Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Alina Zamurca
Data postării: 19 octombrie 2024
Adăugat la favorite: 2
Vizualizări: 279
Poezii din aceiaşi categorie
Singur, din nou?
M-am căutat.
Nimeni acasă.
Am strigat.
Ecoul m-a întrebat:
„Chiar ai crezut că scapă cineva?”
Sunt toți plecați.
N-au fost niciodată.
Nici macar eu.
Greșeala mea în versuri
Am lăsat frunzele toamnei să cadă peste mine,
Picăturile de ploaie să mi se scurgă pe obraji,
Dar zâmbetul tău l-am lăsat să-mi intre pe sub Piele, ca un tatuaj.
Ți-am scris și ție un poem,
Știind că n-ai habar de el,
Că niciodată nu-l vei citi,
Lacrimile mi s-au scurs mii și mii.
Ți-am cântat balada mea,
Chiar de nu mă auzeai,
Te simțeam, mi-erai în cuget,
Doamne, cât te mai iubeam…
Tu nu mi-ai cântat nimic,
Am făcut-o eu și pentru tine,
Ai sunat așa frumos,
Te-am cântat firesc, cu inima, nu pe dos
Și de mi-ai sunat frumos,
Începusem să cred că nu te cunosc,
Nu mi-ai fost povară,
Te-am ascultat cu sufletul,
Căci urechile nu-mi auzeau,
Parcă piesa ta mi-era cântată la vioară.
Ca al tau zâmbet, de asemenea,
Versurile tale pentru mine erau cheia,
Cheia ce-mi deschidea raiul,
Erai ca sticla cu-o scrisoare când atingea malul.
Ți-am spus că te-am citit,
Dar tu pe mine când,
Când vreodată m-ai iubit?
Când poeziile mi le vei citi?
Când ochii tăi cu ai mei din nou se vor întâlni?
N-am primit de veste,
Dar m-am saturat să mă gândesc,
Întrebări să-mi pun,
Sufletul să-l storc,
M-am hotărât, îmi iau rămas bun.
Și de atunci am ales să mi vad de a mea poveste,
Am învățat să-mi citesc ochii și sufletul,
Am ascultat al tău cântec, dar pe al meu n-a avut cine-l continua,
De atunci tot ce-am făcut a fost să scriu în poezii despre greșeala mea.
Gânduri din noapte
Râzi nebună viață,
Râzi de fericire.
Râzi nebună viață,
Râzi de clocotire.
Este-al vieții dar
Plin de desfătare.
Este-al vieții har
Plin de căutare.
Să dai mâna cu viața
Îți dăruiește în mosor ața.
La fel ca și-o cadână
Dorești ca să rămână.
De nu te ții de viață,
Totul devine ghiață.
Te lasă, te-abandonează
Și-n cale totul îți frânează.
Așa sfârșește individul
Cu sfânta, dulce viață,
Pământul înghițindu-l,
Rupând-ui-se firul de firavă ață.
Sidef
vagonul de tren se târâie gâfâind cu luminile stinse
femeia doarme cu jumătate de trup pe umărul meu drept
spune ceva prin somn despre o întâmplare mai veche
neinteligibil
câteva becuri de pe marginea căii ferate
ne-mproșcă în față c-un galben bolnav
nu mai mult de-o secundă
apoi dispar
.
sub noi roțile clănțănesc cuprinse parcă de friguri
.
în timp ce dormeai
ți-a alunecat dintr-un ochi
o perlă
îi spun
iar ea ridică din umeri nepăsătoare
era probabil o perlă din vis
fiindcă eu nu-mi mai fac asemenea lucruri
din amintiri triste
.
demult
demult
demult
abia dacă îmi mai aduc aminte
.
nu te cred
(nici nu mi-ai spus cum te cheamă!)
toate femeile
ascund amintirile triste
sub sideful speranței
și-și atârnă perla durerii la gât
.
vai
pe care voi bărbații o despicați cu securea
în două
ne omorâți încă o dată
și dați strălucirea amintirii deoparte
doar să aflați ce se ascunde-n trecut
.
iar trenul își vede de drum
strivind între roți și șine de cale ferată
timpul …
Poem
Am obosit,
M-am contopit,
Mă tot lovesc niște mori de vânt,
Că nu materialul te face fericit,ci liniștea când ești tu' cu tine,
N-au alții cât ai tu, suficient cât să nu fi pe-un alt drum greșit și prea lung...aproape nefericit..
