lastocika – care este înfiată, crescută și educată la Chișinău. O istorie impresionantă și cutremurătoare, cu un sfârșit ce te pune pe gânduri.”

3. „Învățăturile unei prostituate către fiul său handicapat”, de Savatie Bastovoi
„Autorul acestei opere scrie fără ocolișuri, scrie cutremurător, sfâșietor, pentru oamenii care pot privi adevărul crud și dureros în față. Un roman cu un limbaj mai aparte, cu multe rusisme, specific moldovenilor, însă ușor de descifrat fizic, mai greu emoțional, dat fiind faptul că este scris pe baza unei povești reale dintr-un orfelinat din Moldova pe care, apropo, l-am recunoscut după descriere. Eu însămi l-am vizitat de multe ori. Sunt curioasă dacă cineva a mai înțeles sau va înțelege despre ce orfelinat este vorba, începe cu litera L.”

4. „Nebunul”, de același autor
„Această carte spune povestea sfântului Simeon cel Nebun pentru Hristos din Edessa. La prima vedere, acest om – care umblă cu curul gol, iubește și îngrijește de prostituate, se lasă umilit și bătut – ar fi putut fi numit nebun. Dar oare este el așa? O carte foarte profundă și draga mie, care se citește în maximum o oră, însă se meditează la ea mult timp. Romanul este plin de învățături și minunății. O carte care nu se recomandă, dar se îndeamnă de a fi citită.”

5. „Treisprezece. Proză fantastică” scrisă de 13 prozatori contemporani români cu 16 povestiri fantastice
„Unele dintre ele m-au amuzat tare mult, altele m-au întristat, iar altele m-au lăsat total nedumerită. Recunosc, mi-am făcut favoriți. Îmi este tare interesant dacă favoriții mei ar coincide cu favoriții altor cititori, așa că fuguța la citit!”


Postat 29 iulie 2023

Creaţii aleatorii :)

Iubire

Iubire draga as vrea să știi că e sâmbătă seară iar eu
Iubire dragă vreau să îți spun ca te iubesc
Iubirea mea ca un nebun după ce am băut atât de mult
Iubire după ce a trecut timpul asa ușor și ieri de era
Iubire tot asa de mult beam și plângeam într-una
Iubirea mea ,din păcate 9 ani au trecut și tot asa
Iubirea mea de mult te iubesc tu ești inima mea
Fără tine sunt 0 și îmi pare rău de tot.
Eu nu voi uita niciodată ca tu ai fost accea fată ce nu ma înșelat niciodată.
Iubirea mea te rog ma iartă ca tine nu va mai fi alta fată.

Mai mult...

SĂ FIU ORB

Ar fi mai bine să închid ochii

Și să-i deschid pentru culori 

C a cerul și ca lanul verde

Și să trăiesc doar clipa.

Ar fi mai bine să nu văd 

Dezastre și orgolii,ce rod 

Din viața unui om 

C a un roi de molii.

Ar fi mai bine să fiu orb 

Cu-o minte ce nu doare 

Să nu mă doară răul nimănui 

Când bine pe astă lume nu-i și nu-i.

 

 

Mai mult...

Un nou concept



Dacă îmi dai un an și o vară să-mi clădesc un viitor,
Tot n-aș ști să fug de mine și de teama c-am să mor.
Aș încetini doar ritmul, refuzând să-ți fiu actor
Într-o piesă ce se joacă într-un sens în care mor.

 

E o certitudine obscură, un vârtej stârnit din ură
Când în drumul spre dezastru întâlnești propriul sfârșit,
Mă ascund în poala vieții căci n-am unde să mă ascund
Și răstorn, prin rațiune, datoria de a mă naște doar ca să ajung să mor.

 

Prizonier pe puntea vieții, un captiv în propriul vid,
Îmi înfrunt umbra și frica cu un salt spre absolut
Unde îmi calc pe demnitate și îmi strig durerea-n vânt
Încercând să găsesc locul de a ieși din labirint.

 

Zeci de lanțuri stau legate de firavul trup de vulg
Și mă țin fixat de vremea când eram un simplu lut,
Îmi oprește înălțarea spre tărâmul celor mulți
Unde întunericul din mine va găsi locul cel sfânt.