Doamne
Doamne, nu te mânia pe noi
Căci am creat vânturi și ploi,
Doamne , ai chiar și răbdare,
Căci din lacrimi facem Mare.
Doamne, iubite al meu Tată,
Se distruge lumea toată ,
Preoții ce își spurcă slujirea,
Spre vrășmași își pun zidirea.
Doamne , miluiește-ne pe noi
Zi de zi suntem mai goi,
Nu credință, nu iubire ,
Doar în păcate, robie.
Doamne, întărește nădejdea,
Căci e mare pofta noastră,
Nu de rugă și căință,
Doar păcate, necredință.
Singur, din nou?
M-am căutat.
Nimeni acasă.
Am strigat.
Ecoul m-a întrebat:
„Chiar ai crezut că scapă cineva?”
Sunt toți plecați.
N-au fost niciodată.
Nici macar eu.
Greșeala mea în versuri
Am lăsat frunzele toamnei să cadă peste mine,
Picăturile de ploaie să mi se scurgă pe obraji,
Dar zâmbetul tău l-am lăsat să-mi intre pe sub Piele, ca un tatuaj.
Ți-am scris și ție un poem,
Știind că n-ai habar de el,
Că niciodată nu-l vei citi,
Lacrimile mi s-au scurs mii și mii.
Ți-am cântat balada mea,
Chiar de nu mă auzeai,
Te simțeam, mi-erai în cuget,
Doamne, cât te mai iubeam…
Tu nu mi-ai cântat nimic,
Am făcut-o eu și pentru tine,
Ai sunat așa frumos,
Te-am cântat firesc, cu inima, nu pe dos
Și de mi-ai sunat frumos,
Începusem să cred că nu te cunosc,
Nu mi-ai fost povară,
Te-am ascultat cu sufletul,
Căci urechile nu-mi auzeau,
Parcă piesa ta mi-era cântată la vioară.
Ca al tau zâmbet, de asemenea,
Versurile tale pentru mine erau cheia,
Cheia ce-mi deschidea raiul,
Erai ca sticla cu-o scrisoare când atingea malul.
Ți-am spus că te-am citit,
Dar tu pe mine când,
Când vreodată m-ai iubit?
Când poeziile mi le vei citi?
Când ochii tăi cu ai mei din nou se vor întâlni?
N-am primit de veste,
Dar m-am saturat să mă gândesc,
Întrebări să-mi pun,
Sufletul să-l storc,
M-am hotărât, îmi iau rămas bun.
Și de atunci am ales să mi vad de a mea poveste,
Am învățat să-mi citesc ochii și sufletul,
Am ascultat al tău cântec, dar pe al meu n-a avut cine-l continua,
De atunci tot ce-am făcut a fost să scriu în poezii despre greșeala mea.
Gânduri din noapte
Râzi nebună viață,
Râzi de fericire.
Râzi nebună viață,
Râzi de clocotire.
Este-al vieții dar
Plin de desfătare.
Este-al vieții har
Plin de căutare.
Să dai mâna cu viața
Îți dăruiește în mosor ața.
La fel ca și-o cadână
Dorești ca să rămână.
De nu te ții de viață,
Totul devine ghiață.
Te lasă, te-abandonează
Și-n cale totul îți frânează.
Așa sfârșește individul
Cu sfânta, dulce viață,
Pământul înghițindu-l,
Rupând-ui-se firul de firavă ață.
Sidef
vagonul de tren se târâie gâfâind cu luminile stinse
femeia doarme cu jumătate de trup pe umărul meu drept
spune ceva prin somn despre o întâmplare mai veche
neinteligibil
câteva becuri de pe marginea căii ferate
ne-mproșcă în față c-un galben bolnav
nu mai mult de-o secundă
apoi dispar
.
sub noi roțile clănțănesc cuprinse parcă de friguri
.
în timp ce dormeai
ți-a alunecat dintr-un ochi
o perlă
îi spun
iar ea ridică din umeri nepăsătoare
era probabil o perlă din vis
fiindcă eu nu-mi mai fac asemenea lucruri
din amintiri triste
.
demult
demult
demult
abia dacă îmi mai aduc aminte
.
nu te cred
(nici nu mi-ai spus cum te cheamă!)
toate femeile
ascund amintirile triste
sub sideful speranței
și-și atârnă perla durerii la gât
.
vai
pe care voi bărbații o despicați cu securea
în două
ne omorâți încă o dată
și dați strălucirea amintirii deoparte
doar să aflați ce se ascunde-n trecut
.
iar trenul își vede de drum
strivind între roți și șine de cale ferată
timpul …
Poem
Am obosit,
M-am contopit,
Mă tot lovesc niște mori de vânt,
Că nu materialul te face fericit,ci liniștea când ești tu' cu tine,
N-au alții cât ai tu, suficient cât să nu fi pe-un alt drum greșit și prea lung...aproape nefericit..
Doamne
Doamne, nu te mânia pe noi
Căci am creat vânturi și ploi,
Doamne , ai chiar și răbdare,
Căci din lacrimi facem Mare.
Doamne, iubite al meu Tată,
Se distruge lumea toată ,
Preoții ce își spurcă slujirea,
Spre vrășmași își pun zidirea.
Doamne , miluiește-ne pe noi
Zi de zi suntem mai goi,
Nu credință, nu iubire ,
Doar în păcate, robie.
Doamne, întărește nădejdea,
Căci e mare pofta noastră,
Nu de rugă și căință,
Doar păcate, necredință.
Alte poezii ale autorului
Drumul scrisorii mele
Termin de scris scrisoarea,
Finisând textul meu cu două puncte,
Unul după altul.
pun în plic,scrisoarea.
Lipesc plicul,punând o floricică mică,deasupra lui.
Și plec la locul unde se transmit scrisorile.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia este scrisă pe 09.10.2024
La telefon am tastat 0
privesc cifrele de la telefon,
Tastez unu patru, întâmplător tastez 0
Și apelul se închide.
Nu m-am așteptat că la 0 cineva o să-mi răspundă.
Tristă stâng telefonul,și mă culc.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am scris-o pe 14.10.2024
Ne-am jucat vesel tot anul întreg
Ea a plecat să învețe în altă țară,
El a uitat de ea.
Minutele,toate anotimpurile pe ei i-au unit,
De o prietenie strânsă.
Apusul și răsăritul soarelui,
L-au întâlnit împreună.
Cântecele la chitară,
Amândoi le cântau.
Mâncarea la doi o împărțeau,
Sentimentele și prietenia un rol mare jucau.
S-au văzut ei peste zece ani,
El ridică ochii și o observă,
Pe prietena sa, din adolescență.
Ea cu fața de copilaș a rămas,
Dar băiatul a devenit matur și frumos.
Fetița nici nu la cunoscut,
Iar când i-a auzit vocea,
La cunoscut,este el ce nu îl poate scoate din
Al său gând.
-Salut draga mea ,ce faci ,cum la tine?
-Salut,la mine e tot bine dar tu ?
-Eu mă pregătesc de un nou proiect
la locul de muncă.
-Bine pa trebuie să plec, soția mă așteaptă.
-ce??? Pa
În gândul său fata a zis
Ne-am jucat vesel tot anul întreg
Dar acum el e însurat, și soție are.
A privit pentru ultima oară,la prietenul său.
Și tristă a plecat la soțul ei.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 17.10.2024
Ultimul cântec al haosului
Pe clape negre, albe , surde,
Îi joacă haosul din gând.
Cu palmele ce par s-a prindă,
Un cântec trist, dar fremătând.
Pianul plânge, el surâde,
E un rege slab , nebun.
În mintea lui, sunt mii de umbre,
Dar mâna-i tremură pe drum.
O voce îi spune "Joacă moartea"
Alta- i șoptește "Fii divin"!
Și cu fiecare notă spartă,
Se frânge-un vis,se stinge un chin.
El apasă iar și iar,
Pianu-i plânge,râde, tace,
Sunetul devine clar.
Un suflet, mântuit de moarte.
Poezie compusă pe 27.03.2024
Autor Alina Zamurca
Buchețelul fetiței pentru mine
Unu,doi, trei
nu reușesc să număr până la patru,
Venind de la magazin
spre casă,
se apropie de mine o fată,
de vreo 7ani.
și-mi zice "tu ești draguță.
Cu voce blândă-mi zice fetița!
-Ce clasă ești?
eu mirându-mă îi zic
-Eu sunt clasa 10,mersi pentru complement .
-SERIOS? ești clasa 10?
-Dar știi nu seamăni,
-Cu a câta seamăn? fetițo?
-Cu clasele 6 sau a 5.
-E bine atunci!îi răspund eu.