 

Aș dori să schimb povestea și să scriu un început
Care să încheie totul, chiar și primul început
Și să se scufunde omul într-un loc fără de fund
Unde cartea se închide fără a scrie un cuvânt.

 

Atunci totul va fi moarte, va fi negru pretutindeni
Vom fi unul și cu altul, un concept de eu și tu,
Va fi pace și tăcere în imensul Univers,
Iar pământul va fi negru ca și soarele pe cer.

 

Dar cum toate sunt visare căci ce-i om, ca omul moare
Și se duce în depărtare către zarea cea mai mare
Unde șade peste noapte bunul nostru Dumnezeu
Ce în întunericul de afară hotărăște să mor eu...

 

Mai mult...

Menirea

Menirea
...
Ai venit în lumea asta precum tu însuți ai ales,
Ți s-a dat numai povestea și timpu-n care să te naști
Și fără să fi făcut vreo școală cu profesori cineaști,
Tu ți-ai ales personajul să-i joci viața, cu succes!
...
Ai intrat în trupul ăsta ce te poart-acum prin lume,
Ca trăind manifestarea, să te dumirești, să crești,
Ai primit aici o viață, un destin, un scop și-un nume,
Dar prins în țesătura lumii, tu ai uitat cine ești!
...
Și pentru că-n umbra lumii stau fără suflete la pândă
Fiii-ntunecați ai beznei, cea de suflete flămândă,
Ești prins în capcana lor, încrengătura de ispite,
Ce te fac să uiți de tine, să trăiești pentru instincte!
...
Nu lua seamă la ispite, să nu te prindă-n plasa lor
Toate de ți se cuvin, nu toate-ți sunt necesare,
Lasă lumii ce-i al lumii, facă oamenii ce vor,
Tu vezi de destinul tău ce te-ndeamnă la răbdare!
...
Și vei afla Adevărul căci într-o zi te vei trezi
Din acea zi vei fi liber, mai liber ca niciodată
Iar trezindu-te vei ști că trăiești pentru a fi
Și fiind, vei împlini menirea ce ți-a fost dată!

Mai mult...

Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în daneză

Bun e vinul ghiurghiuliu,

Cules toamna pe târziu,

Mai pe brumă, mai pe-omăt,

Mult mai beu şi nu mă-mbăt.

 

M-am jurat că n-oi mai be,

Dar eu nu mă pot ţine,

Bun îi vinul, bine-mi place,

Nu ştiu viei ce i-oi face.

 

Vinişor de poamă rară

Se suie-n cap făr' de scară,

Vinişor de boghi verzi

Face pe om de nu-l vezi.

 

Bun e vinul şi gustos,

Când îl bei cu om frumos.

Dar de-l bei cu om urât,

Se opreşte vinu-n gât.

 

Let rødvin er godt,

 

Let rødvin er godt,

Høstet i det sene efterår,

Mere om frosten, mere om manden,

Jeg drikker meget mere, og jeg bliver ikke fuld.

 

Jeg svor, at jeg aldrig ville drikke igen

Men jeg kan ikke holde mig

God vin, god jeg kan lide det,

Jeg ved ikke, hvad de vil gøre ved ham.

 

Sjælden æblevin

Han klatrer ind i hovedet uden en stige,

Vinesor af grønne bogier

Gør manden usynlig.

 

Vinen er godt og velsmagende,

Når du drikker det med en smuk mand.

Men hvis du drikker det med en grim mand,

Vinen stopper i halsen.

Mai mult...

Amorțeală

Freamăt fin de apă dulce

Lin, încet încet se scurge

Spre apus, spre lungi izvoare

Ape line, curgătoare

Sunet amortiț de vreme

Sunet de izvoare

 

Pe ici-colo, câte-o gâscă 

Slobode, se scaldă-n pace

Lunecă ușor și cântă 

În cromatice secvențe, 

Sunt ușor stângace 

 

Crengile adorm în voie

Ghemuite de omături

Picură ușor, timide, nevoite

Vor cu totul să încerce

Vor să se ridice, vor să fie stalagmite 

 

Marius Ene, 03.12.2024, Polonia

Mai mult...