Și îi zic fetei un mic secret,
Mie mai mulți așa îmi zic că par mică.
Deci,deja sunt clasa 10.
-Eu sunt Maria.
-Alina,eu sunt.
Sunt fericită că ne-am cunoscut!!
Și Maria, fetița frumușică îmi întinde,
Un buchețel de romanițe.
Și-mi zice"Buchetul acesta este pentru o fată,
Drăguță ca tine!!
Luând buchețelul fetei,
Am plecat acasă.
Cu un zâmbet mare,
Pe fața mea.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia a fost compusă pe 25.09.2024
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.
Drumul scrisorii mele
Termin de scris scrisoarea,
Finisând textul meu cu două puncte,
Unul după altul.
pun în plic,scrisoarea.
Lipesc plicul,punând o floricică mică,deasupra lui.
Și plec la locul unde se transmit scrisorile.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia este scrisă pe 09.10.2024
La telefon am tastat 0
privesc cifrele de la telefon,
Tastez unu patru, întâmplător tastez 0
Și apelul se închide.
Nu m-am așteptat că la 0 cineva o să-mi răspundă.
Tristă stâng telefonul,și mă culc.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am scris-o pe 14.10.2024
Ne-am jucat vesel tot anul întreg
Ea a plecat să învețe în altă țară,
El a uitat de ea.
Minutele,toate anotimpurile pe ei i-au unit,
De o prietenie strânsă.
Apusul și răsăritul soarelui,
L-au întâlnit împreună.
Cântecele la chitară,
Amândoi le cântau.
Mâncarea la doi o împărțeau,
Sentimentele și prietenia un rol mare jucau.
S-au văzut ei peste zece ani,
El ridică ochii și o observă,
Pe prietena sa, din adolescență.
Ea cu fața de copilaș a rămas,
Dar băiatul a devenit matur și frumos.
Fetița nici nu la cunoscut,
Iar când i-a auzit vocea,
La cunoscut,este el ce nu îl poate scoate din
Al său gând.
-Salut draga mea ,ce faci ,cum la tine?
-Salut,la mine e tot bine dar tu ?
-Eu mă pregătesc de un nou proiect
la locul de muncă.
-Bine pa trebuie să plec, soția mă așteaptă.
-ce??? Pa
În gândul său fata a zis
Ne-am jucat vesel tot anul întreg
Dar acum el e însurat, și soție are.
A privit pentru ultima oară,la prietenul său.
Și tristă a plecat la soțul ei.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 17.10.2024
Ultimul cântec al haosului
Pe clape negre, albe , surde,
Îi joacă haosul din gând.
Cu palmele ce par s-a prindă,
Un cântec trist, dar fremătând.
Pianul plânge, el surâde,
E un rege slab , nebun.
În mintea lui, sunt mii de umbre,
Dar mâna-i tremură pe drum.
O voce îi spune "Joacă moartea"
Alta- i șoptește "Fii divin"!
Și cu fiecare notă spartă,
Se frânge-un vis,se stinge un chin.
El apasă iar și iar,
Pianu-i plânge,râde, tace,
Sunetul devine clar.
Un suflet, mântuit de moarte.
Poezie compusă pe 27.03.2024
Autor Alina Zamurca
Buchețelul fetiței pentru mine
Unu,doi, trei
nu reușesc să număr până la patru,
Venind de la magazin
spre casă,
se apropie de mine o fată,
de vreo 7ani.
și-mi zice "tu ești draguță.
Cu voce blândă-mi zice fetița!
-Ce clasă ești?
eu mirându-mă îi zic
-Eu sunt clasa 10,mersi pentru complement .
-SERIOS? ești clasa 10?
-Dar știi nu seamăni,
-Cu a câta seamăn? fetițo?
-Cu clasele 6 sau a 5.
-E bine atunci!îi răspund eu.
Și îi zic fetei un mic secret,
Mie mai mulți așa îmi zic că par mică.
Deci,deja sunt clasa 10.
-Eu sunt Maria.
-Alina,eu sunt.
Sunt fericită că ne-am cunoscut!!
Și Maria, fetița frumușică îmi întinde,
Un buchețel de romanițe.
Și-mi zice"Buchetul acesta este pentru o fată,
Drăguță ca tine!!
Luând buchețelul fetei,
Am plecat acasă.
Cu un zâmbet mare,
Pe fața mea.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia a fost compusă pe 25.09.2024
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.